546 matches
-
mulți, cei supuși, cei înspăimîntați, mulțimile mute care își urmează resemnați conducătorii, oricăt de infami ar fi. Ceilalți, puțini, dizidenți ori lideri de opinie gata să înfrunte pe cei care și-au capitalizat puterea nelegitim, sunt excepțiile, curajoșii, neînfricații. Marele inchizitor este reprezentantul puterii nelegitime. Puterea nelegitimă devine bicisnică. Ea poate fi dizolvată cu forța, așa cum s-a și instaurat. Frica se insinuează ca o permanență între cei care au puterea nelegitimă, căt și între cei ce o suportă. Filosofii anglo-saxoni
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
ce o suportă. Filosofii anglo-saxoni includ dreptul la libertate în categoria drepturilor naturale. Libertatea este deci în concepția acestor filosofi care s-au înscris într-o viziune creștină, congeneră naturii umane. Creștinismul lărgește maximal fruntaliile libertății. Reproșul pe care Marele Inchizitor i-l aduce lui Iisus este: În loc de a căuta să le zălogești libertatea, tu le-ai sporit-o și mai mult, aruncănd pe veci chinuitoarea ei povară asupra sufletului omenesc! Ai vrut să ai parte de dragostea liber consimțită a
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
mult, aruncănd pe veci chinuitoarea ei povară asupra sufletului omenesc! Ai vrut să ai parte de dragostea liber consimțită a omului, ai dorit ca el să te urmeze de bunăvoie, ademenit și subjugat de tine, de ideea ta. ” În Marele Inchizitor, Dostoievski crează o scenă halucinantă aproape: Iisus asistănd tăcut și blănd la reproșurile pe care mai marele inchiziției i le face pentru că a îndrăznit să perturbe din nou cu prezența sa ordinea instituită de inchiziție. Marele Inchizitor nu se teme
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
ta. ” În Marele Inchizitor, Dostoievski crează o scenă halucinantă aproape: Iisus asistănd tăcut și blănd la reproșurile pe care mai marele inchiziției i le face pentru că a îndrăznit să perturbe din nou cu prezența sa ordinea instituită de inchiziție. Marele Inchizitor nu se teme că puterea asupra mulțimilor i-ar putea fi smulsă de măntuitor. El a învățat din experiență că mulțimile nu-i urmează aceluia care promite libertatea. Mulțimile îi urmează pe cei care promit și oferă hrană trupească, nu
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
are particularitatea că se orientează după instincte, în niciun caz după rațiune. Ca să devii rațional, ai nevoie de o descindere dureroasă în interioritate, ai nevoie să părăsești pentru o vreme suprafețele. Mulțimea e acefală, ea urmărește imediatul și suprafața. Marele Inchizitor, referindu-se la scena ispitirii în pustie, se arată scandalizat de ceea ce propune creștinismul prin Iisus. I se adresează lui Iisus ca și cum ar vorbi cuiva care ratează mereu ținta. În loc să accepte toate ofertele concrete pe care duhul preaiscusit i le
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
oferă lumea cu toate ale ei, iar El respinge ferm alternativele care înglobează corporalitatea. Fragilul corp al ideii reușea să învingă forța concretului, ceea ce nu-i este deloc pe plac Marelui Iinchizitor dar nici nu-l neliniștește peste măsură. Marele Inchizitor știe că mulțimile nu pot îndura povara libertății. Frica, în toate nuanțele ei, conferă suflu strigătului mulțimii care se predă în brațele puterii absolute: Ceea ce doreai tu cu ardoare era o dragoste liberă, iar nu extazul unui rob fascinat de
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
s-ar asigura subzistența, s-ar mișca într-un spațiu pe care nu ei l-ar alege, după reguli pe care nu ei le stabilesc. Ei cel mult lear suporta fără vină. Cu capitalul de libertate acumulat prin opresiune, Marele Inchizitor ar găndi la înfăptuirea unui măreț edificiu, la un fel de Turn Babel, expresie a megalomaniei extreme cum mai ales în totalitarism întălnești. Marele Inchizitor e silit a recunoaște că există și excepții care nu se supun legilor din psihologia
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
Ei cel mult lear suporta fără vină. Cu capitalul de libertate acumulat prin opresiune, Marele Inchizitor ar găndi la înfăptuirea unui măreț edificiu, la un fel de Turn Babel, expresie a megalomaniei extreme cum mai ales în totalitarism întălnești. Marele Inchizitor e silit a recunoaște că există și excepții care nu se supun legilor din psihologia mulțimilor. Există oameni care preferă libertatea cu prețul înfometării. Îl aleg pe Iisus în orice circumstanță: ”... Te poți măndri firește cu aceste odrasle ale libertății
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
