924 matches
-
unor disertații obscure, mai mult la psitacism decât la inteligență. în fața unui corpus închis autist, imposibil de penetrat chiar și cu cea mai puternică voință din lume și cu eforturile aferente, rămâne ori renunțarea, ori aderarea la principiul repetiției, al incantației, al reiterării în termenii utilizați de sectă. Așadar, alternativa opune interdicția adeziunii. Prima îi amenință pe cei care refuză să facă jocul duplicării în aceiași termeni, cu ticurile de limbaj și de expunere; cea de-a doua deschide calea spre
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru a dovedi existența lor, afirmă Epicur. De altfel, mulțimea se înșală atunci când și-i imaginează pe zei accesibili pentru rugăciunile oamenilor. în mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile credincioșilor și de incantațiile preotului. Filosoful recurge la o alegorie cu atât mai legitimă cu cât registrul poetic o pemite fără subînțeles. Faptul că Cezar își explică succesele prin Venus Genitrix și descendența lui în linie dreaptă din Enea - trebuia neapărat s-o facă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
elegiacă, preluând cadențe și asimilând rezonanțe din poezia lui G. Bacovia, Tudor Arghezi, V. Voiculescu, Ion Minulescu, Ion Pillat. În Premise, de pildă, un poem elocvent în privința schimbărilor de gestică și atitudine lirică, imaginile câștigă în concretețe și pregnanță plastică, incantația dobândește mai multă vigoare: „De la o vreme-n gânduri mi-i tot mai vânt și seară. / De unde vii, tu, toamnă, în zdrențe, și ce vrei? Cu greieri și cu stele suspină-n călimară / rugina ta de frunze ucise pe alei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
pecete personală. Atuurile prozatorului, îndemânatic exploatate, sunt adresarea plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta unei incantații nostalgice, clădită prin „vorba măiestrită”, de o calofilie neconvențională și deloc găunoasă, fiind țesută cu idei relevante și imagini uneori memorabile. O „urmare” - sau o întregire - a acestor pagini, cu aceeași recuzită și în parte cam cu aceleași personaje, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
abordate diferențial, din rațiuni ce țin de organizarea și fluența cercetării, cel al limbajului agresiv și cel al povestirii ficționale. Prin urmare, vom trata separat acest aspect al violenței exacerbate, considerându-l, prin miezul său ritualic, o ficțiune lingvistică, asemeni incantațiilor magice, în care rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al comunității. Adversarul său
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aerul închis, face să leșine deputații, primarii, miniștrii, prefecții, profesorii, popii, generalii"304. De aici și până la imaginarul unei agresivități corporalizate nu mai e decât un pas, tonul explodând într-un torent de injurii, iar Cuvântul dobândind forța abreactivă a incantației ritualice. Trebuie semnalat că pamfletarul, recurgând la violența extremă, produce un scurt-circuit, în schimbul polemic, prin ignorarea brutală a codului sinalagmatic. Este, practic, o ieșire spectaculoasă din cadrul normat al confruntării, a cărei miză nu mai este de ordin pragmatic-persuasiv, ci exclusiv
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și pedagogie, Miguel de Unamuno Eros, Doxa & Logos, Luca Pițu Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson Evoluția creatoare, Henri Bergson Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II) Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Însemnări pentru un tratat de cocotologie, Miguel de Unamuno Jurnal de călătorie al unui filosof
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dogmă speculativă: fațeta raporturilor sociale care îl desemnează se pretează de fapt, ca și altele, la o practică descriptivă care îl autonomizează și se inserează într-un proces științific de alterizare. Pentru a rezolva dilemele care rezultă de aici, noile incantații reflexive ale antropologiei nu sunt de prea mare ajutor, deoarece tind, pe de o parte, să fie utilizate pentru a reintegra structurile epistemologice, chiar și pe cele radicale, într-o expectativă disciplinară nealterată, iar pe de altă parte, ele sunt
