348 matches
-
se află două puncte craniometrice opuse: bazionul ("Basion") situat la mijlocul marginii anterioare a găurii mari a occipitalului și opistionul ("Opisthion") situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
ramuri din artera vezicală inferioară și ramuri din mușchii ridicători anali (40-41). Canalul anal este vascularizat de arterele rectale inferioare, desprinse din artera iliacă internă. Deși descrise în aproape toate tratatele de anatomie și tehnică chirurgicală arterele rectale mijlocii sunt inconstante, iar aripioarele rectale (care - conform tratatelor clasice - conțin aceste artere) sunt considerate de unii autori un artefact tehnic. Astfel Sato și Sato (42), după 83 de disecții pelvine detaliate, au găsit arterele rectale mijlocii la doar 18 piese (22,2
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
formă triunghiulară cu baza spre peretele lateral al pelvisului și vârful spre rect, formate în jurul arterelor rectale mijlocii. Constituie însă un subiect disputat întrucât ar putea fi artefacte de disecție. Oricum vase rectale mijlocii de calibru de peste 1 mm apar inconstant și nici măcar la aceste cazuri artera nu e constant bilaterală. Jones și colab. (43) după 28 de disecții pelvine trag câteva concluzii care contrazic datele clasice: în nici un caz nu au găsit bilateral artera rectală mijlocie, chiar dacă în 17 cazuri
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
Contractul semnat de Geiger este valabil pînă în iunie 2013. Între 7 decembrie și 19 decembrie 2010, Melinda a fost o piesă de bază în naționala României la Campionatul European de Handbal Feminin din 2010. Evoluția ei a fost totuși inconstantă, iar acest lucru s-a datorat faptului că antrenorul Péter Kovács nu i-a permis deloc să joace la Oltchim, lucru remarcat și de antrenorul naționalei, domnul Radu Voina. În final, Melinda și colegele ei au câștigat medalia de bronz
Melinda Geiger () [Corola-website/Science/320899_a_322228]
-
Centrale precum și pe o mică porțiune din Europa de Est, fiind un subsistem al sistemului Alpino-Carpato-Hiamalyan. În sistemul său intră un număr de subbazine separate tectonic de supraînălțarea unor blocuri bazale, dar legate printr-o pătură groasă de sedimente neogene și cuaternare. Inconstant, bazinele terțiare ale Vienei și Transilvaniei sunt considerate părți ale ansamblului panonic. Imens geosinclinal cu un fundament mai vechi, paleogeografic acesta este un situat în fostul areal al Mării Panonice (parte a domeniului Paratethys) și a fost delimitat în Neogen
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Pe lângă premiul Nebula din 1970 și premiile Hugo și Locus din 1971 primite pentru "Lumea inelară", Niven a mai primit în 1967 un Hugo la secțiunea "Cea mai bună povestire" pentru "Steaua neutronică". A primit același premiu în 1972, pentru "Inconstant Moon" și în 1975 pentru "The Hole Man". În 1976 a câștigat premiul Hugo la secțiunea "Cea mai bună nuveletă" pentru "The Borderland of Sol". Niven a scris scenarii pentru o serie de spectacole de televiziune science fiction, printre ele
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
o serie de spectacole de televiziune science fiction, printre ele numărându-se serialele "Land of the Lost" și "Star Trek: The Animated Series", pentru care și-a adaptat povestirea mai veche "The Soft Weapon". În 1996 și-a ecranizat povestirea "Inconstant Moon" într-unul din episoadele serialului "The Outer Limits". De asemenea, a scris scenarii pentru pesonajul Green Lantern al celor de la DC Comics, introducând în povestirile sale concepte hard science fiction cum ar fi entropia și deplasarea spre roșu, lucru
Larry Niven () [Corola-website/Science/321513_a_322842]
-
lor. Evenimentele care descriu această acțiune a lui Brennan sunt descrise în "How the Heroes Die" și "At the Bottom of a Hole", două povestiri din 1966 publicate inițial de Niven în "Galaxy Science Fiction" și adunate ulterior în culegerea "Inconstant Moon".
