1,010 matches
-
includerea în rândul cuvintelor și a uneltelor gramaticale, precum și afirmarea ideii conform căreia un cuvânt poate fi reprezentat de mai multe forme flexionare pe care acesta le adoptă în cursul întrebuințării sale133. Cele trei laturi ale cuvântului nu sunt însă imuabile; fiecare dintre ele este susceptibilă să se modifice, prin evoluții interne datorate unor cauze diferite, în cursul transpunerii lor într-o altă limbă sau în cadrul a ceea ce se numește formarea cuvintelor. În toate situațiile, comparate cu complexul lexico-gramatical inițial, cuvintele
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de a-l ataca și vâna, dar dacă se află În fugă Îl va urmări și ataca, din mers, fiindcă doar În stare de alertă Îi sunt trezite instinctele de fiară. Comportamentul original al câinelui sălbatic nu a putut rămâne imuabil o dată pentru totdeauna ci, sub influența condițiilor variate de mediu În care a trăit și prin confruntările permanente cu alte specii și cu proprii congeneri, de-a lungul generațiilor ce s-au succedat a suferit importante transformări. Mai târziu, printr-
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Last Judgment: "This world of Imagination is Infinite & Eternal whereas the world of Generation or Vegetation is Finite & [for a small moment] Temporal" (E: 555). Conținuturile ontologice ale lumii imaginare nu sunt proteice, așa cum s-ar putea bănui inițial, ci imuabile: În Eternity one Thing never Changes into another Thing Each Identity is Eternal [...]" (E: 556). Aceeași considerație apare, cu mici modificări formale, în Milton: "Individual Identities never change nor cease" (E: 132) și în Annotations to The Works of Șir
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
constituie manifestarea adevărului vizionar. Astfel, precizează Damon, "Artele descoperă și înregistrează Adevărul Etern" (1988, p. 129). Aici se gaseste miezul relației dintre ontologie și estetică, așa cum îl postulează Blake. Datorită faptului că Eternitatea este singura realitate și că identitățile sunt imuabile, artistul își poate compune opera înainte de a se întrupa el însuși, fapt care accentuează caracterul de acheiropoieton al acesteia 144. Pe baza prezentării de până acum, sunt în măsură să ofer o definiție a conceptelor blakeene de "timp" și de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diversele mișcări, așadar trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sînt eterne și imuabile și numerele. Este posibil ca tratatul despre muzică să fi fost precedat de o serie de tratate despre alte științe din quadrivium (Despre aritmetică, Despre geometrie, Despre astronomie), care nu ne-au parvenit însă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diversele mișcări, așadar trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sînt eterne și imuabile și numerele. Este posibil ca tratatul despre muzică să fi fost precedat de o serie de tratate despre alte științe din quadrivium (Despre aritmetică, Despre geometrie, Despre astronomie), care nu ne-au parvenit însă. Bibliografie. Ediții: CSEL 79, 1961 (De
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
principiu originar, ci din însăși condiția omului, tot așa cum omul însuși se poate înălța din nou cu ajutorul lui Dumnezeu. în această operă, Augustin reia multe din motivele neoplatonice privitoare la suprema transcendență a lui Dumnezeu și la funcția numărului, realitate imuabilă și rațională; cartea a treia însă vorbește mai ales despre problematica paulină a predestinării, care este în strînsă legătură cu aceea a voinței libere: pentru această poziție teoretică, Augustin va deveni ținta reproșurilor dușmanilor săi, pelagienii, care vor folosi drept
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfătuit pe Claudian să reia discuția asupra problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între 468 și 470 și i-a dedicat-o lui Sidonius. Aici, scriitorul expune în treacăt postulatul potrivit căruia Dumnezeu este imuabil și impasibil, care era discutat și în epistola lui Faustus, și dezvoltă în prima carte dovezile imaterialității sufletului. Premisa constă în faptul că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, calitate ce trebuie căutată în suflet, și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cel economic, exploatarea celorlalți; cel cultural, înlocuirea unei culturi cu alta - toate fiind însă mijloace pentru obținerea acelorași scopuri imperialiste. Obiectivul rămâne cel al răsturnării statu-quoului, adică inversarea relațiilor de putere între națiunea imperialistă și potențialele sale victime. Acest scop imuabil este servit prin mijloace militare, economice și culturale fie de sine stătătoare, fie combinate. Ne vom preocupa de aceste mijloace în continuare. Imperialismul militar Cucerirea militară este cea mai evidentă, mai veche și mai brutală formă de imperialism. Marii cuceritori