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de către filozofi și nu numai. Pe temeiuri ereditare asumate, autoarea Poemelor fabulează Ca o țărancă; ea speră, seamănă busuioc (floare-mesager), se gândește la vrăji, "la Dumnezeu și la Dragoste..." Percepe suflul dorului și, lăsându-i-se în voie, recurge la incantații, la exorcisme: "De la mine la tine: / Roi de albine. Deschide brațele că vrea să se-anine! // La subsuori: Ceară și flori. Aprinde-o când îți vine să mori" (Zburător). Un Vis oarecare lasă câmp liber sentimentelor diurne refulate: Era amețitor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-o senzație unică. Mobilitatea tempo-ului, ambiguitatea structurii metrice și senzualitatea armoniilor reprezintă opțiuni de limbaj ce imprimă acea mișcare în spirală sau de amețire a simțurilor, sens aferent cuvântului tournent. În pofida tonalității de la major, aspectul armonic al acestei incantații tulburătoare oferă o remarcabilă bogăție de agregate armonice asociată unei „alchimii” melodice rafinate, ce rezultă din combinațiile ulterioare ale seriei melodice inițiale . La nivelul ansamblului se remarcă abundența evidentă a indicațiilor agogice (21 de indicații de tempo pe parcursul a 54
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
inventat, după 1910, "estetica industrială" pentru a celebra însoțirea creației cu producția, a Frumosului cu Utilul, ea a lăsat în aceeași stare ancestrala fractură. Câmpul discursurilor nobile despre imagine a continuat în secolul al XIX-lea să se distribuie între incantația literară și interpretarea speculativă, critica de artă și filosofia artei marginalizând curiozitatea pentru procedeele materiale de fabricare, expunere și transmitere. Iată ceea ce face și mai meritorii explorările, premonițiile lui Valéry și Benjamin, străunchii disciplinei noastre, afișați deja pe tabloul ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
porumbul „cu ziua” sau la stână, când ne venea rândul. Un capitol al cărții este afectat credințelor și practicilor religioase agricole: la semănat și secerat, la recoltat. Componente de origine creștină și precreștină, obiceiuri locale (cununa de spice, caloianul), procesiuni, incantații, invocarea garanților pentru o recoltă bogată, prilej de a pune În act organizații sociale de solidarizare, Înfrățire, Învățare de norme și cutume, o educație socială adâncă și completă, adresându-se minții și inimii deopotrivă. Ion Chelcea a aparținut tagmei creatorilor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la Dionis), deoarece nu are harul poeziei, ci pe cel al artei dramatice, însă care poartă "învestitura mitică a lui Orpheu "Salvatorul"", deoarece funcțiile sale soteriologice nu au fost afectate "de această reelaborare a detaliilor"665. Anamneza "prin gesturi, prin incantații, prin spectacol"666 este realizată "pe căile de orchestrare și interpretare a rolurilor"667. În primul spectacol oferit Maestrului, dansul Niculinei, pe muzica veche a lui Laurian este scenariul destinului acestuia ("- Primul spectacol ! Pantomimă după o legendă indiană. Matsiendranath, prizonier
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
accente romantic-baladești, sunt invocate nume de rezonanță exotică, ca în Triptic („Acarnia - țară de veacuri prelungi/ Alarhos - trup fără trup, nume fără nume”). Lirica primește treptat accente melancolice, evocatoare, erotismul filtrându-se în forme calofile. Sonetul, cultivat cu pasiune, are incantații melodice delicate, etalând imagini brodate parcă în fir de mătase, cu o anume suavitate a versului ce riscă să eșueze în dulcegărie („Chiar tu erai liana înălțată/ pe gâtul cerului înlăcrimat/ cu geana ochilor încercănată/ sub care-n scurta vară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
ale vechilor germani, goții în special? Este posibil ca practicile magico-religioase ale geților să fi fost preluate de goți prin asemănarea unor asemenea practici, deoarece „cultul getic pare a fi constant, ca și la barbarii nordici, din practici, ceremonii și incantații vrăjitorești: preotul era și vrăjitor și medic, făcea preziceri și da oracole” . Referitor la viața de după moarte, întâlnim la vechii germani credința, asemănătoare credinței geților, că „după moartea trupului, se vor întâlni cu zeul lor suprem Odhin-Wodan și vor trăi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
practicilor magice ale moldovenilor. Informațiile lui se sprijină pe cele relatate de misionarul Bandinus, care a locuit În Moldova Între 1644 1650, fiind administratorul Bisericii catolice din această provincie. Acesta amintește despre așa-numiții „incantatores” și „incantatrices”, inițiați În arta incantațiilor magice și a vrăjilor, despre care spune că era considerată o profesie onorabilă, În continuare explicând anumite rituri la care a luat parte. Claude Lėvi-Strauss constată că „eficacitatea magiei implică credința În magie și că această credință se prezintă sub
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