care suprimă libertatea majorității oamenilor prin teroare, există și voci care sparg ziduri, frăng lanțuri și dezleagă popoare. Te-ai aștepta să fie Hercule. Cănd colo, o mănă de om. Istoria recentă a Romăniei cunoaște prea bine scena din Marele inchizitor. Doar că acesta era înlocuit de marele dictator. Comunismului i s-au erodat fundațiile cănd aproape nimeni nu mai spera. Părea un regim definitiv instalat, cu un serios aparat de represiune gata să pună căluș oricărei voci care ar striga
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
eroismul. Dizidentul, sfăntul, eroul, nu sunt oameni pe care să-i întălnești frecvent, la tot pasul. Atunci cănd îi întălnești însă recunoști la ei excelența. Ei sunt modele. Imediatul, concretul, siguranța au fost eludate după modelul cristic respins de Marele Inchizitor. Prin ei, specia umană își înfrănge frica. Nimic nu este mai tulburător decăt să citești mărturii ale celor care au rezistat în munți, în închisori, în casele lor păzite de miliție. Lor le-a lipsit păinea, dar niciodată găndul spre
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
nu este mai tulburător decăt să citești mărturii ale celor care au rezistat în munți, în închisori, în casele lor păzite de miliție. Lor le-a lipsit păinea, dar niciodată găndul spre Bine, spre Frumos, spre Dreptate, ori Adevăr. Marele Inchizitor întruchipat în orice element represiv al unui stat totalitar avea motive să se teamă de acești oameni aparent neajutorați, fragili, la discreția forței barbare. Puterea fragilității este uneori mai mare decăt puterea barbariei. Ei, dizidenții, sfinții, eroii, martirii prin viața
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
al unui stat totalitar avea motive să se teamă de acești oameni aparent neajutorați, fragili, la discreția forței barbare. Puterea fragilității este uneori mai mare decăt puterea barbariei. Ei, dizidenții, sfinții, eroii, martirii prin viața lor oferă un contraargument Marelui Inchizitor. Uneori mulțimile însele se desfac din ciorchinele gregarității lor și, asemeni boabelor unui strugure, pornesc individual spre un destin personal care nu este nici măcar fastuos. Ci doar demn. Cu toate acestea, demnitatea pe care o întruchipează astfel de personaje nu
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
acest blând farniente, vai! atât de natural omului, când munca nu este remunerată, și-a închipuit ca în fiecare comună să fie ridicat un stâlp unde să fie înscrise numele leneșilor. Dar nu a spus dacă vor fi existând și inchizitori pentru a descoperi păcatul lenei, tribunale pentru a-l judeca, și jandarmi pentru a executa sentința. Trebuie remarcat că utopiștii nu se preocupă niciodată de imensa mașinărie guvernamentală fără de care nu poate fi pusă în mișcare mecanica lor legală. Cum
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sublinia faptul că scriitorii comuniști se aflau în slujba poliției. Mihai Beniuc s-a aflat în această categorie, una din victimele ilustre fiind Lucian Blaga, pe care l-a arătat cu degetul amenințării, l-a umilit, i-a fost mare inchizitor. Primul raport al turnătorului apărea în februarie 1959, în Gazeta literară, sub forma neaderenței lui Lucian Blaga la "actualitate": "(...) a evoluat tocmai în sensul metafizicii și misticismului, ajungând la un moment dat să fie considerat exponent al ortodoxismului, exact atunci când
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
s-a sinucis un an mai târziu. De scârbă. A pus pe cineva pe gânduri gestul lui? A modificat el, măcar cu un milimetru, starea de lucruri a Romîniei? Își mai aduce cineva aminte cum îl cheamă? Libertatea, vorba Marelui Inchizitor, este un lux pentru cei aleși și puțini. Pentru cei mulți, ea este o povară. "Adevăr grăiesc către Tine că sufletul omului nu cunoaște altă grijă mai chinuitoare decât aceea de a găsi cui să-i încredințeze mai degrabă harul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să gândească, cu pupilele mărite și gura căscată exclamă ca pentru sine septuagenarul Bidaru. Acum a înțeles perfect. Nu era vorba de tată și fiică, ci de soț și soție, de un dinozaur metamorfozat ce împarte dreptatea cu precizia marilor inchizitori din secolele de tristă amintire. Inteligența și perspicacitatea omului primitiv a învins forța brută, lăcomia și prostia acestuia. Acum s-a inversat situația. Tare ar fi vrut să vadă ce-i atârnă ăstuia la gât, sub cămașă? Când era copil
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ai întâlnio. A urî nedreptatea. Când ești tânăr nu mai este nimic între Dumnezeu și lume, decât ființa ta. Poți zice: Nu. CELLINO (uimit): Poate să zică cineva „nu“ azi la Veneția? Cu Consiliul celor zece și cu cei trei inchizitori? PIETRO: Da, ar fi putut s-o spuie cei tineri, dacă ar fi fost tineri. Ah! tineretul acesta venețian! Câte speranțe nebunești am pus în el! (Camil Petrescu, Act venețian, Actul I, Scena II) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
