879 matches
-
aminoacizilor. Ficatul are o importanță esențială în procesele catabolice ale aminoacizilor deoarece este singurul organ în care prin dezaminare oxidativă (adică o reacție de transaminare combinată cu o reacție de dehidrogenare) aminoacizii sunt transformați în cetoacizi iar amoniacul rezultat este incorporat în uree, în cadrul ciclului ureogenetic. După cum am arătat, singura utilizare a amoniacului este pentru sinteza de aminoacizi neesențiali. Surplusul de amoniac trebuie rapid îndepărtat deoarece el este nociv pentru organism în general și pentru creier în special. Îndepărtarea amoniacului se
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
faptelor cu care se confruntă, evenimentelor pe care le parcurge. Învață să Înțeleagă lumea sa Înainte de a deveni profesionist și ajustează apoi teoriile și explicațiile pe care le dobândește, prin studii și practică, la această grilă de lectură de debut; incorporează, completează, dar nu poate ieși niciodată total din matricea social-cognitivă a mediului social frecventat. Orice participant la viața socială aderă, raționalizează, pune În ordine, asimilează și produce teorii, Își asumă dorințele colective, Își reglează comportamentul social În funcție de aceste opțiuni și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a fost dirijat să aleagă, fie că a fost consiliat să uite, să șteargă cu buretele experiențele trecute. Sunt justificate deci Întrebările: cine sunt depozitarii „gândirii bune” și cum controlează instituțiile (universitățile, mediile academice, științifice) canonicitatea producției de idei? Cum incorporează și traduce gândirea cotidiană (care se exprimă prin conversații, evocarea amintirilor, transmisia zvonurilor, pasiunile mulțimii) memoria comună? Cum se (re)construiește identitatea socială, ce rol joacă memoria și uitarea În construirea prezentului și proiectarea viitorului? Fără Îndoială, istoria se construiește
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
astfel că ajungem uneori la rezultate contradictorii, neașteptate, În total dezacord cu evoluția comunității sau a actorilor sociali, scrie Patrick Rateau În cartea citată. Unii au sensul trecutului, percep durata ca pe ceva palpabil și prezent, discursul istoric Îi implică, incorporează valori și norme, manifestă solidarități de grup, memoria personală le servește ca ghid de opinie și de atitudini. Ei devin purtători ai tezaurului de gândire socială depozitată de grupul lor, din această moștenire Își extrag identitatea. Alții rețin mai puțin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Să observăm: dacă acest context este caracterizat prin balizări și constrângeri, dacă este controlat din exterior de gardieni ideologici și maeștri ai organizării practicilor sociale autorizate, individul nu mai poate alege, ci este obligat de situație să asimileze și să incorporeze (cognitiv, atitudinal, comportamental) ceea ce i se oferă. Adică cunoștințe, discurs, gesturi, practici de conduită socială. El asimilează ceea ce i s-a livrat, este „impregnat” de oferta din contextul său, se identifică cu acesta și este capabil apoi de atitudini și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de conduită socială. El asimilează ceea ce i s-a livrat, este „impregnat” de oferta din contextul său, se identifică cu acesta și este capabil apoi de atitudini și gesturi ritualice. Dar totul la nivel „extern”, epidermic, la suprafață: el nu incorporează În profunzime și, mai ales, nu evaluează critic oferta. Doar asimilează. Vom insista asupra importanței contextului psihosocial, deoarece acesta joacă un rol hotărâtor În modelarea minții umane, care decodifică informația, judecă și evaluează. Amintim unele teorii mai vechi după care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
În raport cu noile provocări? Îi ghidează modul de a gândi În care s-au format sau au uitat totul, sunt oamenii timpului prezent? Cine sunt depozitarii „gândirii bune” și cum controlează instituțiile (universitățile, mediile academice, științifice) canonicitatea producției de idei? Cum incorporează și traduce gândirea cotidiană (care se exprimă prin conversații, evocarea amintirilor, transmisia zvonurilor, pasiunile mulțimii) memoria comună? Cum se (re)construiește identitatea socială, ce rol joacă memoria și uitarea În construirea prezentului și proiectarea viitorului? Istoria se construiește și se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prin valorificarea unor parcele inegale de memorie și uitare: ajungem uneori la rezultate contradictorii, neașteptate, În total dezacord cu evoluția comunității sau actorilor sociali. Unii au sensul trecutului, percep durata ca pe ceva palpabil și prezent, discursul istoric Îi implică, incorporează valori și norme, manifestă