706 matches
-
era să fie vai de el, dacă nu vai de tine. Codreanu nu se supara de glume, dar nici el nu-și cruța prietinii; avea limba ascuțită și se pricepea să lovească pe om la cusur. Toți își istoriseau acum impresiunile, însă nici unul nu mărturisea drept ceea ce-a simțit în așteptarea ursului. Mi-au trebuit și mie 20 de ani, ca să mă hotărăsc a destăinui adevărul. Ne adunasem deci într-o poiană prea frumoasă prin mijlocul căreia șerpuia un pârău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Frumoși sunt și munții cei mari cu formele lor fantastice, cu ghețarii, cu pădurile lor seculare, cu lacurile și cascadele lor, dar nici un spectacol de pe globul pământesc nu e mai măreț, mai impunător ca spectacolul mării. Cel puțin așa e impresiunea mea. Unde pot eu să descriu zguduirea ce simți când te afli pentru prima oară dinaintea acestei țări a naturii! E infinitul, eternitatea care ți se dezvăluie; rămâi desființat, perdut, un fir de năsip, un nimic față de Caosul oceanic, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
periculos n-au mai revenit. Ceasul cel rău, nu altăceva... gândeam în mine. Când nenorocirea te paște, n-o poți înconjura; de-i în urmă, ea te ajunge; de-i înainte, tu o ajungi. Această tristă veste a făcut o impresiune enormă în tot cuprinsul orașului. Doxachi Hurmuzachi nu era un om ordinar. Descendent al unei familii vechi boierești, el poseda o cultură întinsă, o inteligență superioară și o mare avere funciară în ducatul Bucovinei. Era deputat în Reichstagul din Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de a o privi stând colo sus în vecinătatea fulgerelor, îmbrobodită în taina ei ca o cimilitură istorică vecinic nedezlegată. IMPRESIUNI DE CĂLĂTORIE Pe la anul 1867, noi tinerii din Iași, câți făceam parte din cercul "Junimei" literare, eram pe rudă pe sămânță amorezați. Un fel de epidemie dăduse peste noi; ne molipseam unul de la altul și era ușor de căpătat boala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vederi. Nu bine ți-ai aruncat ochii pe o câmpie frumoasă, pe o apă curgătoare, pe un castel mândru, pe o fabrică ce fumegă, pe un munte capricios, că toate aceste au și dispărut și altele, necontenit altele, vin în loc. Impresiunile se strecoară repede fără să ai vreme să le mistui. Puterea aburului îți împrumută parcă ție însuți puteri peste fire. Te simți mai mult decât un om. O! Ce ar fi dacă omul ar capata darul de a zbura? Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
odinioară ochii copilăriei mele. Și doar nu era așa de mult de când plecasem din țară. Abia se împlinise o lună. Cu toate aceste, atâta loc calcat, atâtea țări străbătute, atâtea lucruri văzute, atâtea rase de oameni întâlnite, mi-a dat impresiunea ca și când ar fi trecut zecimi de ani la mijloc. Într-o lună trăisem o viață întreagă. De aceea, când am văzut țiganul cu ursul, m-a prins dorul de inimă și mi-a venit să-l sărut. M-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiindcă este cea mai grandioasă din Șvițera, împrejmuită de cei mai mari munți ai Europei Mont Blanc, cu tot cortejul lui de urieși, les Aiguilles: Verte, Rouge, d'Argentière, du Tour, du Dru, du Midi, du Gouter, le Mont-Maudit etc. Impresiunea ce simți când ai ajuns acolo e zdrobitoare. Fără să vrei, îți vine în minte marea problemă a începuturilor planetei noastre, și te întrebi ce actaclisme au trebuit să frământe atunci coaja pământului ca să se rădice astfel de munți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un aer surâzător și cu o condică subsuoară. Cu multă politeță el ne-a pus condica dinainte, rugându-ne să o examinăm și să scriem și noi ceva într-însa. Am răsfoit condica și am găsit felurite cugetări, maxime, aforisme, impresiuni de călătorie, scrise în toate limbele, numai în limba română n-am găsit nici una. Într-un singur colț de pagină am găsit, în sfârșit. câteva cuvinte scrise de un român în limba franceză: J'ai passé par ici. Anton Arion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din marele capitalii ale Europei. Eu însă eram tăcut și gânditor cu ochii în farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul, care după ce a sunat o dată, continuă încă multă vreme să vibreze pănă se stinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
