359 matches
-
modelul cartezian al dihotomiilor tranșante adevăr/fals, parte/întreg, subiect/obiect este serios pus în cauză de perspectiva sistemică, ecologică, mereologică: "De fapt, numitorul comun al crizelor pe care le traversează astăzi umanitatea este persistența viziunii carte-zian-newtoniene aplicate unei realități incomprehensibile în termenii științei clasice" (S. Marcus, 1988: 133). Emergența "noii paradigme", numite de unii cercetători "ecologică", presupune o serie de mutații radicale (Le Moigne, 1977 apud R. Tessier, 1989 283: * de la preceptul cartezian al evidenței la cel "context sensitive" al
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
având atributele umanului) o stabilește cu restul. Alteritatea, afirmă Marc Guillaume este de două feluri: alteritatea reprezentată de celălalt, diferit de mine, dar suficient de asemănător încât să putem comunica pe baza unor elemente comune; și mai există alteritatea radicală, "incomprehensibilă și inimaginabilă", cu care nu putem comunica și care ne sperie, pentru că totul ne desparte: Pentru a spune lucrurile în mod simplu, în fiecare altul (autre) există Celălalt (autrui) ceea ce nu este eu, ceea ce este diferit de mine, dar pe
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
desparte: Pentru a spune lucrurile în mod simplu, în fiecare altul (autre) există Celălalt (autrui) ceea ce nu este eu, ceea ce este diferit de mine, dar pe care-l pot înțelege, chiar asimila și există de asemenea o alteritate radicală, inasimilabilă, incomprehensibilă și chiar inimaginabilă. Iar gândirea occidentală nu încetează să-l ia pe altul drept Celălalt (autrui), să-l reducă pe altul la Celălalt". (Baudrillard/Guillaume, 2002, p. 6) În unele cazuri, sălbăticia trimite către uman prin posibilitatea întrezărită a "îmblânzirii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
s Magazine, în analiza imaginației, pe care o face cu acest prilej, el dezavuează "geniul rău la prozaicului" ("evil genius of mere matter-of-fact") și îi opune "misticul sau curentul subteran al sensului"59, prin care, după cum spune gânditorul german, "esențe incomprehensibile" devin "esențe supranaturale", divine 60. "Valea Usher", i.e., spațiul poetic, sugerează, așadar, Ion Barbu, continuând gândul lui Edgar Poe, este un tărâm al iluminării spirituale (epifaniei). Fractură abia vizibilă a zidurilor casei ("alfabetul alveolar și distrat al pietrelor [s.n.]"), sugerând
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lume a realității iraționalului, o lume interioară, închisă sau circumscrisă la interioritatea persoanei bolnavului (schizofrenie, parafrenie, paranoia, melancolie). Această lume a bolii psihice are un caracter închis, întors către sine, negativ în raport cu experiențele sufletești ale normalității, o lume stranie și incomprehensibilă pentru ceilalți, în care identitatea schimbată a bolnavului dă impresia că se regăsește pe sine. Prin transformarea personalității și „închiderea în sine” se produce o „întoarcere narcisică” a persoanei către sine - însuși rupându-se orice fel de legătură inteligibilă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
are un mare polimorfism, în raport cu tipul de tulburare psihică a bolnavilor. În egală măsură, mai ales în cazul delirului halucinator, limbajul are caracterul unei relatări care amintește de stranietatea situațiilor sau a scenelor onirice, încărcate de un simbolism fantastic, adesea incomprehensibil și bizar. Cele mai importante forme de limbaj delirant le întâlnim în cazul paranoicilor, la schizofrenici și parafrenici. Limbajul paranoicilor este un limbaj extrem de elaborat și el exprimă, într-o manieră amplă și cu accente voit convingătoare, tematica ideilor delirante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
transformarea delirant-halucinatorie a personalității, el are un caracter particular: exprimă ruptura contactului vital cu realitatea și plasarea bolnavului într-o lume stranie, autistă. Din aceste considerente limbajul schizofrenic este din punct de vedere formal, un limbaj discordant, disociat, incoerent și incomprehensibil, bizar sau manierist. Conținutul său este simbolic, dominat de neomorfisme lingvistice care exprimă „conceptele gândirii delirante” a bolnavului, reprezentările și experiențele sale morbide. Uneori tulburarea este atât de profundă, încât limbajul devine total incomprehensibil, constituind veritabile „limbi artificiale” de factură
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un limbaj discordant, disociat, incoerent și incomprehensibil, bizar sau manierist. Conținutul său este simbolic, dominat de neomorfisme lingvistice care exprimă „conceptele gândirii delirante” a bolnavului, reprezentările și experiențele sale morbide. Uneori tulburarea este atât de profundă, încât limbajul devine total incomprehensibil, constituind veritabile „limbi artificiale” de factură glosolalică sau pseudo-glosolalică. În cazul bolnavilor cu suferințe afective de factură psihotică, limbajul acestora este diferit, în cazul maniei și al melancoliei. Ceea ce diferențiază cele două categorii nosologice sunt atât forma, cât și conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o structură internă, inaccesibilă abordării științifice, care nu poate fi studiată în mod direct, cu o dinamică proprie, strict individuală și personală pe care trebuie să o considerăm ca reprezentând „experiența sufletească interioară”, proprie și specifică fiecărei persoane, incomunicabilă și incomprehensibilă celorlalți. Pe baza celor de mai sus G.W. Allport conchide că personalitatea este „un construct”, ceva gândit, dar care nu există realmente. Ea este un „concept operațional” al psihologiei și al psihopatologiei. Pentru psihiatrie, ceea ce are importanță este bolnavul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prima dată de Kraepelin, desemnează „confuzia verbală” și ea reprezintă o varietate a formei descrisă de Bleuler. Este un limbaj de tip pseudoincoerent, pe care Chaslin îl numește „discordanță verbală”. Glosolalia izolată prima dată de Flaumoy, este un limbaj automatic incomprehensibil creat de bolnav. El este o formă nouă