1,929 matches
-
inconsistență în construirea personajelor, diluarea acțiunii, mutată dintr-un loc în altul (din Los Angeles în Esmeralda), imprecizia în conturarea tramei încurajează speculațiile conform cărora Chandler n-ar mai fi avut energia necesară pentru un control desăvârșit al textului. Acestor imputări - nu lipsite de îndreptățire - li s-ar putea răspunde că, în schimb, a mizat pe o savantă tehnică a amânării. Neavând probe, Marlowe își folosește intuiția. Relația cu Eleanor King este, din acest motiv, ambiguă și duplicitară: nu-și face
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întrebări, anunță acuzația principală, aceea pe care depozițiile președintelui colhozului o făceau de necontestat. Nikolai întocmise pamflete, pe care soția lui le citea colhoznicilor, făcând astfel propagandă antirevoluționară... Nikolai izbuti să nu-și trădeze emoția. Explică foarte calm pentru ce imputarea adusă soției sale era imposibilă. I se păru că vede trecând prin privirea judecătorului toate versiunile care ar fi permis ocolirea acestui argument. O puteau acuza pe Anna de atentat la viața lui Stalin, de dorința de a da foc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
darurile și, bucuroși că scapă din încurcătură, se grăbesc să-și conducă tatăl până la poarta casei. Scena confruntării dintre cele două mentalități este admirabilă. Copiii sunt egoiști, meschini, fără a fi cu necesitate ticăloși. Tatăl nu aduce ingraților copii nici o imputare. El a pregătit totul, gospodărește, inclusiv încercarea din urmă: moartea. Râsul dă, aici, în plâns, comedia se transformă într-o veritabilă tragedie: tragedia destinului individual înțeles în modul grav al existenței țărănești. B. a încercat, ca mai toți prozatorii din
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
patruzeci de persoane...!! Acești specialiști aveau misiunea ordonată să efectueze o descindere la platforma betonată Afumați, să măsoare cu simț de răspundere lucrul efectuat, să Întocmească o nouă situație de lucru constatat, să restituie beneficiarului paguba produsă, iar În final imputarea prejudiciului tuturor lucrătorilor și arestarea de lapidatorului Tony Pavone...! Pararel cu această incredibilă desfășurare de forțe, Lc.Col.Tudose Ion, personal porni o vastă acțiune de defăimare, de discreditare a lui Tony Pavone. Costumat În haina militară ce inspira teamă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
corabia cu toată iuțeala spre port, unde toți cei care au văzut-o au fost de părere că într-adevăr ea era victima aleasă de însuși Proteu pentru a fi prada lui. Cine ar putea descrie strigătele, spaima de moarte, imputările pe care ea le adresa cerului însuși atunci când află ce crudă soartă o aștepta? Eu nu pot; și de aceea îmi veți da voie să mă întorc într-un punct mai puțin întunecat al acestei povestiri. Rogero părăsise palatul Longestillei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
crezut eu că este mai bine și mai frumos. Când am terminat de transcris pe curat, a sosit și tata. Era 10! ― Ce faci, mă, de ce nu te-ai culcat? ― Am avut lecții multe... și ― aci îmi îngroșai glasul cu imputare ― după alte toate, ne-a mai dat și o compunere la Romînă! ― Păi, dă să ți-o fac... Despre ce? ― Despre Primăvară, dar nu mai e nevoie să mi-o faci. Dac-am văzut că întîrzii atâta, am făcut-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu patine, este altă căciulă ce nu face obiectul studiului de față. Pentru lămuriri suplimentare, încercați la guvernul României, primul pe dreapta, după a doua curbă... Figuri cu drept de uitare Un cititor al blogului meu, mi-a făcut o imputare. Nu e vorba de clasica imputare caragialescă, precum că aș fi mult prea-prea, sau foarte foarte, ci totul la el se reduce la procedură, mânca-l-ar nenea de cititor cu tot cu ochelari. Mi-a imputat, că mă iau prea mult
