708 matches
-
alte domenii se sincronizează cu acestea într-un timp pe care numai succesiunea generațiilor ni-l relevă. Inglehart ne apare astfel ca un postiluminist prins de despărțirea de vechiul proiect sociologic pentru a-l propune pe acela ce ar evita „inadecvarea la context”. Ceea ce îl determină să procedeze astfel este tocmai marea varietate și bogăție a datelor empirice despre „societatea postmaterialistă”, care îl smulg din reveria iluministă a societății tradiționale, pentru a da seamă de faptele sociale ale contemporaneității pe care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
autoritatea religioasă, politică și chiar științifică. * Fiecărui stadiu al modernității îi corespund anumite opțiuni. A transfera opțiunile dintr-un stadiu în altul sau a analiza opțiunile dintr-un stadiu cu instrumentele altuia corespund unei abordări și unui nivel inadecvat. O inadecvare ce distorsionează nu numai analiza, ci și persoanele, comunitățile și societățile la care se referă, întrucât le conferă caracteristici care de fapt nu-i aparțin. Pentru modernitatea noastră actuală, eminamente reflexivă, nivelul inadecvat de analiză induce distorsiuni în construcția socială
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care săracul însuși este făcut responsabil: ești sărac întrucât ai optat pentru o asemenea stare, perseverezi în ea și ești responsabil pentru ea. Problemele sociale devin probleme psihologice sau subiective analizate în termenii capacităților și calificărilor individuale, ai adecvării sau inadecvării acestora în raport cu jocurile pieței, ai anxietății și conflictelor sau ai încrederii în sine. Crizele individuale se substituie crizelor sociale, inegalitățile individualizate se substituie pe scena socială inegalităților sociale, abordările comunitare sau dezvoltarea comunitară sunt pur și simplu excepții, solidaritățile de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru orice căutare a adevărului, fapt care elimină fundalul dramatic al mistagogiei divino-umane. Ecuația este simplă: cunoașterea înseamnă parcurs algoritmic al metodei științifice plus respingerea invariabilă a oricărui „reziduu” al tradiției. Refuzând tradiția, modernitatea împărtășește un dublu sentiment: mai întâi, inadecvarea în fața diverselor forme de alteritate culturală; mai apoi, încrederea în sine stimulată de succesul unui tip privilegiat de cunoaștere (cea tehnică). În această ordine, presupozițiile modernității iluministe par a fi multiple. Orice cunoaștere exclusivă a unei singure lumi are drept
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de aur” a Bizanțului. Din păcate însă, prospețimea gândului și savoarea modernă a limbajului teologic consacrat de părintele Sofronie sunt rareori redate în traducerile românești care - cu excepția aproape singulară a versiunilor publicate la Editura Deisis - păcătuiesc cel puțin printr-o inadecvare stilistică definită de arhaizarea excesivă a limbajului. Intenția părintelui Sofronie - care adoptă din start limbajul personalist și patosul existențial al filozofiei europene din secolul XX- a fost aceea de a expune, prin scrierile sale, dimensiunile cu adevărat universale ale mărturiei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a partidelor politice și absența unei formări adecvate a preopinenților (care nu puteau totuși reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
că principiile metafizice ale științei naturii, formulate de Kant, nu constituie un cadru adecvat pentru teorii fizice ca relativitatea sau teoria cuantică. El susține, totodată că, dacă aceste principii nu sunt într-o relație deductivă cu principiile filosofiei transcendentale, evidențierea inadecvării lor, drept condiții de posibilitate ale științei exacte a naturii în genere, nu s-ar resfrânge în nici un fel asupra celor din urmă34. Contribuții importante la cercetarea filosofiei științei a lui Kant, în relație cu știința vremii sale, au adus
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