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
naționalismului și rasismului la adresa presupusei determinări inevitabile a caracterului național prin intermediul „sângelui” - mai precis, prin caracteristicile comune biologice ale membrilor unui grup - ca o invenție politică, fără fundament. Suntem de acord că permanența absolută a caracterului național, derivată din calitățile imuabile ale unei rase pure, aparține domeniului mitologiei politice. Existența Statelor Unite ca națiune și capacitatea lor de asimilare oferă dovezi convingătoare ale erorii ambelor aserțiuni. Pe de altă parte, a nega de-a dreptul existența caracterului național și impactul asupra puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Castlereagh, „sistemul general al Europei” - a fost subliniată în mai multe documente oficiale. Astfel, puterile aliate au declarat, spre sfârșitul lui 1813, că „nu vor depune armele... înainte ca statutul politic al Europei să fie reafirmat și înainte ca principiile imuabile să prevaleze în fața pretențiilor superficiale pentru a asigura Europei o pace reală”. În declarația din 5 februarie 1814, după care este, de obicei, datat Concertul European, reprezentanții Austriei, Marii Britanii, Prusiei și Rusiei au declarat că nu vorbesc numai în numele țărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
într-un grad fără precedent stăpânii politicilor și destinului lor; dar nu sunt stăpâni absoluți. Ele trebuie să-și adapteze, în anumite condiții, politicile în funcție de dorințele aliaților lor dacă doresc să obțină maximul de beneficii de pe urma sprijinului acestora. Datorită caracterului imuabil al alianțelor, principalul element de flexibilitate pentru balanța puterii îl reprezintă acțiunile presupuse ale națiunilor nealiniate. Cărui bloc se vor alinia în final, dacă o vor face, statele din Africa și America Latină? Evoluția în viitorul imediat a balanței puterii globale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
punând astfel în pericol progresul pașnic. Cu alte cuvinte, puterea judecătorească poate să reziste în fața schimbării inevitabile sau poate contribui la realizarea sa pașnică. Adoptarea unuia sau a altuia dintre aceste roluri de către tribunale depinde de puterea și de ideile imuabile ale opiniei publice, dar și de receptivitatea tribunalelor față de opinia publică. Într-o democrație, ramura executivă a unui guvern poate influența și dirija opinia publică și poate face ca presiunea ei să se resimtă și asupra altor ramuri ale guvernării
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În text). footnote>. Apare, astfel, clară greșeala pe care o fac unii, căci „economiștii Înșiși, ca și majoritatea specialiștilor, suferă În mod normal de un fel de cetitate metafizică și prezintă specialitatea lor ca o știință a adevărurilor absolute și imuabile, fără nicio presupoziție. Unii merg chiar până a susține că legile economice sunt la fel de independente de „metafizică” sau de „valori” precum este legea gravitației”<footnote E.F. Schumaher, op.cit., p. 33. footnote>. În fapt, fiecare tip de stil de viață conduce
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
răspunsul a fost unul dezarmant, pentru că a condus la reducerea toleranței la durere și suferință și implicit la reducerea compasiunii față de cel aflat În suferință, ajungându-se să nu se mai accepte chiar declinul biologic, considerându-se că individul este imuabil din punctul de vedere al sănătății, vinovat de suferință fiind sistemul medical, medicul, societatea etc. Toate acestea au reușit să determine În mentalul individual și colectiv unele modificări cu caracter cultural, pentru că intervenția sistemului medical În maniera expusă mai sus
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
actului medical, fie că este vorba de relația sistem-societate În cadrul sănătății publice. Pe măsură ce drepturile fundamentale ale omului au fost statuate prin reglementări naționale și internaționale, pe măsură ce viața În sine, care presupune autonomie și libertate, a căpătat statutul de valoare socială imuabilă și inalienabilă, Însăși caracterul paternalist al medicinii, În care medicul decide și pacientul execută, avea să se modifice profund. Deși din totdeauna medicina a fost guvernată de principii morale și etice, consfințite chiar de la Începuturi prin angajamente de tipul jurământului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mai puțin caracterele specifice cât mai ales caracterele nespecifice, singurele influențabile În procesul adaptării și perfecționării individului la mediul În care trăiește. Este tocmai zona În care darwinismul cu evoluționismul său a eșuat lamentabil. De ce? simplu, caracterele specifice speciei sunt imuabile și imutabile, afectarea lor sau modificarea lor ducând inevitabil la dispariția speciei. Modificarea caracterelor nespecifice Însă, singura biologic posibilă, a dus la apariția raselor și subspeciilor În lungul proces de adaptare la condițiile de mediu. În acest context și cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