Protector (roman) () [Corola-website/Science/322442_a_323771]
-
corupția, ineficiența și incompetența spaniolilor.. Toți ambasadorii francezi la Madrid îi prezentaseră în mod constant Împăratului de ani buni o țară înapoiată, o populație fanatică și servilă, instituții depășite, un Godoy pe cât de incapabil pe atât de slab și de inconstant, cât și o familie regală decadentă și inutilă. Cu toate acestea, la începutul lui 1808, Împăratul Napoleon nu avea încă o soluție conturată pentru regenerarea Spaniei. Proiectele de înrudire a celor între cele două dinastii se dovedise irealizabil, Lucien Bonaparte
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
Pe linia temporală inferioară se inseră mușchiul temporal ("Musculus temporalis"). Deasupra liniei temporale superioare se află aponevroza epicranienă ("Galea aponeurotica"). Sub linia temporală inferioară se află fosa temporală. Posterior aproape de marginea sagitală (superioară) a osului parietal se află o gaura inconstantă - gaura parietală ("Foramen parietale") prin care trece vena emisară parietală (Santorini) ("Vena emissaria parietalis"). Marginea superioară sau sagitală ("Margo sagittalis ossis parietalis") este groasă, dințată și cea mai lungă; se întinde de la bregma la lambda și se articulează cu cea
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
sau linia curbă occipitală supremă ("Linea nuchalis suprema", "Linea nuchae suprema") este o elevație liniară inconstantă aflată pe fața exocraniană a solzului osului occipital, deasupra liniei nuchale superioare, fiind paralelă cu ea. Pe porțiunea laterală a liniei nuchale supreme se inserează porțiunea occipitală a mușchiului occipitofrontal ("Musculus occipitofrontalis") și pe porțiunea medială se inserează aponevroză epicraniană
Linia nuchală supremă () [Corola-website/Science/325388_a_326717]
-
formarea marginei laterale a orbitei. În sus aceasta se articulează cu procesul zigomatic al osului frontal ("Sutura frontozygomatica"), iar înapoi cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica"). Pe marginea posterioară a acestui proces, se găsește o proeminență inconstantă numită tuberculul marginal ("Tuberculum marginale") pe care se inseră fibre ale fasciei temporale ("Fascia temporalis"). În apropierea marginii anterioare a procesului, pe fața lui orbitare, la 1 cm sub sutura frontozigomatică se află o mică ridicătură - eminența orbitară ("Eminentia orbitalis
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
dresaj cu punct de debut timpuriu, efectuat de o persoană experimentată și cu un caracter puternic. Dresajul trebuie să fie consistent, efectuat de o manieră fermă și perseverentă, dar cu tentă pozitivă și axat pe recunoaștere si recompensare. Uneori este inconstant la conlucrarea în dresaj, pentru că denotă accente de suficiență, comoditate ori încăpățânare. Dar este inteligent si afectuos, astfel că nu va fi, per ansamblu, un subiect foarte dificil. Este un câine de pază eficient și care se poate impune. Se
Dog de Bordeaux () [Corola-website/Science/323199_a_324528]
-
1880, a rămas însărcinată. În mod clar, soțul ei nu era tatăl copilului; ea l-a lăsat pe Prințul Louis să creadă că el este tatăl. După ce el le-a mărturisit părinților, ei l-au trimis pe nava de război 'Inconstant". Cu ceva bani de la Prințul de Wales, Langtry s-a retras la Paris cu Arthur Jones. La 8 martie 1881 a născut o fiică, Jeanne Marie. Descoperirea scrisorilor pasionale ale lui Langtry către Arthur Jones in 1878 și publicarea lor
Lillie Langtry () [Corola-website/Science/324293_a_325622]
-
depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea sublingualis") - care găzduiește glanda sublinguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, spre extremitatea posterioară, se află o altă depresiune, alungită - fosetă submandibulară ("Fovea submandibulari") - care găzduiește glanda submandibulară. Deasupra liniei milohioidiene, la nivelul premolarilor, se găsește o proeminență inconstantă - torusul mandibular ("Torus mandibularis"), care are o prevalență de 6% în populația albă și poate fi o jenă în purtarea unei proteze dentare, în acest caz fiind îndepărtată pe cale chirurgicală. Marginea inferioară a corpului mandibulei se extinde posterolateral de la simfiza
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
