578 matches
-
reflectare a ceea ce se petrece esențial În evoluția acestei metodologii. Lucrarea Încearcă să surprindă schimbările intervenite În domeniu; ambiționează o redefinire a actualelor orientări și tendințe ce jalonează eforturile de adaptare a metodologiei În raport cu noile cerințe și exigențe ale Învățământului. Inadaptarea constituie Întotdeauna un punct critic la adresa acestuia. Dar și invers, adaptarea metodologiei marchează un punct forte al oricărui Învățământ. Acordând atenție acestor aspecte, Încercăm să creăm un cadru conceptual mai larg la care să se poată referi oricând În activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să fie Întotdeauna fundamentate pe o informație la zi și activă. Fiecăruia i se cere să aibă o orientare modernă În specialitatea sa, să țină pasul cu ceea ce este esențial și actual În domeniul său de activitate, evitând, astfel, acea inadaptare socio-profesională și culturală generatoare de frustrare. În asemenea condiții a devenit imposibil ca omul de astăzi să-și mai asigure o „Învățătură pentru viață”, oferită odată pentru totdeauna, de care apoi să se poată folosi de-a lungul Întregii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de justiție, egalitate față de evaluarea vinovăției etc. 2.1.3. Caracteristici afective Mai ales nxietatea și mecanismele de apărare ale sinelui prezintă Înțeres. Anxietatea camuflatĂ poate duce la nervozitate, tulburări de somn, diverse ticuri, și chiar la fobia școlii, la inadaptare, panică etc. În viața școlară mică se formează Însă și stări afective numeroase legate de activitățile care se desfășoară În spațiul lecției - emoții și sentimente intelectuale, estetice, artistice și social- politice implicate În identitatea socială, de neam și țară. Locul
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
unui bar). Femei face un alt salt temporal, oprindu-se în viitor, cînd Chinaski a dobîndit, aproape nesperat, statutul de scriitor publicat și se bucură de o anumită popularitate. Romanul surprinde mai ales relațiile sentimental-sexuale ale protagonistului, încercînd să reactualizeze inadaptarea tinereții într-un cadru narativ și psihologic nou. Hollywood continuă relatarea anilor de glorie ai eroului-autor, insistînd pe contractul de scenarist pe care Chinaski-Bukowski l-a avut cu producători din cinematografie (sugerați, în text, de Jon Pinchot: el îl va
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
imposibilului. V.2. Geneza romanului De-a lungul timpului, Monica Lovinescu traduce în limba franceză mai multe cărți românești, deoarece crede în șansa lor, în alinierea literaturii române la cea europeană. Experiența agenției literare, înstrăinarea exilaților de propria cultură, frustrarea inadaptării, sensibilitatea cazului românesc, transformarea patriei într-un spațiul carceral înseamnă tot atâtea motive de promovare a autorilor români. Traducerile au influențat geneza romanului scris în limba franceză. În octombrie 1948, începe traducerea romanului Ora 25 scris de C.V Gheorghiu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
colective și rememorează istoria societății din care face parte, fără să piardă ocazia de a-și exprima ironia față de administrația care inventează spaima și pânda, elimină dezordinea și dresează copiii să spioneze cu fețele acoperite de măști-obiecte ale înstrăinării și inadaptării. În comunism, copiii primesc educația prielnică maturizării omului nou și sunt învățați să spună tot ceea ce văd în familie. Ficțiunea reflectă teama adultului față de proprii copii și față de viitorul lor. Lumea este condusă de proroci. Personajul narator le expune viziunile
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este premisa echilibrului psihic. Această atitudine este finalizarea eforturilor elevului în vederea reușitei școlare. La baza autoreglării stă autocunoașterea. Din acest motiv, elevii care se autoapreciază extrem de subiectiv prezintă frecvent o autoreglare slabă, care poate declanșa un proces de inadaptare școlară, mai ales dacă nu este compensat la timp și dacă se asociază cu alți factori „patogeni”. Reglarea psihică este ceea ce îl face pe elev capabil să-și corecteze și să-și adecveze continuu - prin conexiunile inverse - comportamentele și rezultatele
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
pop merge spre autodistrugere, pe când / celălalt pop, deși se vinde, / e mai pop pentru lume decât pop”. (p. 11) Tragismul e acum defensiv și multe din vechile obsesii, încă prezente, apar formulate în paradoxuri. Or, paradoxul, se știe, relativizează. Teroarea inadaptării, spaimele patologice, răul visceral, mutilările sufletești, agonia fără speranță, dezgustul violent și, în general, toate energiile negative care odată făcuseră subiectul zbaterii poeziei par retrase deliberat într-un plan secund, de nu chiar cronicizate, iar eforturile (simulate?) pentru a recupera
