2,835 matches
-
particular al Discipolului, având deja câteva rezultate interesante. - Este montajul cel mai dichisit pe care l-am văzut până acum, îi spuse unul dintre cei non-A. Cel mai complex. Ne va lua ceva timp pentru a repera anumite circuite imprimate. Mai înainte conveniseră să lucreze utilizând ipoteza conform căreia distorsoarele Discipolului operau cu o precizie superioară similitudinii de douăzeci de zecimale. - Așadar vom mai zăbovi pe Yalerta să-ți mai dăm o șansă să revii. În plus, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și un carnet. Nu-și mai pierdu vremea cu buzunarele și cercetă stofa costumului. Era o țesătură sintetică din acelea care se poartă de două, trei ori, apoi se aruncă. Abia pe o latură a tocului pantofului drept găsi circuitul imprimat al aparatului. Era un indicator electronic pe poziție făcut din același material plastic ca și pantoful, identificabil numai după circuitul complex reprodus după o microfotografie. Gosseyn răsuflă ușurat găsindu-l. Fără îndoială că Patricia Hardie utilizase unul asemănător în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
particular al Discipolului, având deja câteva rezultate interesante. - Este montajul cel mai dichisit pe care l-am văzut până acum, îi spuse unul dintre cei non-A. Cel mai complex. Ne va lua ceva timp pentru a repera anumite circuite imprimate. Mai înainte conveniseră să lucreze utilizând ipoteza conform căreia distorsoarele Discipolului operau cu o precizie superioară similitudinii de douăzeci de zecimale. - Așadar vom mai zăbovi pe Yalerta să-ți mai dăm o șansă să revii. În plus, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
portari inefabili. Atracția filmului și aceea a străzii se reunesc astfel, într-un joc al substituirilor succesive ce combină misterul alterității și atracția diversității. Tinerii la modă cu capul ras stau alături de gospodinele uzate de muncă, cu rochii din țesături imprimate. Corespondența dintre film și cartier există încă, fiind emblematică pentru un Paris format dintr-un amestec social și demografic. Însă această atmosferă este amenințată astăzi de prețurile exorbitante de pe piața imobiliară. Realitatea și ficțiunea se întrepătrund. Amélie locuia la numărul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și un carnet. Nu-și mai pierdu vremea cu buzunarele și cercetă stofa costumului. Era o țesătură sintetică din acelea care se poartă de două, trei ori, apoi se aruncă. Abia pe o latură a tocului pantofului drept găsi circuitul imprimat al aparatului. Era un indicator electronic pe poziție făcut din același material plastic ca și pantoful, identificabil numai după circuitul complex reprodus după o microfotografie. Gosseyn răsuflă ușurat găsindu-l. Fără îndoială că Patricia Hardie utilizase unul asemănător în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
animalele pentru a se hrăni cu aceste plante; apoi, prin extrapolare, se emiteau ipoteze privind conformația și tipurile probabile ale ființelor vii care s-ar fi hrănit cu animalele respective. Neavând altceva de făcut decât să adnoteze un tabel gata imprimat, Grosvenor izbuti în scurt timp să obțină graficul dorit. Acesta era foarte complicat. Nu i-ar fi venit ușor să-l explice unuia care n-ar fi fost deja familiarizat cu nexialismul. Pentru el, însă, graficul era cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
agresivitate, mai ales atunci când sunt cuplate cu o mimică agresivă sau cu gesturi care exprimă o oarecare nervozitate (frecarea palmelor, pocnirea degetelor, formarea unui pumn). TIMPUL în care s-a ghicit în palmă! Încă din vechime, apar în unele peșteri, imprimate ori pictate, imagini palmare. Cele mai vechi informații despre lectura palmelor apar în India, acum 5000 de ani. În China, amprenta degetului mare al împăratului era un sigiliu. În Vede se comentează importanța liniilor palmare. Aristotel (384-322 î. H.) menționează
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