unii cercetători au observat motive ale riturilor șamanice. Bolile sunt provocate de demoni theriomorfi și antropomorfi, magicienii, la rândul lor folosindu-se de aceste spirite cărora uneori le aduc sacrificii. Nu putem nega că un anumit număr de formule de incantație utilizate de români ar putea avea paralele asiatice sau siberiene, dar fondul central al practicilor magice și al formulelor de descântece Își au corespondentul În Europa sud-Orientală și Orientul apropiat, departe de zonele predilecte ale practicilor șamanice clasice. Totuși, tradițiile
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
sunt formule diferite: „ Mătrăgună, Doamnă bună, / Mărită mă-n astă lună,/ De nu-n asta-n hăilalaltă,/ Să nu fiu nemăritată”, ori alta aparținând zonei Apuseni: „Mătrăgună, Doamnă bună,/ Nu te iau de bolunzit,/ Ci te iau de Îndrăgit.” Aceste incantații sunt Însoțite de dansuri rituale, dar, câteodată și de gesturi dezacordate cu brațele, picioarele ori cu capul. Pe lângă toate acestea, planta are și proprietăți terapeutice, vindecând „lipitura”, adică depresia, durerile de dinți, sub forme de catapalasme, abcesele și hidropizia. Mătrăguna
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
credințe și datini străvechi, cele mai multe din aceste practici fiind mai vechi decât creștinismul. Devenind principala sursă de alimentație prin holdele sale, pământului Îi erau necesare ploi timpurii. În anumite perioade, oamenii au asociat fenomenele meteo unor făpturi mitice, personificându-le. Incantațiile de amenințare a stihiilor sunt depozitare ale unor străvechi concepții mitice sau obiceiuri rituale. O practică foarte veche este legată de Înfingerea unor obiecte de fier, secure sau cuțit, În pământ, folosind atât pentru atragerea ploii, cât și pentru Îndepărtarea
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
acelea fără a se avea pretenția că Întocmim un discurs analitic, științific. Noi analizăm aici fulgurațiile pe care un text, un discurs le emană În funcție de relectură. Cum tot la o relectură ne Îndeamnă și următoarea observație : Cătălina Îl cheamă prin incantație pe astru, procedînd aidoma egiptenilor care Însuflețeau zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de o Încărcare este vorba și acum. Tot de un ritual al deschiderii gurii este de povestit și În această poemă. Ce face Cătălina dacă nu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
d-evidence des outils de reve pour s-adapter d-eauxmemes a la onirique”... Prin “operatori magici” (Culianu) invocarea, chemarea, fata Îl asimilează pe Luceafăr, Îl absoarbe, Îl intelectualizează ... singurele posesii sunt cele vizuale, la nivelul privirii, iar erosul se realizează la nivelul incantației, la nivelul lumii sensibile dar nu și la cel al tactilului. Nu există Îmbrățișare, nu există corporabilitate numai transsubstanțializări, numai vise, numai chemare. Hyperion suferă de o „dereglare a tuturor simțurilor”. Cu ajutorul privirii și al invocației fata de Împărat Îi
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu alchimia teologică a imaginarului deesc, cu amplitudinea discursului monosilabic, cu vraja auctorială a sinelui căzut În transa rugăciunii. La fel și Cătălina asemeni călugărilor penitenți psalmodiază mantrele În pusee respiratorii de isihasm combinat cu incantațiile de minaret. Însuși turnul din care emite fata de Împărat se poate asocia modelului islamic, muezinic de unde hogea cheamă incantatoriu pe suplicanți. Poemul Luceafărul poate fi citit și În cheie mistagogică prima strofă fiind aceea În care astrul Îi cere
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
personajele, oprindu-se la cele „verosimile” și portretizându-le analitic, în fine califică scurt și îndeobște neconcesiv eficiența mijloacelor de expresie. Cu tot atașamentul față de valorile tradiționale, B. acceptă și „poezia pură”, dar numai în măsura în care iradiază o „misterioasă putere de incantație”. Dintr-o slăbiciune de „viețist”, supralicitează versurile lui G. Topîrceanu, ale Otiliei Cazimir și ale Luciei Mantu, precum și proza lui I. I. Mironescu; doar răsfățatului Ionel Teodoreanu îi reproșează „imagismul prețios”. Nu gustă „rodomontadele” lui I. Minulescu și nici „poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
vor grăbi procesul de armonizare); 3.SUNETELE ARMONIZATOARE Sunetele au o uriașă putere vindecătoare ce este capabilă să ne restaureze buna funcționare în plan energetic a meridianelor (declanșează un proces de purificare și eliminare a blocajelor). Atât în Orient (mantre, incantații etc.) cât și în Occident (rugăciuni, formule magice, descântece, afirmații pozitive etc.), puterea sunetelor a fost îndelung utilizată în plan terapeutic, obținându-se de-a lungul timpului rezultate deosebite. In prezent, capacitatea de a purificare și echilibrare a sunetelor este
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]