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
pînă foarte aproape de zilele noastre, prin a-por-tul unor șaizeciști care situau tema sub egida ex-pre-sio-nis-mu-lui. Petre Stoica are în schimb nostalgia micului oraș provincial. Me-ca-nis-mul moral fiind similar cu cel al barzilor satului rămas în ur-mă, un mecanism regresiv, al inadaptării și al melancoliei, obiectul se schimbă, se "modernizează". Cu atît mai mult cu cît e reconstituită provincia mărunt-urbană a acelei zone "central-europene", cu vestigii "imperiale", care e Banatul, un mic univers edenic prezent și sub pana unor Sorin Titel, Livius
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
locul în deprinderile epocii. Precum un călăreț căruia ucenicia pe cai de rasă i-a întipărit obișnuința de a căuta performanțe hipice în orice spinare ecvestră, dezamăgirea pe care o resimte văzînd gloabele literare ale momentului trebuie să fie drastică. Inadaptarea e acută, căci autoarea se află în posesia unor însușiri cărora epoca le împiedică întrebuințarea. Un asemenea spirit doct e precum o pasăre pterodactilă căreia înzestrarea polivalentă îi devine fatală, selecția neavînd nevoie nici de aripile și nici de ghearele
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
să rămîi tu însuți, deoarece te simți suspectat, măsurat fără rușine cu măsurile duplicității, ca și cum ai fi de-o teapă cu interlocutorul tău. * Paradisul gîndurilor care nu s-au născut sau al celor ce-au fost uitate. * Vîrstele: forme ale inadaptării funciare la tiparul ființei noastre. * Infamia are și ea un mister al ei, un mister lumesc de vreme ce se-ascunde cu voință. Misterul său e de ordinul poliției, al detectivilor și justiției. Dar morala o poate raporta și la abisurile care
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Moi, je suis le nouveau Candide". Contopit iarăși cu protagonistul cărții, I. D. Sîrbu și-a intitulat inițial romanul Candid la Isarlîk. }inta șarjei sale este în continuare maleficul sistem comunist, în spectrul căruia crede a putea descifra balcanismul nostru funciar, inadaptarea endemică a românilor la normele civilizației, el însuși socotindu-se un mittel-european, exilat pe viață într-un topos care-l aliena. Două sînt nivelele acestui mediu reprobabil. Mai întîi, la scară națională, "epoca de aur", specificată de josnica inflorescență a
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
lui Ion Barbu), unde scriitorul își trăia, neresemnat, surghiunul final. Oltenia (Alutania) e blamată ca o provincie ingrată, neoturcească prin excelență, în care moravurile și instituțiile fanariote cunosc o recurență viguroasă. Oricît ne-am strădui să detectăm în simțămîntul de inadaptare acută a lui I. D. Sîrbu o sensibilitate excesivă sau un capriciu, iată că avem o justificare în plus a întristătoarei incomprehensiuni de care a avut parte, printr-un eseu al Sorinei Sorescu, apărut în 1999, unde în altă parte decît
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
opta pentru una sau pentru cealaltă. Toate gesturile teribile ale tinerilor furioși vor fi însă cântărite procustian în regimul political correctness-ului când va fi vorba de bani: așa-zisa „misoginie” a lui Zuckerberg, care nu este decât o formă de inadaptare, de comunicare dificilă, cruzimea împotriva animalelor imputată lui Eduardo Severin, de fapt un test la care fusese supus tânărul aspirant la un loc în cluburile selecte din Universitatea Harvard precum Porcellian sau Phoenix - junele fiind nevoit ca timp de o
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
este. Publicista e prea de tot repetitivă. Iată și acum, în Ziua din 22 mai, când scrie despre recentele premii ale U.S.R. Este furioasă, bineînțeles, dar fără inventivitate, venind cu aceleași și aceleași răsuflate acuze: îmbătrânirea, stagnarea, aerul de provincie, inadaptarea "la legile economiei de piață a bunurilor simbolice" (aceasta, totuși, ce o fi?!). în fine, nimic din ce se face la U.S. nu este bine. Dacă li se dau burse tinerilor nu e bine, căci ar fi "o conviețuire în contra
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
ratînd "revelația", accidentul cotidian, sensul vieții. În schimb, Ilo Irti (Zîmbet irezistibil, Finlanda, 2006) al lui Ami Lindholm și A Group of Friends (Un grup de prieteni, Olanda, 2006) de Ruud Vrugt atrag atenția asupra modului de a socializa, asupra inadaptării sau adaptării lumii la propriile noastre obsesii. În primul filmuleț, o stewardeză se lansează într-o competiție delirantă, aceea de a-și mulțumi toți pasagerii, adică pe toată lumea, transformîndu-și serviciile înscrise în fișa postului în act caritabil deviat spre fixație
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