special în "Revue des deux Mondes" începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste poezii nu au fost încă adunate într-o ediție modernă. Primul ei roman, "L'Inconstante", a apărut în 1903. Opera literară a lui De Heredia a fost apreciată de-a lungul carierei sale și ea a fost o scriitoare populară în rândul publicului și al criticii. Când ziarul francez "L'Intransigeant" a cerut cititorilor în
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
între personaje și povestea greu de crezut și pe alocuri chiar absurdă. Ben „Yahtzee” Croshaw de la Zero Punctuation a criticat dur jocul, recenzia sa concentrându-se pe abuzul de , utilizarea insuficientă a mecanicilor de acoperire a jocului, tonul și atmosfera inconstantă. "Beyond: Two Souls" a fost nominalizat în cadrul premiilor VGX la categoriile „Cel mai bun actor vocal” (Willem Dafoe) și „Cea mai bună actriță vocală” (Ellen Page). BAFTA a nominalizat jocul la categoriile Cea mai mare realizare artistică (John Rostron, David
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
Corpul cu numeroase pete ovale mici, de culoare deschisă. Pe spate și laturile corpului, șase benzi transversale verzui mai întunecate. Buza superioară vărgată, cu benzi verticale transversale albicioase. La subadulți și femele capul, deasupra, este mai întunecat, cu o dungă inconstantă semilunară albicioasă, reunind ochii; ea este absentă la masculii adulți. Înotătoarele cu pete deschise rotunde. Înotătoarele dorsală și anală cu marginile roșcate. La baza înotătoarei caudală trei puncte sau benzi transversale inconstante care la femelă sunt roșcate, iar la mascul
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
capul, deasupra, este mai întunecat, cu o dungă inconstantă semilunară albicioasă, reunind ochii; ea este absentă la masculii adulți. Înotătoarele cu pete deschise rotunde. Înotătoarele dorsală și anală cu marginile roșcate. La baza înotătoarei caudală trei puncte sau benzi transversale inconstante care la femelă sunt roșcate, iar la mascul roșii-carmin sau roșii pe un fond mai întunecat. La femelă laturile capului sunt mai întunecate și străbătute de câteva benzi oblice, albicioase, la mascul pe laturile capului și pe înotătoarea anală există
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
extensorului degetelor și a extensorului indexului ("Vagina tendinum musculorum extensoris digitorum et extensoris indicis") care ajunge până la mijlocul oaselor metacarpiene. La nivelul capetelor oaselor metacarpiene tendoanele sunt legate între ele pe fața dorsală a metacarpienelor prin 3 punți fibroase transversale inconstante, numite conexiuni intertendinoase ("Connexus intertendinei musculi extensoris digitorum" sau "Juncturae tendinum"). Ajungând la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene, fiecare tendon trimite câte o expansiune fibroasă care aderă de capsula articulară a acestor articulații și se inseră pe falanga proximală. Aici fiecare tendon
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
era renumit pentru grosolănia sa. Se spunea că ar fi avut și mai mult succes dacă ar fi fost obligat să lupte pentru ceva, în loc să obțină totul pe un platou de argint. Era un om cu multe talente, dar și inconstant, leneș și indisciplinat.
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
Cancelaria de război (geheime Kriegskanzlei) a fost înființată că cea mai înaltă autoritate militară. O presiune extremă a fost folosită pentru a obtine recruți pentru noua să armata. Întotdeauna a neglijat afacerile interne. În politica externă, el a fost mai inconstant decât tatăl său. A rupt relațiile cu coroană franceză și s-a străduit energic pentru a câștiga Brandenburg și alți prinți germani pentru războiul imperial împotriva agresorului francez. Evaluat că un aliat la curtea de Habsburg, el a fost totuși
Johann Georg al III-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/332696_a_334025]
-
pe fața laterală a calcaneului sub fața articulară talară posterioară. Are o direcție paralelă cu aceea a ligamentului calcaneofibular, sub care este situat; sub ligamentul talocalcanean lateral se află tendonul mușchiului peronier scurt. Ligamentul talocalcanean medial ("Ligamentum talocalcaneum mediale") este inconstant, foarte subțire și mai scurt decât ligamentul talocalcanean lateral. Se întinde între tuberculul medial al procesului posterior al talusului și marginea posterioară a "Sustentaculum tali" și este acoperit de ligamentul deltoidian. Ligamentul talocalcanean posterior ("Ligamentum talocalcaneum posterius") este scurt și
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]