136,335 matches
-
un public care încă nu exista și pe care cărțile însele trebuiau să-l formeze. Și aceasta era foarte important. Căci în însăși concepția editorială, exista - mă refer la Éditions de Minuit, la epoca respectivă, - exista o voință de a impune cărți pe care piața le refuza. Samuel Beckett a fost refuzat de toți editorii francezi, englezi, irlandezi, americani. Și opera sa era deja aproape completă... cînd a început publicarea ei la Éditions de Minuit. Existau unii editori de acest fel
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
colecții, bibliografii; b) periodice. Abrevieri, bibliografice, de cuvinte, de instituții. Pentru ca volumul al treilea să posede un indice de nume și cîte o minuțioasă "Errata", separat, pentru ambele volume anterioare. Expunerea urmează ordinea alfabetică a numelor. Fiecare text are dimensiunea impusă de rigoarea demonstrației, urmează structura logică a datelor, se construiește pe solida cunoaștere și apreciere a faptelor istoriei, se desfășoară ca un montaj erudit și dezvoltă o rețea densă de analize și teorii, deduse din concretul detaliului. Textele cuprind studii
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
actorul italian Ermete Novelli, N. Iorga spunea că menirea omului de excepție, în oricare domeniu s-ar ilustra, este să trezească vocații. Numai dacă l-am măsura exclusiv cu acest etalon pe Nae Ionescu și valoarea sa ni s-ar impune fără drept de apel. Căci pomul se cunoaște după roade.(...) Orice discuție devine superfluă asupra lui Nae Ionescu cîtă vreme el i-a format pe Cioran și pe Eliade, pe Vulcănescu și pe Noica". Și poate fi corelat și cu
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
vedea un alt continent, o altă lume ! Voi fi cu ea înaintea plecării trei nopți și două zile; am s-o aștept apoi să se întoarcă, cum-acum-mă așteaptă ea (...)". Ema nu este totuși singura prezență feminină din roman, chiar dacă se impune, detașat; sînt evocate, pe rînd, Bianca, Mihaela, Carina (soția) și o mulțime de aventuri mai mult sau mai puțin pasagere, căci naratorul, așa cum mărturisește, urmase multă vreme exemplul fluturelui mascul "care se plimbă de la o floare la alta, stă inert
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
Tudor Călin Zarojanu Științele, fie ele pozitive, sociale sau umaniste, sînt menite să constate și să sistematizeze domeniul la care se referă. Ele nu sînt menite să impună legi, ci să le identifice. Obiectele aflate în proximitatea unei planete nu sînt atrase de aceasta pentru că așa a vrut Isaac Newton. Tot astfel, dacă în română, spre deosebire de engleză, adjectivele se acordă cu substantivele pe care le determină, aceasta nu
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
care regula se schimbă, prin uzanța majorității, specialistul este obligat să consemneze acest lucru ca pe un fapt împlinit, nu să i se opună. în domeniile prin definiție subiective ale științelor umaniste guvernează convențiile, consensul. Iar acestea nu se pot impune cu forța, în numele niciunei "corectitudini", căci corectitudinea însăși este definită prin consens. Poate că în nici un alt domeniu aceste lucruri nu sînt mai evidente decît în cel lingvistic. Limba este un fenomen viu, iar funcționarea și regulile ei sînt stabilite
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
nu va mai fi decît un pas pînă la Normele eticii și echității socialiste. De altfel, cel puțin la nivel declarativ, dacă nu și legislativ, PSD, ca și FSN-ul din care se trage, a încercat în repetate rînduri să impună norme de conduită, dintre care unele îi sînt cu siguranță dragi dlui Pruteanu. De pildă, proscrierea gestului unei minorități naționale de a arbora, la diferite ocazii, drapelul țării respective și de a-i intona public imnul - în ciuda faptului că promotorii
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
molimă, a Legii Pruteanu. Aceasta rimează foarte bine, de pildă, cu o eventuală lege privind dragostea de țară: cum se măsoară, cum se constată abaterile și cum se pedepsesc. Aberantă în detalii. Fiind un act normativ contra naturii, încercînd să impună principiile Codului Penal într-un domeniu spiritual, era inevitabil ca Legea Pruteanu, ca și comentariile autorului ei, să conțină aberații. Artificialul nu poate fi justificat natural. Vom menționa doar cîteva dintre ele. Pretenția documentului ca toate textele publice în limbi
