1,934 matches
-
atrași de o „gândire de dreapta“. Ci pentru că după ani de confuzie ce păreau fără sfârșit, în care superiorul și inferiorul erau deliberat confundați sau, dimpotrivă, în care doar imbecilii, mediocrii și lichelele aveau dreptul la cuvântul public, setea de inconfundabil care s-a născut între timp a devenit enormă. Față de alte apariții excepționale ale perioadei, Țuțea s-a impus în atât de puțin timp opiniei publice pentru că a avut de partea sa inconfundabilul accesibil. Ar fi putut, în stilul său
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
aveau dreptul la cuvântul public, setea de inconfundabil care s-a născut între timp a devenit enormă. Față de alte apariții excepționale ale perioadei, Țuțea s-a impus în atât de puțin timp opiniei publice pentru că a avut de partea sa inconfundabilul accesibil. Ar fi putut, în stilul său caracteristic, să afirme despre sine: Până și un prost vede că sunt inconfundabil... Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
excepționale ale perioadei, Țuțea s-a impus în atât de puțin timp opiniei publice pentru că a avut de partea sa inconfundabilul accesibil. Ar fi putut, în stilul său caracteristic, să afirme despre sine: Până și un prost vede că sunt inconfundabil... Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de „vorbe memorabile“. Funcția acestor pagini este simplă: înțelese în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
câteva criterii ferme. Mai precis, am considerat că se pot numi „memorabile“ în primul rând acele vorbe ale lui Țuțea care au lapidaritatea și expresivitatea proprie aforismelor; apoi, cele care îl reprezintă pe Țuțea, fie pentru că poartă marca stilului său inconfundabil, fie pentru că, în plus, apar (în formulări, firește, ușor diferite) cu mare frecvență, chiar obsesiv, în discursul său; în fine, cele care, dimpotrivă, abordează subiecte „rare“ pentru Țuțea (FEMEI sau PUDOARE, de exemplu), dezvăluindu-i astfel gândurile mai puțin știute
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de căldură ivită din senin, care topea ghețurile și inunda noaptea rusului cu pulbere de cretă adevărată și de mirodenii închipuite, ei bine, el, nasul, dibuise grăuntele unic, aproape imperceptibil între faldurile de aromă sărată și solzi umezi, grăuntele acela inconfundabil, rotund, micronic, de vanilie. — Trebuie. — Nu. — Nu avem de ales... — Îmi pare rău. — Nu trebuie să-ți pară rău pentru că o să urci pe vasul ăsta. Amândoi o să urcăm. — Îmi pare rău pentru tot... pentru tot, pentru absolut tot, dar nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștate dureroasă, la fel ca mâna lui. Se uită năucită la ea, încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care se deschidea, apoi voci bărbătești. - Acum s-a trezit. - Bine, poți să pleci. Mă descurc singur mai departe. Karina începu să tușească din nou recunoscând vocea. Era El, Străinul. O răpise? Cineva se așeză pe pat, lângă ea. Parfumul inconfundabil se împrăștie în jur. - Ești bine, Karina? o întrebă în timp ce puse mâna pe fruntea ei pentru a verifica dacă nu are febră. Nu avea. Era rece, prea rece. - Nu mă atinge! - Suntem supărată? și îi intui zâmbetul arogant. - De ce așa
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lungi, o ținuse captivă într-o încleștare dureroasă, doar cu câteva clipe mai devreme, rămăsese o urmă roșiatică. Urma îi înconjura brațul, la fel ca mâna lui. Se uită năucită la ea încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Sfârșit
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Înger palid cu priviri curate / Voluptuos joc cu imagini / Strai de purpur???i aur peste ?? rană cea grea"), iar a doua, „esen?ial?", se refer? Ia dimensiunea orfic? a poeziei, „ca expresie a unei muzicalit??i interioare, profunde, o muzic? inconfundabil?, care devine semnul de identitate al eminescianismului” (E. Simion). ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe dezmierdări nocturne, iar între două sălcii plângătoare se încolăcește un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute, broaștele își transmit de la una la alta semnalele inconfundabile, întregind sonor atmosfera, iar cei doi bărbați din barcă, așezați spate în spate, aruncă din nou undițele, apoi aprind câte o țigară. La picioarele lor se zbat, deja, câțiva carași și bibani, încercând - fără nicio șansă de reușită - să revină