de limbaj, intenționat, aparent structurat după modelul unei „limbi naturale”, dar reprezintă o „limbă patologică”. Tulburările de limbaj de tip motor cuprind acele manifestări patolingvistice, care apar în cursul catatoniei și ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un sens explicabil exterior, a unor faze maniacale sau depresive la același individ, - importanța rezultatelor pozitive ale terapiei somatice în aceste cazuri, - apariția neanalizabilului și ininteligibilului psihologic al acestor bolnavi, - lipsa de motive explicabile pentru simptomatologia clinică, aspectul bizar și incomprehensibil al acestora, - existența unor diferențe profunde între patologia psihozelor endogene și celelalte forme de tulburări psihopatologice (stări reactive, nevroze, dezvoltări anormale ale personalității, psihozele endogene, organice sau toxice etc.). Pe baza datelor menționate, H. Tellenbach consideră endonul ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paradoxal, să-și divulge concetățenii pentru acte antisociale reale sau inventate. Instituția terorii va produce un model de anti-morală sau mai exact o morală a negativității întemeiată pe frică și absurd. Ne găsim într-o situație de criză absurdă, a incomprehensibilului și a imprevizibilului. Această situație poate fi considerată ca reprezentând un veritabil sindrom Kafka în care se poate întâmpla orice fără însă ca ceea ce se întâmplă să poată fi înțeles și nici explicabil. Lipsește orice fel de justificare. Spre deosebire de ritualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și egalității membrilor unei societăți - au explicat cei doi -, nu am putut vedea nicio altă bază justificativă a acestor valori decât ideea libertății și egalității fiecărei persoane. Și de vreme ce acestea sunt exemple tipice de valori utilizate în filosofia morală, este incomprehensibil pentru noi de ce cineva ar nega validitatea conceperii lor ca valori morale [...] Argumentul realist este acela că putem să ne descurcăm și fără moralismul politic, i.e., genul de teorie politică ale cărei teorii sunt fundamentate pe principii și valori morale
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
inconștient. Pe scurt, e vorba de dragostea pentru femeie, sentiment care impresionează pe lucid-romanțiosul Bizu mai mult decât moartea și e firesc să fie așa, pentru că, în termeni lovinescieni judecând lucrurile, iubirea vine "din inimă" și rămâne un sentiment profund incomprehensibil. Moartea, în schimb, se lasă înțeleasă mult mai ușor, fiind percepută (cu mintea, desigur) ca o eliberare de suferință. Din acest motiv, lui Bizu moartea (dureroasă, dar salvatoare) "nu izbutea să-i stoarcă apa ochilor". Lacrimile sale curg însă șiroaie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
etc. „Ocuparea, fără nici o piedică, a zonei demilitarizate a Rinului (martie 1936 - n. ns., I. A.) - va scrie, mai târziu, V. V. Tilea - a constituit condamnarea la moarte a întregului sistem de securitate europeană, iar atitudinea Marii Britanii și Franței a fost incomprehensibilă și alarmantă pentru statele din Europa centrală, cu excepția Ungariei și Bulgariei, care și-au strâns legăturile cu Axa”. În acest context, s-a produs îndepărtarea lui N. Titulescu din guvern, poziția sa în chestiunea pactului de asistență mutuală cu Uniunea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
vorbește și el despre epectază, mod de acces la domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla că e mai adîncă ; cu cît o vei fi scrutat, cu atît îi vei înțelege caracterul inefabil și incomprehensibil. Ceea ce Origen marchează prin deosebirea dintre sedentar și itinerant Nicolaus Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te afli într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spirituale și a modurilor de a concepe transcendentul. în fața acestei diversități cu concordanțele, convergențele ei, dar și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare să-și fi pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de înțelegere. Cu mai bine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară, apare drept Nimic (Ain). Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e către El în mod dinamic, pros ton theon. Gîndirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
secolul trecut. Războiul, însoțit de cortegiul determinărilor negative catastrofă, violență, iresponsabilitate, anihilarea umanului, aberație, hazard generează explicabil stări angoasante, nesiguranță, disperare, dar și apatie, indiferență sceptică și cinism, toate acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel spiritual, marcată de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumière de la sociologie,1964), Herbert Marcuse (L'homme unidimensionnel,1964) sau Henri Lefebvre (La vie quotidienne dans le monde moderne, 1968)7. Drept consecință, teatrul avangardei postbelice, cunoscut, în mod semnificativ, prin sintagama "teatrul absurdului", își pierde din caracterul voit incomprehensibil, întrucât "indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții"131. Ca strategie retorică fundamentală în parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești", "garanția și controlul Marilor Puteri"132, "inimă caritabilă"133 etc.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pornografică, un ins plin de haz.20 La Mircea Horia Simionescu, suprapunerile de scriituri, inadvertențele, reluările, labirintul de labirinturi, simultaneismul, stilul parantetic, melanjul de limbaje, etc., subordonate unei invenții epice uluitoare, sunt, în ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caz, este o intervenție suficient de energică și un îndemn de a elibera forțele înlănțuite. Dintr-un astfel de mod de a privi lucrurile ne închipuim lupta dintre bine și rău atunci cînd, împreună cu teologii, deducem răul dintr-o cădere incomprehensibilă, ce va fi adus dintr-odată în lume păcatul maxim, îndîrjirea împotriva a ceea ce e clar știut ca bun și drept. Și dacă mai facem totodată și experiența că tocmai lupta împotriva răului poate dezlănțui forțe ideale pentru a-l
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]