obișnuiesc unii oameni prețioși, ca să nu zic pretențioși, care cred că aduc mari servicii posterităței notând tot ce au făcut sau n-au făcut în cursul existenței lor. Eu, ceea ce am scris a fost așa pe apucate, pe negândite, după impresiunile momentului, printre nenumăratele strădanii ale vieței și, drept să spun, mă mir eu însumi cum am avut răgaz să înnegresc atâta hârtie, când știut este că munca intelectuală cere în primul loc un deplin repaos sufletesc, lucru de care rareori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am sfârșit învățătura ce pe timpul acela se putea capata în Iași. Dar pe lângă studiile clasice ce făcusem în școală, îmi încarcasem memoria și cu o mulțime de romane și tragedii franceze și germane din cetirea cărora înmagazinasem o sumă de impresiuni. Îmi aduc aminte ce colosală întipărire a făcut asupra mea romanul lui Bernardin de St.-Pierre, Paul et Virginie, și câte lacrămi tainice mi-a stors din ochi. Nu mai vorbesc de Goethe, Schiller, Dante, Tasso etc., din operile cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
VII 77 PĂCATE MĂRTURISITE (1904) 103 CATRINȚAȘ 105 BOALĂ CU LEAC 112 MILORDACHI 118 I 118 II 121 DIN "JUNIMEA" (MUZICĂ PICTURĂ) 125 I 125 II 128 O MINCIUNĂ 133 O BAIE ÎN MAREA DE NORD 138 CETATEA NEAMȚULUI 143 IMPRESIUNI DE CĂLĂTORIE 149 CUM AM ÎNCEPUT A SCRIE 166 I 166 II 171 ANEXE 175 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Ostași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
luat masa la Pașcani, cel mai important nod de cale ferată al Moldovei, pe atunci; destul de important de altfel și astăzi. Restaurantul gării, plin de lume grăbită, inundat de lumină, plin de mișcare și de larmă, mi-a produs o impresiune deosebită, pe deplin justificată cred, întrucât târziu de tot până la război, el și-a păstrat o faimă și o putere de atracție, de care cei care au trecut pe acolo își aduc încă bine aminte. Restul drumului l-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aflat că persoana pe care trebuia s-o vizitez în după-amiaza aceea rece și umedă locuiește în fundacul Lozonski, în casa albă, liniștită, înconjurată de grădini, în care nu mai intrasem de atâta timp, am avut o vie și stranie impresiune. Da, da, stranie; inefabilă, în orice caz. Căci cum aș putea-o caracteriza altfel, impresiunea aceasta, în care era și atracție și frică și bucurie și tristețe? De demult, odată, casa aceea fusese ocupată de pensionatul Weitzecker, unde am petrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
locuiește în fundacul Lozonski, în casa albă, liniștită, înconjurată de grădini, în care nu mai intrasem de atâta timp, am avut o vie și stranie impresiune. Da, da, stranie; inefabilă, în orice caz. Căci cum aș putea-o caracteriza altfel, impresiunea aceasta, în care era și atracție și frică și bucurie și tristețe? De demult, odată, casa aceea fusese ocupată de pensionatul Weitzecker, unde am petrecut primii ani de școală secundară. Mai trecusem, e drept, de atunci pe acolo de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sufletești, am exprimat-o în următoarele rânduri: "M-aș simți peste măsură de mâhnit, dacă excursiunea aceasta ar obosi câtuși de puțin pe cei pe care i-am îndemnat s-o facă și care m-au ascultat, urmându-mă. Am impresiunea că grupul scade, ca în ceremoniile care au durat prea mult, că cei care-l formează mă părăsesc pe rând, unul câte unul, cu o mișcare discretă, cu un zâmbet indulgent, sau dând expresiv din cap. Acum sunt însă dator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
titlul "Arcade, Firide și Lespezi", d. Gh.M. Cantacuzino amintește de călătoria în Moldova a prințului de Ligne, pe la sfârșitul secolului al optsprezecelea, pentru a scoate la lumină, din corespondența acestuia, publicată mai târziu la Viena, de baroana de Stael-Holstein, buna impresiune pe care Iașul de atunci a făcut-o asupra nobilului călător. Astfel, în afară de biserici, turnuri, ziduri și citadele, ceea ce dădea pe atunci Iașului farmecul descris de prințul de Ligne sunt palatele și casele acestora, cu zidurile grele ce le împrejmuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în cartierele evreiești, Târgu-Cucului, Podul-de-fier, Podu-Lung, sub ochii și aproape sub protecțiunea autorităților, cum se întâmplă mai întotdeauna. Cu câțiva dintre prietenii mei, m-am ridicat în contra dezordinei