duc să văd cine e. Apăru după câteva minute ducând o coroană uriașă. Odaia se umplu de miros proaspăt. Pământ, aer, brad. Garoafe albe încununau miezul, un buchet de trandafiri de un roșu adânc. Pe panglica din șaten, literele strident imprimate păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Costache Enache, de care, după decesul autorului, dl. I.N. Oprea s-a ocupat redactându-l și publicându-l. Totul e o grăitoare dovadă de prietenie care l-a legat de autor. Frumos gest! E o carte cu aspect frumos, bine imprimat, cu memoriile celui dispărut la 90 de ani. Puțin după ora 18, pe când mă gândeam că dl. Bejinaru va fi primit volumele trimise, mă sună chiar el. Perfectă telepatie. Mi-a spus că se delectează cu cele scrise de mine
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
duce la bun sfârșit tot ceea ce v-ați propus. La mulți ani cu sănătate! (ss) Familia G-ral Crețu. București, 07.04.2011. Pe aceeași linie, primesc de la d-na prof. Ana Dumitrescu o felicitare-mărțișor, cu un splendid buchet de lăcrămioare imprimat - aluzie la lăcrămioarele din grădina mea, având următorul conținut: 1/12 martie 2011 Stimate domnule profesor, Așteptând cu nerăbdătoare emoții reînceperea unui nou ciclu primăvăratic al naturii, îmi permit să vă trimit tradiționalul simbol al mărțișorului 2011. Fie ca modestul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de mingi de golf, unele verticale, în grupuri de câte trei, altele orizontale, tot în grupuri de două sau de trei, aranjate în diverse structuri, rând după rând. Dar când profesorul Mankowitz îi arătase cum puteau fi decodate acele semne imprimate ca „În prima mea campanie am...“ sau „Ghilgameș a deschis gura și a spus...“, a fost cucerit. Începu să-i dicteze lui Aweida. — Trei oi, trei oi îngrășate, o capră... spuse după o primă examinare. Nu putea citi și înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doar să iasă din casă pentru a putea vedea un evreu ultraortodox așteptând în stația de autobuz sau cumpărând un ziar, purtând exact aceeași haină acum, cu aproape patru mii de ani mai târziu. Iar aici se afla urma ei, imprimată adânc de Avraam, fiul lui Terah. Orice ar fi scris pe el, importanța acestui obiect, nu mai lung de zece centimetri, cu o lățime mai mică de șapte centimetri, era inestimabilă. Era prima dovadă arheologică semnificativă din toate timpurile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
masculini ca să-și micșoreze sânii. Însă femeile ca mine nu sunt făcute să devină atlete; e Împotriva celor mai fundamentale legi ale fizicii. Corpul se deplasează Înainte câștigând viteză conform legii accelerației. Gradul de accelerare e proporțional cu cantitatea forței imprimate trupului În direcția aceea. Atunci, ce se Întâmplă? Sânii accelerează și ei, chiar dacă se mișcă Într-un ritm al lor total discordant, În sus și-n jos, Încetinindu-ți În cele din urmă avântul. Legia inerției plus legea gravitației universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar printre ele pluteau următoarele cuvinte: NU POT SCHIMBA DIRECȚIA VÂNTULUI, ÎNSĂ POT SĂ-MI POTRIVESC PÂNZELE ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SĂ AJUNG TOT TIMPUL LA DESTINAȚIA MEA. Lui Rose Îi plăcea sloganul ăsta. În afară de asta, nuanța azurie a imaginilor imprimate se asorta perfect cu dalele din bucătăria ei, partea casei de care era deosebit de mândră. În ciuda atașamentului ei inițial, imediat ce cumpăraseră casa, Rose nu pierduse nici o clipă cu redecorarea bucătăriei, adăugând rafturi care se trăgeau, punând În colț un stand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmă, a intrat În sectorul bancar, ca orice elvețian care se respectă. O tînără asiatică intră pe ușa bucătăriei. Aveți nevoie de mine azi? ZÎmbește către Sandina, fără a-i da nici o atenție lui Wakefield. Poartă pe cap un văl imprimat. — Ai putea aprinde focul În saună, Îi spune Sandina, Întînzîndu-i joint-ul lui Wakefield. Folosește balsamul, da? Fata dă din cap și părăsește camera fără nici un zgomot, lăsînd În urmă-i un parfum de salvie și dafin. — Aparține unui grup sufi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu mine ne dăm ghionturi și chicotim ca niște școlărițe de fiecare dată cînd observăm privirile lui Michael ațintindu-se asupra picioarelor ei. Cu asta sînt șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toate astea, și-i spunea că fusese doar o fantezie de-a ei, o dorință pe care nu și-o Împlinise niciodată. Era doar o coristă, ca toate cele care se fâțâie pe scenă, aproape dezbrăcate. Pe cele trei-patru discuri imprimate se auzea doar vocea ei suspinând ah, oh, ah. Luminoasa ei carieră se limita la asta. Mă rog, mama ta era drăguță la vedere, dar n-avea nici o valoare, concluziona tata. Nu din cauza ta a Încetat să cânte. Valentinei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
provoacă infecții. — Scoate-ți tricoul, spuse Miria. Ți-l pune pe sfârc. Durează puțin. Eu mi l-am făcut deja. — Doamne, nu, spuse Valentina neîncrezătoare. — Știi să faci semnătura mamei tale? Întrebă Axel Rose, Întinzându-i o foaie de hârtie imprimată al calculator. Nu vreau să am probleme. Eu Îți fac un cadou pentru că ești prietena Miriei, dar nu știu nimic, semnătura falsă ai pus-o tu. Valentina completă cu atenție modulul, cu litere de tipar. Roma, data... 4 MAI Subsemnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oară, a strigat că sângele numai cu sânge se spală, a făcut un pas înainte și i-a tras o palmă zdravănă lui Romulus Frunză, ăla s-a dezechilibrat, sprijinindu-se de frate-su, iar pe față i-a rămas imprimat, roșu, conturul mâinii lui Prodan, și atunci cu toții am făcut stânga-mprejur, am luat-o la fugă spre strada noastră, de teamă c-or să se ia după noi, însă ceilalți s-au mulțumit doar să arunce câteva pietre mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stînga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plînge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad, fratele arhitectul Stelian Lazarovici. Se rezemase de zid și citea concentrat hârtia unui prospect. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luat de acolo câteva caricaturi, un desen în tuș după un schelet de urs, notele de la cursul de antropologie, și le-am așezat și pe ele în mapă, dar le-am prins cu clama în așa fel încât numai textul imprimat să se poată desprinde cu ușurință. Am ieșit din sufragerie deschizând cu băgare de seamă ușa și pașii mi-au lipăit pe gresie până în dormitor. Am crăpat puțin ușa și am văzut-o pe Andreea întinsă pe pat cu spatele la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coti la dreapta În capăt și intră În al doilea birou de pe stânga. Încăperea În care păși era Împărțită de ziduri despărțitoare mari cât un stat de om, iar pereții, aidoma celor de la parter, erau acoperiți cu afișiere și anunțuri imprimate. Lipite de unul dintre ei erau două fotolii acoperite cu ceea ce părea a fi un plastic cenușiu și gros. La o masă din apropierea ușii, pe dreapta, stătea o femeie tânără ce nu putea fi decât americancă. Avea păr blond tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
O. Țoști, "Îl portico di S. Maria de' Ricci. Notizie storiche", Ricerche. Bollettino degli Scolopi italiani, 13 (1993), 353-361. 171 Paatz și Paatz, Die Kirchen (n. 39 mai sus), III, 93. 172 Transferul frescei a fost discutat într-o broșură imprimata, Relazione della miracolosa immagine della SS. Annunziata che și venera în Firenze nella chiesa Madonna de' Ricci (mai sus, cap. 1 n. 3), 372, care de asemenea a repovestit întâmplarea lui Rinaldeschi cam în aceeași modalitate în care apăruse în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ritm. X alunecă de-a lungul coridorului ca o fantomă într un imens acvariu. încearcă să nu pășească pe foile răspîndite pe jos precum și pe niște vechi foi de indigou a căror apariție are ceva miraculos. X descoperă cîteva pagini imprimate făcînd parte din dosare clasate VerY ImPortant. ajuns în dreptul biroului său, X are o ezitare, ca și cum s-ar teme să nu se descopere pe el însuși înăuntru. nu știe de ce, dar îi vine să bată politicos la ușă. Vocea îi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]