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu face obiectul studiului de față. Pentru lămuriri suplimentare, încercați la guvernul României, primul pe dreapta, după a doua curbă... Figuri cu drept de uitare Un cititor al blogului meu, mi-a făcut o imputare. Nu e vorba de clasica imputare caragialescă, precum că aș fi mult prea-prea, sau foarte foarte, ci totul la el se reduce la procedură, mânca-l-ar nenea de cititor cu tot cu ochelari. Mi-a imputat, că mă iau prea mult de preacinstitul, preablândul, preabunul, preaomenosul binefăcător
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ale cărui strunguri un elev dement făcuse câteva bombe artizanale. Domnul Morris reacționă violent: — Sunt de acord cu dumneavoastră că unul sau doi dintre asistenții noștri au fost... ă... puțin cam prea zeloși din punct de vedere politic, dar resping imputarea care i se aduce... — Haideți să lăsăm deoparte generalitățile și să revenim la Wilt, spuse directorul adjunct. Spuneați că e dedicat. — Are nevoie de o încurajare, pledă domnul Morris. La naiba, omul ăsta lucrează împreună cu noi de zece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
domn. Nu ți-am răspuns, fiindcă mi se pare monstruos ca un om care trăiește și se îmbogățește din exploatarea țăranului să afirme totuși, cu atâta insistență, că țăranul e leneș. Dar chiar presupunând că ar fi cum zici dumneata, imputarea sau ocara dumitale n-ar privi pe țăranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai de formă și I-au lăsat, în fapt, mai încătușat ca pe vremea robiei. În loc să-i fi dat învățătură și educație cetățenească, a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-i drept! Mendelson, socialist înfocat, fost de câteva ori arestat și bătut prin beciurile poliției, răspunse fără să ridice ochii de la lucru: ― Dreptatea nu costă nimic și de aceea n-are circulație în comerț! Mișu, însă, strigă deodată cu imputare: ― Domnule Tănăsescu, dacă dumneata te plângi și suferi de nedreptate, atunci gîndește-te ce trebuie să fie la țară, unde nu pătrunde nici o rază de nădejde! Pensionarul se supără de-a binelea. ― Ba să mă mai slăbești dumneata cu țopârlanii dumitale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă, sosea să fie de față la descinderea ce i-o anunțase de aseară pândarii. Primarul Pravilă îl întîmpină cu o imputare respectuoasă: ― Ce-mi făcurăți, cucoane, păcatele noastre? Nu puteați mai bine să ne spuneți nouă și să nu mai amestecați în treburi d-astea pe boierul Miron, că doar îl știți cum se supără de tare și ce pătimim pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Uite colea, câte mă așteaptă! adăugă arătând spre un teanc de hârțoage, cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene Silvestre! făcu tânărul încîntat că reușise să-și înnoade cravata cum dorise și admirîndu-se într-o oglinjoară rezemată de călimară. Poți să-i și dai drumul, că eu m-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai bine niște țărani flămânzi de pământ, care așa cel puțin își vor mai astâmpăra foamea și ne vor lăsa pe noi în pace! Parcă de mult ar fi așteptat acest răspuns, bătrânul zise deodată, fără mânie, cu glasul de imputare care știa că impresionează pe Grigore: ― Observ, dragul meu, cu mare-mare durere că demagogia ți-a strâmbat judecata cu desăvârșire și încep să mă gândesc cu spaimă ce se va alege de biata asta de gospodărie când voi închide eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uita la ei, pe rând, parcă nu s-ar fi putut dumeri de ce s-au supărat oamenii când el a spus numai ceea ce credea că gândesc cu toții. Lupu Chirițoiu, care-și rumega aceleași gânduri, se adresă acuma lui Luca cu imputare: ― Măi omule, că te știam bărbat în toată firea și cu scaun la cap, apoi nu vezi tu că noi vorbim și ne tocmim, și ne certăm, și nici măcar nu suntem lămuriți dacă moșia e de vînzare? Luca Talabă zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-o lase să-și odihnească puțin și ea oboseala