solidarități de grup, memoria personală le servește ca ghid de opinie și de atitudini. Ei devin purtători ai tezaurului de gândire socială depozitată de grupul lor, din această moștenire Își extrag identitatea. Alții rețin mai puțin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a veni noul regim și colectivizarea, are o altă Înțelegere asupra spațiului, țăranul percepe pământul prin intermediul efortului necesar pentru a-l străbate, al familiarizării cu drumul, distanța, relieful. Spațiul, locul, vatra nu-i o realitate anonimă, „prin proprietate, el se incorporează În structura personalității, devine parte integranta a structurii eului”. Iar conturul proprietății „capătă o semnificație psihologică”. Omul rural se reprezintă prin pământul său, suprafața, mărimea terenului Îl situează În raport cu alții, Îi conferă statut și valoare socială. Spațiul său „se plimbă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
conturul proprietății „capătă o semnificație psihologică”. Omul rural se reprezintă prin pământul său, suprafața, mărimea terenului Îl situează În raport cu alții, Îi conferă statut și valoare socială. Spațiul său „se plimbă cu el”, iar „moșia” lui (ogorul, locul de casă) se incorporează „În el”. Personalitatea lui capătă dimensiuni mitice prin spațiul ce-l reprezintă, devine „personalitate mare”, dobândește respect din partea celor care au aceleași modele referențiale. Apropierea de pământ nu ține de contiguitate fizică, ci de una psihică, proprietatea Îl Înalță pe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a copilului, dar și mai târziu, a adolescentului, a tânărului, nu poate fi disociată de mediul social: structurile cognitive se dezvoltă Într-un anumit context social, cultural, ideologic. Formarea inteligenței e, prin urmare, un proces social cognitiv, presupune interacțiune; individul incorporează nu numai cunoaștere, ci și chei de interpretare, coduri culturale, norme sociale, limbaj, discurs public. Ce mă supără pe mine În această interpretare este faptul că redescopeream anii mei de formare, când orice teorie psihologică avea o bază marxistă. Cei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a judeca și acționa bine, În acord cu cei ce cunosc măsura. termenul traduce, Într-un limbaj accesibil, rădăcinile oricărei cunoașteri, obiceiurile și practicile transmise prin comunicare și interacțiune. Caracteristica sa principală este dimensiunea consensuală, introdusă prin expresia: „toată lumea știe”. Incorporează caracteristicile contextului social, bunele maniere sociale, modurile de transmisie a experienței sociale și a tezaurului cultural. Cunoașterea cu ajutorul simțului comun (naivă, culturală, dialogică, comunitară, transmisă prin activități, limbă, obiceiuri, folclor) urmărește lărgirea cunoașterii, progresul cognitiv, căutarea adevărului. Este o activitate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
afective pe care o implică bunul-simț. Psihosociologii descriu simțul comun, care se identifică În trăsăturile contextului social, În normele sociale, manierele și experiențele validate social și În cultura comunității. Alături de cunoașterea științifică, cunoașterea cu ajutorul simțului comun (desigur nesistematică, adesea naivă, incorporând cultura comunitară, transmisă prin activități practice, prin obiceiuri locale, prin limbaj) urmărește deopotrivă Îmbogățirea patrimoniului, progresul social și dezvoltarea cognitivă a membrilor. Omul simțului comun este numit de către psihosociologul Serge Moscovici savant-amator și aceasta pentru că el este un pasionat de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dar și la cea de diferență, distincție, excepție, raritate Într-un bazin de caracteristici comune. Nu e numai potență individuală, ci și produs social, rezultat al asimilării valorilor venite din comunitate, solidarizarea cu grupul de apartenență care impregnează și-l incorporează pe fiecare individ din mediul dat. De la individual la colectiv, de la singularitate la alteritate. Dar și autotransformare, traversarea unor experiențe de viață, interacțiunea cu contextul (social, economic, cultural), implantarea individului În teritoriul germinativ; o dinamică personală rezultând din dialogul cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
au întărit rîndurile curentului contracultural promovîndu-i stilul de viață, moda vestimentară și caracterul rebel. Pe de altă parte, reducînd activismul și revolta anilor '60 la un stil cultural pur și simplu, contracultura a fost mai ușor de cooptat și de incorporat în curentul culturii oficiale din Statele Unite, iar imaginile din Easy River și Woodstock au înlesnit acest proces de cooptare și exploatare ceea ce a dus ulterior la moartea acestui curent contracultural. În capitolul anterior, am indicat cîteva din efectele discursive și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