în primul său discurs inaugural, și-a exprimat recunoștința față de Dumnezeu, declarând că fiecare pas al Americii "pare o dovadă a ajutorului divin". El a promis că va plăti această datorie printr-o "politică națională bazată pe principiile naturale și imuabile ale moralității individuale". Ceea ce este mai important este faptul că el a oferit un model pentru viitoarele guverne prin sprijinul acordat toleranței religioase. Washington a declarat că nu îl interesează dacă oamenii sunt "musulmani, evrei, creștini aparținând oricărei secte sau
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
mască” străină, care obligă eul spiritual la o viață improprie. Suferința de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe mediul, non-eul ca pe un tot unitar, cert, semnificativ. În amețitoarea diversitate a lumii, eterogenă, de o materialitate grea, imuabilă, invadatoare, dar și cu o neliniștitoare viață secretă („spațiile blestemate”, „viclenia obiectelor”), relevată prin emanații receptate în cursul unor scurte anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
liberal-democratice, principiile estetice restrictive enunțate în tratatul filozofului grec. După autorul Istoriei civilizației române moderne, literatura (oglindă a realităților sociale) poate produce un efect cathartic numai dacă ignoră arsenalul tradițional de norme anchilozate (tânărul Lovinescu respinge îndeosebi "fatalismul", cu retorica imuabilului și stereotipiile adiacente), adresându-se în schimb psihologiei/ sensibilității publicului, "gustului" comun, variabil, bineînțeles, după mode și timp. De altminteri, Aristotel însuși leagă posibilitatea producerii catharsis-ului, pe lângă sfera estetică a tragediei, și de epos, muzică, sau chiar de comedie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
într-o dramă-tip, ale cărei caracteristici se pot combina diferit într-o varietate de moduri artistice (și nu doar în tragedie!), în funcție de context (cu simțul său istoric extrem de acut, filozoful a înțeles că plăcerea estetică nu e un dat imuabil, ci o variabilă ce se negociază mereu, dinspre prezent spre trecut). În fond, după cum remarca Hans Robert Jauss, problema catharsis-ului "se pune numai în cadrele conceptuale prescrise de o estetică a reprezentării", focalizată pe acele tipuri de texte care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și "strategia" evitării pericolului iminent, strategie axată pe o etică defensiv-ascetică, a tăcerii orgolioase, și pe o aspră pedagogie a simțurilor, îndemnând la refuzul "faptei", al "acțiunii". Pentru criticul modernist de mai târziu, "sufletul" e un referent noumenal, o entitate imuabilă (și inanalizabilă), înțeleasă la modul eleatic, fatalist chiar, ceea ce explică refuzul "devenirii" în timp, și, subiacent, indiferența față de "experiență" (i.e., față de viață în sine), înțeleasă ca prilej de remodelare a personalității (din unghi psihologic, repet, Lovinescu rămâne Lovinescu). Apoi, dacă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acestor facile distincții mai mult decât e necesar în cazul de față. Să reținem doar că, lipsit de curiozitate, indiferent la lumea din jur, Andrei intră în scenă luând postura individului reflexiv, ce judecă viața după niște principii abstracte și imuabile, în felul unui filosof din născare, fără a ține cont de mijloacele rudimentare ale cunoașterii empirice. De aceea, când descoperă că Mab l-a mințit, el nu se îndoiește nici măcar o secundă de trădarea femeii de parcă n-ar fi posibil
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura Univers, București, 2000). 107 În sensul dat de André Jolles în cartea cu același titlu, Formes simples, traducere de Antoine Marie Buguet, Paris, Seuil, 1972. Prin "formă simplă" autorul înțelege o unitate narativă minimală și imuabilă, de tipul "legendei", care presupune convertirea limbajului în literatură, dar și a realității și a istoriei în mit de aici și persistența în timp a acestor "forme", asimilate în fel și chip de metabolismul unor structuri mai mult sau mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sursa primară de unde izvorăsc ideile noastre de necesitate și de universalitate. Această sursă este ascunsă ochilor savantului și originea sa extrasenzorială se disimulează în investigațiile metafizicianului. Dar, pentru a rezuma, conștiința este mereu acolo; este la fel de adevărat, cu unitatea sa imuabilă, legea cosmică conduce destinele omului și lucrurilor create de mâna sa pentru activitatea și înțelegerea lumii sale. Ideile de adevăr și de justiție se prezintă ca idei inevitabile și incoruptibile care nu suferă nici un fel de limitare, chiar pentru omul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]