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
întrebat de ziariști: "Și cum, dacă eu fac o greșeală, o să fiu amendat?", la care domnia-sa a răspuns că nu, nu se pune problema să se vâneze micile greșeli inevitabile, ci doar nerespectările flagrante ale legii. Două observații se impun aici. Mai întîi, legea e lege și, în chiar primul său articol, face vorbire despre pedepse. Ar fi cel puțin ciudat să punem în aplicare o lege despre care spunem a priori că se va aplica numai cu... simțul măsurii
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
Ionescu. Reîntors în țară, după un stagiu de studii în Germania, acesta se dovedește inițiat, între altele, în "dedesubturile" doctrinei catolice și ale protestantismului, înclinat însă a face apologia ortodoxiei, înrudit lăuntric cu acea Europă de după război, în care se impune un interes intrinsec pentru problemele spiritului (neotomismul, Gide, Papini, Klages, Action française, teologii și gînditorii ruși exilați, descoperirea lui Milarepa și a misticii budiste etc.). Are loc o deschidere a culturii occidentale spre cea orientală, ducînd la evidenta îmbogățire, chiar
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
e regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și izvorul simțului istoric” (s.n.). Pentru Eminescu esențial este ca valorile clasice să pună stăpânire asupra societății, cu alte cuvinte să determine formarea unei mentalități în care spiritul de adevăr să se impună definitiv: “Important este ca spiritul de adevăr, ce domină în cultura fixată prin ele” - adică prin limba latină și limba greacă veche - “să stăpânească în societate”. Clasicismul formează caractere și configurează o cultură, bunuri care nu pot fi exprimate pecuniar
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
latină și limba greacă veche - “să stăpânească în societate”. Clasicismul formează caractere și configurează o cultură, bunuri care nu pot fi exprimate pecuniar: “Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui nicicând”. Studiile clasice mai au o virtute: ele impun rigoare și etică intelectuală. A avea o contribuție în domeniul filologiei clasice presupune o competență și un efort ieșit din comun, căci filologia clasică este un domeniu despre care s-a scris încă din timpul Renașterii; pentru realizarea unui studiu
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
acumulate de-a lungul veacurilor. Un filolog clasic va cita întotdeauna nu numai sursele, ci și interpretările formulate de predecesorii săi. Iată un exemplu elocvent pentru rigoarea de care dau dovadă filologii din țările în care spiritul clasic s-a impus: pe când lucram la studiul introductiv și la comentariul Istoriilor lui Tacitus am citit în revista The Classical Quarterly din 1968 un scurt articol al profesorului englez G.M. Lee în legătură cu un text controversat din monografia Germania a istoricului latin; profesorul englez
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
Gavrilu I. Munteanu: “Când are să decidă pumnulu, celui mai tare i se atribuie titlu de moderatu și de onestu” (p.383)! No comment! Acolo unde spiritul clasic este prevalent, acolo domnesc etica și rigoarea intelectuală, acolo principiul adevărului s-a impus definitiv. Așa se face că în țările participante la cultura și civiizația europeană, cum era și România înainte de invadarea ei de către armata roșie, se citează și lucrări aflate în manuscris, se menționează informațiile transmise pe cale orală de către studenți, asistenți, colegi
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
incalificabil că afacerile de plagiat să fie justificate și lăsate fără sancțiune dură atât de lungă vreme. Și cazul ministrului nu este singular. Pentru a curma o asemenea atmosferă viciată, nedemnă de o țară europeană, spiritul clasic trebuie să se impună. Să-i redăm clasicismului greco-latin puterea de a-și împlini și la noi vocația de a fi “regulatorul statornic al inteligenței și al caracterului și izvorul simțului istoric”; și, cum conchide Eminescu, să determine ca “spiritul de adevăr, ce domnește
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
voința de a menșine România în situația în care a adus-o pumnul lui Vâșinski din 6 martie 1945. Guvernanții ar trebui să mediteze la textul maiorescian și, indiferent de sacrificiile personale pe care reașezarea țării pe coordonate europene le impune, să restabilească spiritul de adevăr.