amor-propriu la mijloc: dar un amor-propriu este acela al unui popor de 80 000 000, și celălalt a unui popor de patru-cinci milioane." Ne aflăm în fața unei tipice gândiri cinice 93, manifestată aici ca șovinism, anticipând pe aceea a Marelui Inchizitor din romanul lui Dostoievski, Frații Karamazov. Coincidența face că această capodoperă a lui Dostoievski a început să fie scrisă chiar în anul 1878, când Eminescu se confrunta cu gândirea cinică a gazetei din Sankt-Petersburg. În gândirea abisală, cei doi mari
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu profitorii din rândurile "aliatului"-ocupant! Subliniez, de aceea, o diferență esențială dintre geniul politic eminescian și strălucitoarea inteligență maioresciană, care, în raționalismul ei cartezian, a decis în favoarea pragmatismului imediat, chit că filosofia lui de viață coincidea cu cinismul Marelui Inchizitor dostoievskian, cinism pe care tocmai îl dezvăluia geniul lui Dostoievski concepând, în acei ani, romanul Frații Karamazov. Altfel spus, calea adevărului, urmată de Eminescu, nu putea duce decât la sărăcie și la stabilimentul doctorului Alexandru Șuțu, pe când calea raționalismului lucrativ
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
elaborează un dispozitiv ce permite desfășurarea unei supravegheri integrale. Modelul se va regăsi și în alte părți, extins la orice corp social în societățile totalitare: posedând atributele puterii divine, absent/prezent, Marele Supraveghetor - să-l numim așa după modelul „Marelui Inchizitor” al lui Dostoievski - instaurează echivalentul unei supravegheri verticale ce proiectează o privire dominantă și circulară căreia nimeni nu îi scapă. În Balconul, Genet ne oferă viziunea scenică a Panopticonului lui Bentham, accentuând astfel asimilarea metaforei scenice cu întreaga societate. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
catolicism, a intrat În ordinul dominican, a colaborat la acțiunile inchizitoriale ale lui Petru din Verona, a scăpat din atentatul În care acesta din urmă și-a pierdut viața, la 6 aprilie 1252, și a devenit, Între 1254 și 1259, inchizitorul-șef al Lombardiei 8. Sacconi distinge și el Între „albanezii” radicali din Desenzano și cei moderați, din Concorezzo și Bagnolo 9. Biserica din Concorezzo era, de departe, cea mai puternică, avînd 1 500 sau chiar mai mulți perfecti (perfecți, cathari
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care ar fi fost radicale, ca și „albanenses”, În vreme ce „francezii” (din Lombardia) țineau credința bagnolezilor, iar catharii din regiunea Le Marche, Florența și Spoleto oscilau Între credințele bagnolezilor și „albanezilor”, Înclinînd mai degrabă spre ultimii. Tractatus de hereticis (1266-1267) al inchizitorului lombard Anselm din Alexandria piemonteză (În apropiere de Torino), care activase În subordinea lui Sacconi, confirma această tripartiție a catharilor italieni În Garattenses (de la Garattus, episcop În jurul anului 1190) la Concorezzo, Albanenses la Verona și Bagnolenses la Bagnolo, În Lombardia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
par Înzestrați cu spirit, din moment ce nu au sînge; motivul pentru care spiritele căzute evită Încarnarea În trupurile acestora este că ele sînt marcate de legeza, „urîțenie”, ca și reptilele și nevertebratele 65. Două dintre aceste explicații se regăsesc În Manualul Inchizitorului, redactat de Bernard Gui: Ei n-ar ucide În nici un fel #nullo modo occiderint## vreun animal sau vreo pasăre, deoarece spun și cred că spiritele care pleacă din trupurile oamenilor neinițiați În secta și În ordinul lor - prin impoziția mîinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ei nu mănîncă și nici nu ating carne, nici brînză sau ouă, nici vreo ființă născută prin zămislire sau Împreunare #per viam generationis seu cohitus##67. Cele trei principii negative inalienabile ale perfectului cathar se vădesc a fi, În formularea inchizitorului Bernard Gui: in nullo casu jurant, nullo modo occiderint, non tangunt aliquam mulierem (nu depun jurămînt, nu ucid, nu se ating de femei)68. Arnaut Teisseyre de Lordat, soțul fiicei lui Pierre Authié, Guillemette, Își amintește că Pierre cunoștea interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În care sînt cuprinse fragmente de mărturii originale, este accesibilă În ediția datorată Christinei Thouzellier: Une Somme anti-cathare: Le Liber contra Manicheos de Durand de Huesca, Spicilegium Sacrum Lovaniense, Louvain, 1964. Un concentrat de locuri comune despre catharism este Manualul Inchizitorului al lui Bernardus Guidonis: Bernard Gui, Manuel de l’Inquisiteur, ed. și trad. G. Mollat În colab. cu G. Drioux, vol. 1, Les Belles Lettres, Paris, 19642. Izvoarele directe asupra catharismului sînt următoarele: Liber de duobus principiis, provenind din școala
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]