și nedreptăței la care ne-a fost dat să asistăm. Și sub impresiunea celor întâmplate am scris broșura "Spre Anarhie", care nu e atât (cum cred c-am vrut să fie) un rechizitoriu contra tuturor vinovaților, cât mai ales un strigăt de revoltă și de mânie pentru ușurarea mea proprie. Ceea ce m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Uneori am sentimentul că drama nefericitului meu amic n-ar fi din lucrurile care s-au întâmplat în realitate; că sursa adevărată a ceea ce a conservat amintirea mea ar fi o veche, tulburătoare lectură. Dar câte reziduuri de vis, de impresiuni și emoțiuni artistice nu se filtrează în amintirile noastre, diformându-le, alterându-le! Oricum, moartea lui Rodion a rămas pentru mine o dureroasă enigmă. "Ostenit de viață" era, desigur. Dezamăgirile lui, intensificate în nevroza generală a războiului, îl împiedecau de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
purta o capelină roză. Dac-am fost în stare să suport melodrama aceasta nesuferită, spune poetul, e numai pentru că toată seara am urmărit-o prin vălul roz care se interpunea între ochii mei și rampă. Legând apoi împrejurarea aceasta de impresiunile pe care i l-ea lăsat revoluția de la 1848, el adaogă: mă simțeam așa de fericit de a mă vedea la Paris, Parisul însuși apărea ochilor mei atât de încântător și plin de farmec, încât luptele care se desfășurau atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Niciodată însă, de câte ori am revenit între zidurile orașului părăsit (unde, de fiecare dată, regăsesc, pure și nealterate, vechile afecțiuni pe care le-am lăsat și de la insistența cărora n-aș ști vreodată să mă sustrag), nu mi-am putut clarifica impresiunile. Pentru întâiași dată acum, mă văd în sfârșit în stare să privesc liniștit în mine, să verific substanța legăturilor mele cu Iașul, să recunosc simbioza care explică tot ce e comun în existențele și în destinele noastre. Odată, vorbind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pure, singurul mod de a-i relativiza puterea este de a-i așeza o oglindă în față, adică un alt aparat. Acesta (de obicei, filmul propriu-zis ca în Reconstituirea, O lacrimă de fată și Secvențe) capătă rolul de a corecta impresiunile celuilalt, de a sugera alte piste, perspective într-un cuvânt, de a ambiguiza relația (dogmatică) cu privirea unică. Mutând accentul pe imagine, toți acești regizori ieșiți din mantaua lui Pintilie continuându-i demersul după ce acesta a trebuit să plece din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cârciumi și arendași de moșie...Acea circulară, atunci aplicată de toți prefecții, a produs În Europa o senzație destul de neplăcută. Pe atunci aveam onoarea a Înfățișa România la Paris am fost, prin urmare, În stare a ști și a aprecia impresiunea produsă Europei Întregi. Atunci, d-lor, mi-am luat libertatea a explica ministrului de externe situațiunea” explicându-i „că cele petrecute sunt lucruri pe care o putere ce avea la dispozițiunea sa sute de mii de baionete, poate să și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
impudicus). Oiceoptoma thoracicum Linnaeus Corpul eliptic-lățit, aplatizat, negru. Suprafața capului și a pronotului este acoperită cu o pubescență deasă, de culoare roșcată. Capul mic, prevăzut cu o punctuație rară, între ochi prezintă o proeminență transversală, după care se află o impresiune superficială. Antenele au o măciucă formată din 4 articole. Scapul este puțin mai lung decât articolele 2-3 luate împreună, al 8-lea articol antenal fiind mai mic decât articolele 9 și 10. Marginea anterioară a pronotului ușor adâncită în partea
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
elitrele, puțin mai lat decât lung. Marginea anterioară a pronotului ușor concavă, prevăzută cu o bordură fină, iar marginile laterale prezintă o bordură accentuată, lățită posterior. Discul pronotului lucios, cu o punctuație fină, în partea lui posterioară se află 2 impresiuni longitudinale superficiale. Unghiurile anterioare ale pronotului cu peri ciliați. Scutelul mare, triunghiular, cu o pubescență bazală scurtă și cu o impresiune longitudinală posterioară. Elitrele ușor lățite posterior, prezintă câte 3 carene longitudinale care se prelungesc spre margini. Ultima treime posterioară
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]