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
și mărturiile orale” . Rar mi s-a întâmplat să întâlnesc un comentariu de asocieri, de speculații filosofice și filologice, de identificări constituit în formulări de strictețe matematică, în același timp sinteză vie, de o paradoxală coerență. Textul studiului introductiv se impune printre altele, prin reevaluări și confruntări orientate spre convergența cu contemporaneitatea. Mișcarea Cătălinei Velculescu printre manuscrise exprimă o confortabilă mișcare între simplu și compus, cum ajunge, de exemplu, să detecteze despre pravila lui Matei Basarab - în cazul identificării anumitor întrebări
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
trei ediții, prevăzute toate, conștiincios cu absurda formulă „orice reproducere se pedepsește conform legilor în vigoare”. În fine, ar trebui ca vizitatorul să răsfoiască volumul Ceski Snar, al lui Ludvík Vaculík (cunoscut editor și autor de samizdat în anii „normalizării” impuse de tancurile sovietice) în acea ediție clandestină de prin anii ’70, împodobită cu fotografiile tuturor protagoniștilor ei, unii în ținute mai mult decît sumare, surîzînd în spatele unor tufișuri (toți sînt personalități marcante ale vieții intelectuale underground de după ocupația sovietică). În mijlocul
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
umanității, se răsfrâng și asupra culturii determinând o schimbare a imagisticei poetice și apariția de noi motive care, alături de cele grecești și romane, pecetluiesc caracteristic spațiul european. Când în anul 312 împăratul Constantin promulgă faimosul edict de la Milano creștinismul se impune ca religia definitorie în Imperiul Roman și asigură de-a lungul Evului Mediu o unitate europeană în fărâmițarea politică produsă după asasinarea în 476 a lui Romulus Augustulus, ultimul împărat al Imperiului de Apus. Popoarele barbare care au năvălit pe
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil Brumaru cu cea a tradiționaliștilor noștri interbelici (Pillat, Fundoianu, Voiculescu etc.), prin care transpar modelele franceze: Francis Jammes, Albert Semain, chiar Verlaine, însă se impune o deosebire netă. Contemporanul nostru pune accentul pe derizoriul, pe inconsistența, pe criza obiectelor ce intră în cîmpul său de sensibilitate. Le înfățișează nu numai în gingășia și grația lor ce presupun o natură vulnerabilă, ci o reliefează pe aceasta
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
pe raftul celor necitite. Destinul nu este însă implacabil și poate fi deturnat, spre exemplu, de relecturile ample, exhaustive pe care le presupune un studiu monografic. Dacă judecățile critice ajung, cât de cât, la un consens al inegalităților valorice și impun câteve scrieri ca fiind reprezentative, aceeași monografie poate oferi prilejul unei plăcute imersiuni în universul complet al vieții și operei unui autor. Ion D. Sârbu - de veghe în noaptea totalitară este exegeza prin care Antonio Patraș oferă această ocazie. Lucrarea
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
care o scrutează, comentariul critic la creația meivănesciană are tendința de a continua și de a se relansa necontenit. Important este să realizăm marea deschidere a viziunii sale, forța și originalitatea unei melopei șoptite, care sfârșește prin a ni se impune, cu o blândă complicitate tiranică. Acest poet ne-a propus, de la începuturile sale, în foarte densul peisaj liric de la sfârșitul anilor șaizeci, altceva. Întorc, nu contra lui, ci în direcția sa, o meditație asupra raporturilor dintre ființele omenești, jocularități (p.
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
deja înregistrate, pare să persiste, chiar în scris, a îmbucura: cuprins de altfel și în DEX, ca regionalism, după ce dicționarul academic ( DA) îl tratase deja ca un cuvînt diferit de a bucura. Forma este probabil sprijinită și de derivatul său impus în limba literară - îmbucurător - , ca și de o anume presiune analogică, în măsura în care principalele sale antonime sînt prefixate: a întrista, a îndurera. E posibil ca unele apariții actuale ale cuvîntului să fie ironice - “Parcă n-ar fi rău să îmbucure partidul
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
literare, I.S., în schimb, înnumără cu un steag mai puțin” (adevarul.kappa.ro) -, standard, vag bisericesc - „printre oaspeți s-au înnumărat profesori universitari, studenți și numeroși credincioși” (saintparascheva.org). Se pare că formele neliterare cu prefixul în- nu s-au impus, nu s-au înmulțit, dar persistă.
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
etc. Cutremurul din Republica Haiti (12 ianuarie a.c.), prin dezastrele produse, a mobilizat toate țările lumii În strângerea de ajutoare materiale, alimentare și financiare, ca să sprijine populația din zonă pentru redresare și reconstrucție. O mobilizare de o asemenea anvergură se impune și pentru lupta Împotriva terorismului, care cunoaște acte de recrudescență, izolat În lume, dar mai focalizat În Afganistan și În Irak. Noi scriitorii, din cadrul ACSR, unii veniți cu decenii În urmă din Europa de Est, unde dictatura, prin mâna prelungită a cenzurii
To be or not to be. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/81_a_314]