factoriale, Plutchik et al. propun o altă listă, de numai opt apărări de bază: Compensația Deplasarea Formațiunea reacțională Intelectualizarea Unul dintre aceste mecanisme, compensația, este mai puțin cunoscut: ea vizează găsirea de substitute în cazul unor pierderi sau al unor inadecvări reale sau imaginare. Plutchik (1995) pune acest mecanism în legătură cu tristețea generată de o pierdere și cu anxietatea care creează îndoiala cu privire la posibilitatea de a recupera obiectul pierdut. Bazată pe studierea relațiilor dintre mecanismele de apărare - relații ce implică deopotrivă similitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai scurt ca durată și implică o senzație incipientă de tensiune pe care o produce reprimarea afectului, gândului sau pulsiunii, ceea ce presupune imposibilitatea lor de a se manifesta. 4) Compensația (P.): încercare inconștientă de a găsi substitute pentru pierderile sau inadecvările reale sau imaginare. Punerea în mișcare a acestui mecanism implică o exagerare a aspectelor pozitive ale persoanei. 5) Complezența (sau complianța) (V.): utilizarea supunerii pasive în vederea evitării conflictelor și a factorilor de stres. 6) Condensarea (B.): mecanism legat de procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de suicid este lesne de înțeles. Este, într-adevăr, notoriu că riscul de suicid are o puternică legătură cu depresia. Or, după cum am văzut în capitolul 2 al acestei lucrări,compensarea este legată de experiența personală de pierdere sau de inadecvare. 4. Alte aplicațiitc "4. Alte aplicații" Un domeniu aparte în care mecanismele de apărare își găsesc aplicații este clinica afecțiunilor fizice. Într-o discuție cu privire la mecanismele de apărare folosite „în fața bolii”, Scheider (1989) evidențiază rolul anumitor mecanisme cum sunt regresia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
paradoxal, în această dificultate de realizare a ceremoniei, a ritualului, pe care au acuzat-o unii comentatori, își află originalitatea poezia lui A., care reușește altceva decât mesianismul politic al lui Goga ori căinarea pesimistă a lui Arghezi ori chiar inadecvarea sistematică a lui Blaga. Nutrit cu expresia unor experiențe-limită, de la Pindar, Roman Melodul, San Juan de la Cruz, la Hölderlin, Rilke, Eminescu, folclor ritualic și texte ezoterice, poetul român năzuiește cu obstinație spre țelul său: „Nu se poate ca omul, spune
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
desemnare, semnificație și sens, ce s-ar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
între desemnare, semnificație și sens, ce sar putea spune? Absurdul ar surveni la nivelul desemnării, ca incongruență totală între termeni („teorie gri“, „auriu verde“). La nivelul semnificației însă importă corectitudinea sau incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de Înțelegere, poate foarte bine să simtă că este un șobolan care trăiește Într-un templu. În dezvoltarea lui externă, În calitate de lucru, de creatură, În electronica cerebrală, se bucură de o adaptare, de o adecvare care Îl face să simtă inadecvarea eforturilor sale umane personale. Prin urmare, În cel mai rău caz, un șobolan Într-un templu. În cel mai bun caz, ceva stângaci, cu o primă licărire de conștientizare a rafinamentului organizării interne utilizat la lucruri grosolane. — Da, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viața ei, Sheba ar fi primit sprijinul emoțional al unui adult înțelegător, cred că ar fi fost considerabil mai puțin tentată să cedeze farmecului înșelător al oricărui Connolly. Când mă uit înapoi la acea perioadă sunt însă surprinsă nu de inadecvarea neliniștilor mele cu privire la Sheba, ci tocmai de cât de bine îi intuisem vulnerabilitatea. Toată angoasa pe care o simțeam față de ea și Hodge - frustrarea mea de a fi fost lăsată pe dinafara vieții ei - se dovedește acum că era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să le fie rușine. Fiecare cuvânt al lui m-a durut. Și îmi dădeam seama că durerea mea vine din occidentalizare. Eu nu mai am o psihologie de self-denial, ci mai degrabă una autoafirmativă. Cel care îmi transmitea indirect mesajul inadecvării era chiar fiul meu. Mama trebuie să producă vestic, eventual să câștige vestic și să se comporte în viața cotidiană cum nu se poate mai estic. Renunțare. Autosacrificiu. Acestea sunt dimensiunile părintelui respectabil. Nu am spus un cuvânt. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foc, cei de la Mate-fizică 3. Cu alte cuvinte, alte vârste, alte discipline. Inserție, septembrie 2004. După îndelungi cugetări americane (vezi jurnalul bloomingtonian de mult mai la vale), m-am prins eu, Mircică dragă, de ce unii ca noi sunt condamnați la inadecvare. Pe vremea comunismului, lumea era croită pentru proști și mediocri. Toți ceilalți se simțeau alienați. Tranziția este minunat construită să nu aibă nici o criză identitară escrocii și șmecherii. E vremea lor. O lume nealienată, pentru profesioniști competitivi care trăiesc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