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
timpul pe tavă, poftiți de gustați, luați o felie din Imperiul Roman, mușcați cu poftă din cea asiatică, Dinastia Ming, Ping, Beau de Sting sau cum o mai fi, încercați și bucata aceasta din vremea Inchiziției, are amărăciunea clasică și inconfundabilă a perioadelor de tristă amintire, am intrat acum niște luni într-o sală de tortură, nu mă-ntreba ce-am văzut acolo, dar de mâncat n-am mai mâncat două zile. Clic, clic, vin roșu care curge în stacane, i
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aruncată la voia întâmplării pe versantul abrupt. Țopăia, într-o rostogolire mută, lăsând urme aproape insesizabile în locurile unde atingea peretele muntelui, fu o călătorie lungă, aproape interminabilă, chiar și radioul se opri la un moment dat, anulând indiferent vocea inconfundabilă a lui Falco, apoi mașina se înfundă în zăpadă, cu un geamăt stins, sparse stratul de gheață și rămase în râu, cu roțile în sus, într-o expectativă deprimantă... Paradoxal, un ștergător continuă să se miște bezmetic, de la stânga la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în Babilon. Diavolul are stofă de afacerist, iar afacerile îi merg din plin. Am cumpărat câteva creioane foarte frumoase. Sunt galbene. Și da, sper că ați anticipat, deja, au gumă la un capăt. Roz sau albă. Moale, cu acel gust inconfundabil care te determină să nu le mai scoți din gură minute în șir. Casiera s-a uitat la mine cu aceeași privire ca a doamnei Geta, bineînțeles că nu putea să fie decât tot o curvă. Și încă una fără
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
printre nori... După Câmpina parcă prinsese aripi. Mai avea puțin, colinele erau înzăpezite, pomii străluceau cu podoaba lor albă... Deschise geamul să respire aer curat și dădu drumul la radio să se relaxeze. Din difuzoare se auzi vocea Mariei Tănase, inconfundabilă: "Foaie verde siminoc Țineți Ciuleandra pe loc, Țineți-o flăcăi așa Pân-o ajunge Puica..." Își aduse aminte de film și de nebunia eroului interpretat de Pintea, cauzată și de Ciuleandra, dar și de Puica... Ritmul sacadat al melodiei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
reală", atunci este măcar o prezență implicită. Așa cum obiectele pictate de Bonnard nu sunt cu desăvârșire inerte, un spațiu aparent lipsit de viață îți dă senzația unui loc pe care cineva tocmai l-a părăsit, lăsând în urmă o dâră inconfundabilă de parfum. Parfumul Marthei. Interioarele lui Pierre Bonnard sunt file dintr-un jurnal în care artistul notează cu regularitate ritmurile vieții de zi cu zi, fără a propune elemente narative propriu-zise. Ca și în cazul unor Vermeer, Chardin, Cézanne sau
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
pildele paremiologice sunt puse în text cu precizia și naturalețea unui încercat falsificator de tablouri. Totul este perfect, cu excepția unui mic drăcușor din altă epocă pe care autorul îl plasează cu umor tocmai pentru a-și face publică semnătura proprie, inconfundabilă. Întrebarea care se pune este ce șanse ar putea avea un astfel de roman să fie tradus în limbi de mare circulație internațională. Sau, dacă o eventuală traducere ar putea, dincolo de poveste (care, în mod cert are toate atu-urile
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
noastră cu inedite, cu portrete, și nu numai, care vorbesc despre scriitori și varii ipostaze ale lor. Unele, incredibile. Ochiul lui Ion Cucu vede ceea ce noi nu vedem. Simte detaliul și povestește despre el într-o imagine ce devine memorabilă, inconfundabilă, antologică. Ultima retrospectivă de la Muzeul literaturii, expoziție invitată apoi în multe orașe din țară, făcută cu multă iscusință și rafinament de Ion Cucu, ne-a introdus în universul lui, în delicatețea și sensibilitatea unui om care a avut harul intuiției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