drumului. Astfel Grigore, când se întoarse, o găsi singură într-un fotoliu, cu ochii închiși, parc-ar fi dormitat. ― De ce l-ai adus aci pe ăsta? îi zise el cu imputare, observând că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să cumpărați, cum o să mai împartă vodă pământ la oameni? Față de murmurul de aprobare dimprejur, Talabă întrebă aspru: ― Cine ți-a spus ție, măi creștine, că vodă împarte pământ la oameni? ― Toată lumea știe, numai voi nu auziți! răspunse Trifon cu imputare. ― Trebuie să împartă, că altfel nu mai putem trăi! adăugă un glas gros și înăbușit, parc-ar fi răbufnit din adâncurile pământului. Luca Talabă înțelese că mulțimea e împotriva lui și urmă cu alt glas: ― Bine-ar fi să fie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmelor, ea îi dăruiește ce poate și de ce ar refuza el pe o femeie drăguță, când nici nu-l costă nimic. Totuși, se iviră și inevitabilele mici complicații. Eleva lui, Marioara, a mirosit ceva și a început să-i facă imputări că ea nu e fată de pe străzi, că dacă n-o iubește cu adevărat, pentru ce nu-i spune pe față, nu să-și bată joc de ea înșelînd-o cu cine știe cine, și sfârșind printr-o discretă amenințare că se va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine ce face Luca, iar azi o întoarce pentru că simte rost de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
patului, uitîndu-se cum Titu punea două lemne în sobă, cum întorcea cheia în broască... De-abia când el îi luă capul în mâini și o sărută pe buze mai apăsat ca altă dată, avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare: ― De ce-ai încuiat ușa? Întrebarea însă rămase suspendată în aerul îmbîcsit de tutun. Titu alunecase în genunchi la picioarele ei, și-și ascunsese obrajii în poala ei, încolăcindu-i și mîngîindu-i șoldurile cu brațele. Ea se simțea mâhnită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răspunse cu un surâs mirat, care repeta întocmai vorbele lui. Mâinile lui se încurcară în bluza ei subțire și albă, prinsă în față cu câteva copci. Cu același surâs mirat, Tanța îi ajută să descheie bluza, șoptind totuși instinctiv o imputare: ― Lasă bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau să plec... Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. Cuvintele lor se împreunau într-un susur de bucurie ascunsă. Pe urmă, Tanța rămase dreaptă, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Mai proastă nici nu se poate, văd! recunoscu țăranul, uitîndu-se trist în ochii ei. Dacă ar ști omul dinainte ce-l paște, s-ar feri, dar așa... ― Te lăcomiși să slujești pe grecotei ș-acu plătește Gherghina! mormăi Nicolae cu imputare. ― Acu lasă-mă și nu mă mai năpăstui și tu, măi băiete, că destul m-a bătut Dumnezeu! făcu Chirilă amărât. Că eu dacă am știut că Gherghina e în dragoste cu tine, n-am mai păzit-o prea tare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țăranii s-au întors împotriva ciocoilor, și acuma nu mai sunt buni țăranii. Acuma scoate armata, ucide-i spînzură-i! Era tânărul Mendelson, fiul cizmarului din Buzești. Vorbea cu un zâmbet ciudat, care pe Titu îl supăra, încît îi răspunse cu imputare: ― Nu e nici un motiv de bucurie, domnule Mendelson, în... ― Da ce, eu mă bucur? protestă tânărul atât de vehement, că intonă cuvintele cu un accent ovreiesc aproape comic. Cine ți-a spus dumitale că mă bucur?... Mai întîi eu, ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase a închide gura, continuă acum înfuriat: ― Apoi tălică se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privind cu ochii lacomi spectacolul. Platamonu se aruncă nebunește între dînșii: ― Nu tăia, Chirilă!... Aoleu!... Omorîți-mă pe mine, măi oameni. Aoleu! Câteva brațe îl opriră pe loc, câțiva pumni îl izbiră, iar din mijlocul cercului glasul lui Chirilă rosti cu imputare: ― Uite, așa mă jeluiam și eu când mi-am văzut pe Gherghina cu burta plină și hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]