proporțiile unui război al nervilor. În încercarea de-ai face pe toți fericiți, dictatura stewardezei realizează abnormul pus sub semnul acestui deziderat, și avionul se prăbușește, în timp ce fiecare are ca un căluș un zîmbet pe figură. Celălalt film vorbește despre inadaptare, despre căutarea semeneului într-o mare de posibilități care se multiplică necontenit, comuniunea este realizată paradoxal printr-o alienare totală, adică răpirea de către extratereștri, cînd aproapelui i se lipește aceeași etichetă de exponat ca într-o grădină zoologică, pus astfel
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
inteligentă!), îi conferă lui Octavian Paler dreptul de-a ne reprezenta printr-un soi de lirism al conștiinței civice. Există inadaptabili și inadaptabili. Capricioșii, vanitoșii, cîrtitorii cronici sub imboldul invidiei sînt și ei, în felul lor, inadaptabili, nu-i așa? Inadaptarea lui Octavian Paler beneficiază însă de un substrat solid, organic, cu o relevanță obștească (originea sa rurală, mereu asumată, joacă un rol însemnat) și anume memoria. Sub pana d-sale, racilele prezentului apar denunțate în numele rememorării unui trecut asimilat ca
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
la următoarele rînduri ale autorului Ciumei: "Regimurile totalitare n-au mai buni aliați decît oboseala și uitarea. Cuvintele noastre de ordine sînt deci limpezi: amintirea și încăpățînarea". Patetismul viril, cu inflexiuni melancolice, al autorului nostru este unul corectiv și reconstitutiv. Inadaptarea d-sale devine o funcție de afirmare prin opoziție și de orientare socială, cu atît mai eficace cu cît are alura unei dificultăți învinse. În iluminarea-i civilă, "încăpățînată", de care avem atîta nevoie, Octavian Paler ni se prezintă acum, la
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
Ioan Es. Pop Sentimente de vinovăție am avut de când mă știu, pentru greșeli reale sau imaginare. Slăbiciuni pe care comunitatea din satul meu nu le privea cu ochi buni, inadaptări pe care aceeași comunitate le sancționa prin batjocură, iar familia prin pedepse corporale, ratări și eșecuri timpurii m-au făcut să amân orice dezvăluire asupra a ceea ce făceam, fie că era bine, fie rău. Prima vinovăție devastatoare a fost corigența
„De acum încolo, te vei numi Marton“ by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Journalistic/5616_a_6941]
-
evenimentele". Tabloul de-o rigiditate enigmatică, de-o sicitate ce are alura epurării factorului uman tocmai spre a-l transforma în aluzie, al lui Giorgio Morandi, intitulat Still-life și reprodus pe coperta cărții, pare o lucrare apocrifă a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă "dereglările" subtile, simțindu-se o siluetă "multiplu volatilă", atrasă de alteritate, de disimulare, de evanescență: "Durerea e o literă omisă sau neciteț caligrafiată. Creste de munți
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
nostalgia acelui "dincolo" intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării nude, înainte de-a fi trasă în
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
oarecum à contre soi, printr-un efort ambiguu, contrapunctic. A fura ceva din ceea ce nici nu știi că este al tău: iată suportul perenității unei opere. Legitimitatea de a fora nu numai în subconștient, ci și în Care e mobilul inadaptării, ce reprezintă laitmotivul Micului manual..? E, vorbind în termeni existențialiști, absurdul. Acea conștiință a unei existențe deposedate de finalitate, care inspiră o revoltă surdă, lipsită și ea de sens. Spaima nonsensului capătă o forță macabră: "Sînt și mai singur în
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
tot mai mare", cu simțămîntul ațîțător al unui "final de-nceput de lume". Oamenii adormiți sînt asimilați unor morți ce deambulează printre noi: Dacă printre noi circulă astfel de oameni morți, care-au trăit cîndva în continentul somnului?". Sentimentul de inadaptare ia pînă la urmă înfățișarea părăsirii depline, forma vicioasă a unui expresionism însîngerat, catastrofic, de proporții continentale, denunțător de civilizații, criminal, în mijlocul unui decor mucezit, oglindă cruntă a vieții ce s-a iluzionat a se zbate în reflexul său estetic
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
frecvent asupra trecutului d-sale melancolizant. Îl evocă, îl prefiră cu simțămîntul, în filigran, al unei alienări în raport cu eul vexat într-o țară "refractară la poezie" (Cioran dixit !). Iluziile brutal contrariate în mai multe rînduri îi modelează un frison al inadaptării ce acordă numeroaselor d-sale pagini retrospective un aer de elegantă, deși pătrunzătoare lamentație. Stăpînirea tehnicii manipulate cu virtuozitate, performanța poliedrelor verbale, bucuria pariului cîștigat în prima etapă, autohtonă, se însoțesc de înregistrarea dezolată a unor dificultăți precum de-o
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]