mamei fără ca ea să-l dorească, dar fără să aibă curajul întreruperii de sarcină. Mă întreb, deci, în cazul meu: această lipsă a curajului nu exprimă, totuși, dincolo de capacitatea de acoperire a rațiunii mele, o mare disponibilitate mistică, acel dor inconfundabil al ființei omenești de-al găsi în singurătate pe Dumnezeu? În romanul A doua zi după moarte, publicat la Editura Dacia, 2003, mitropolitul (pe atunci) Daniel, al Moldovei și Bucovinei, ajunsese patriarh, ca personaj al ficțiunii tale, iar Mircea Cărtărescu
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
nu numai poreclă, adică marca de identificare, dar și simbol: o încărcare a cuvîntului cu mănunchiul de însușiri ale omului viu. Literele se molipsesc cu trăsăturile personajului și se transformă în substitutul lui. Cuvîntul "Camil" are deja ceva din aerul inconfundabil al purtătorului. Altfel spus, Camil nu mai e un prenume, ci un personaj, un personaj al cărui portret îl surprinde foarte bine G. Călinescu în Viața românească (în studiul "Camil Petrescu, teoretician al romanului") din 1939: "Cu față de beduin, cu
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
din cel puțin două motive: mai întîi, pentru că acela care cunoaște bine scrierile lui Banu știe că dezamăgirea și neîmplinirea evocate de el se convertesc, în opera sa critică, în tot atîtea calități, ce conferă, de fiecare dată, o pecete inconfundabilă demersului analitic al autorului. Neputînd să mă situez altfel decît de partea cititorului lui Banu, această "sfîșiere" între biografic și teoretic mi se pare benefică, deoarece discursul eului care se lasă "fecundat de puterile scenei" nu îți dăruiește doar un
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
Surprinde plăcut, mai întâi, modestia autorului, fie ea și nițel jucată (căci, în fond, orice scriitor bun are orgoliul propriei valori). Iar apoi, felul în care el vorbește despre un mare coleg de breaslă, Ștefan Bănulescu, creatorul unui spațiu literar inconfundabil în proza românească. Copil, Bogdan Popescu avea lungi ezitări în fața rafturilor magazinului sătesc: "habar n-aveam ce să-i cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri care-mi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
absența unor argumente legate de specificitatea poeziei celui în cauză. Or, aici lucrurile se complică sensibil, uneori în substanța aceluiași poem coabitând, în deplină armonie, un trăirism cu accente nostalgice, specific bănățean (ca la Petre Stoica, de pildă) cu mărcile inconfundabile ale literaturii generației '80 (auto-referențialitatea, intertextualitatea, ironia, aluziile livrești). Toată lirica lui Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens, apt în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
foarte drag sufletul meu fără să citez emoționanta mărturie de final a fiicei sale, Ioana: "În ultima seară ți-am mărturisit: "Mie nu-mi place poezia, tată". Te-ai uitat la mine, am adăugat: "În afară de a ta". Cu umorul tău inconfundabil, mi-ai răspuns: "Înseamnă că ai criterii"... Eram toți trei, mama, tu și cu mine, ne simțeam bine și nu-mi închipuiam că era ultima dată când te vedeam. Cartea asta e unul din puținele lucruri pe care mai pot
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
se caracterizează printr-un dezechilibru uneori, doar uneori compensat de arta cuvîntului. Iată un portret-robot furnicat de maliții, să zicem, argheziene: "Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă cînd e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
bun un Stradivarius decât un Guarnerius sau Amati. În tramvaiul 34 am auzit o discuție între două doamne care veneau din Piața Obor (dobândiseră urzici) și care știau că toate instrumentele Stradivarius au un nume. Ca să fie clar că sunt inconfundabile. Una dintre ele aflase chiar că regele Spaniei ar avea o colecție cu numeroase instrumente ale maestrului, destul de multe ca să încropească oricând o mică orchestră de cameră. Mi-am amintit de anii când abia începuseră festivalurile George Enescu în România
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]