numit neaderența scriitorului moldovean la societatea industrială. Epoca însăși este marcată puternic de începutul relațiilor capitaliste și, în scurt timp, de criza de după Primul Război Mondial. De aici tendința de retragere în trecut sau în natură, paseismul ca expresie a inadecvării și respingerii progresului modernist care aducea cu sine un nou set de valori și o nouă morală ce par să marcheze o oarecare degradare, multe schimbări văzute ca excese. În fața acestor schimbări iminente care impun automat un alt ritm existențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sale. Ca toate mașinile, "autodocul" nu este efectiv decât în limitele stricte impuse de informațiile sale memoriale. Da, aș fi vrut să cunosc mai mult din medicină. ― E prima oară, întări Ripley, și când te aud exprimând un sentiment de inadecvare. ― Dacă știi mai puțin decât ar trebui în împrejurări precise, ești nesigur. Nu văd cum te-ai simți altfel. (Se uită la Kane.) Sentimentul care mă încearcă este amplificat când universul mă pune în prezența unei entități radical necunoscute. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a proceselor sale interne și a clarificării sectoriale lucide ce reiese din ea, sfârșește prin a «pierde sensul pe care-l poate avea pentru om», o pierdere a sensului ce amintește de evaluările lui Husserl cu privire la criza științelor europene. Această inadecvare, această disproporție ca stimul maieutic pentru a repropune în alți termeni discursul, constituie momentul socratic al filosofării. III. Lupta pentru sens Mirare și sens Cele afirmate până aici ne-au condus la câteva concluzii, cărora putem încerca să le dăm
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
insatisfacție să rezulte dintr-un proces defensiv la nivelul individului. Persoanele pot fi mult mai tentate să atribuie cauzele satisfacției propriilor realizări și împliniri la nivelul postului. În contrast, este mult mai probabil ca ei să nu atribuie insatisfacția propriilor inadecvări sau deficiențe, ci factorilor din mediul de lucru, obstacolelor reprezentate de politica companiei sau de exercitarea controlului. (Vroom, 1964/1995, p. 150) Există însă și o serie de cercetători care repoziționează teoria bifactorială în istoria cercetării despre motivația în muncă
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
este cel care integrează cele trei stocuri de cunoaștere, care au conținuturi diferite, fiind scrise în registre diferite, dar care sunt valorizate egal, nici una dintre ele nefiind mai "bună" decât cealaltă. Această abordare este diferită de concepția tradițională despre profesionalism. Inadecvarea viziunii moderne asupra profesionalismului este afirmă de Onuț (2008): Unul dintre pilonii ideii (moderne) de profesionalism este pretenția superiorității incontestabile a fondului de cunoaștere al profesionistului față de fondul de cunoaștere al oricui altcuiva implicat/ă în prestația profesională, inclusiv al
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ciudat, comunicațiile nu au fost tăiate În oraș, telefoanele funcționează). Mașinăria de partid se pune În mișcare și centrele politice din uzine declanșează o operațiune de propagandă abilă În intenție, dar al cărei efect e exact contrar din motive de inadecvare. Greva spontană la locul de muncă și starea de agitație sînt combătute cu ședințe Îndelungate. Muncitorilor li se toarnă discursul oficial, fără nici un fel de tact psihologic: li se spune că evenimentele din oraș sînt generate de forțe externe și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în sensul dezvoltării unei culturi marginale, limitate. Este îndreptățită, în acest sens, îngrijorarea multor specialiști, potrivit cărora în mare parte fenomenul contraculturii se manifestă pin respingerea mai mult sau mai puțin conștientă a normelor și valorilor culturii instituționalizate sau a inadecvării sensurilor educației nonformale la realitate. Ultima formă educațională este cea informală, aceasta presupunînd totalitatea influențelor educative ce se exercită în mod spontan asupra personalității umane. Educația informală furnizează o sensibilizare a individului prin contactul cu mediul înconjurator, declanșarea unui interes
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
să colez Mediafaxul cu însăși ideea de profesionalism și perfectă eficacitate, cu informare deplină și imparțială, acoperire obiectivă, implicare totală, surse multiple și demonstrație verificabilă. Totul, la minut. Dacă m-am dus în cele din urmă la Gala Mediafax, în ciuda inadecvării în peisaj, pe care mi-o presupuneam, a fost cu gândul la primii mei ani de Cotidianul (1991-96), și mai puțin legat de ulterioara legătură adulterină cu ProTV-ul. (O legătură grație căreia am trecut de la fidelitatea de castă - când
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]