se înființeze un grup de planificare strategică și resurse, care să coordoneze procesul de elaborare a planului și, apoi, să monitorizeze modul de implementare și realizare a lui. Totodată, acest grup de planificare strategică va urmări ca întregul proces să incorporeze cerințele de calitate, așa cum sunt abordate în TQM (Total Quality Management). Sunt constient de faptul că tot ceea ce ne propunem să realizăm în Facultate, sub directa aprobare a Consiliului Facultății, nu se va putea finaliza decât cu participarea întregului personal
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Franța și Anglia, Convenția semnată cu România însemna implicit recunoașterea internațională a clauzelor ce figurau în acest document. Recapitulând: i se asigura României libertatea de decizie și de acțiune în ceea ce privește intrarea în război; i se recunoștea României dreptul de a incorpora teritoriile locuite de români aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei; Rusia recunoștea implicit statul-quo-ul teritorial al României din 1914, obligându-se să-l apere. Chiar atunci însă, la distanță de două zile, adică la 20 septembrie/3 octombrie, ministrul de Externe rus
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
necesare pentru ca în cel mai scurt timp, transportul de muniții pentru armata română să fie efectuat”. Convenția de alianță a României cu puterile Antantei semnată la București la 4/17 august 1916 fixează noua limită de frontieră a României, care incorpora ținuturile locuite de români la Nord, Vest și Sud-Vest. Această nouă frontieră, cuprinsă în Convenția semnată de Puterile Antantei, era recunoscută de acestea; ele se obligau ca în tratatul de pace „teritoriile Monarhiei Austro-Ungare, prevăzute în art. IV, să fie
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
discursului este esențial, consemnarea mărturiei ține de istoria orală, însă naratorul o încredințează unui potențial istoric ca document, de aici și adoptarea unui stil care mimează până la un punct discursul istoricului. În ce privește justificarea incapacității cadrului formal al relatării de a incorpora istoria globală a evenimentului, aceasta ascunde nu o alegere estetică sau o imposibilitate practică, cât problema redimensionării evenimentului la o scară spe- cifică marilor momente istorice. Se cuvine a citi cu atenție antifraza ironică a naratorului care își minimalizează rolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care originează estetic deca- dentismul. Formula transcrie viziunea unui dezastru delec- tabil și grandios, declinul marilor imperii, declin fastuos, en beauté, căruia îi servește drept model declinul Imperiului Roman. Sintagma circulă aproape obsesiv la finele secolului al XIX- lea și incorporează un milenarism sublimat estetic. Avem aici o telescopare la această scară a grandorii eve- nimentului istoric al constituirii efemerei Republici de la Ploiești. Asistăm în această introducere reverențioasă în text urmând o serie de artificii retorice la un reglaj al parametrilor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o constituie simbioza perfectă între tragic și comic, însă tragicul nu rezidă doar din farsa invocată, ci se constituie ca un sublimat al întregului. De asemenea, o altă dimensiune a sintezei o constituie osmoza dintre dramaturgie și momente. Filmul a incorporat o serie de momente precum O lacună, Situa‑ țiune, Grand Hôtel «Victoria Română», Un artist. O serie de personaje se topesc unul în celălalt pe baza stabilirii unui dublu etimon, temperamental și discursiv, așa că Nae din Situațiune devine totuna cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
țiune, Grand Hôtel «Victoria Română», Un artist. O serie de personaje se topesc unul în celălalt pe baza stabilirii unui dublu etimon, temperamental și discursiv, așa că Nae din Situațiune devine totuna cu Lache din O lacună, iar Nae Girimea îl incorporează și pe frizerul anonim din Un artist. Detaliile amenajării locuinței lui Nae sunt recuperabile din felul în care este decorată locuința frizerului din Un artist, în galeria de kitschuri distingându-se o operă „originală” a frizerului cu veleități artistice. „În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fi și deliruri, uneori absolute, acceptate ca o realitate evidentă în sine și impenetrabilă la argumente contrarii. Fie că apar deodată sau prin acumulare treptată, fie că sunt nesistematizate (slab organizate și integrate) ori sistematizate și foarte stabile, în timp incorporând ele orice cunoștință nouă, fie că vizează un aspect limitat al convingerilor (de exemplu, un bărbat delirează că este înșelat de soție, dar nu prezintă nici o idee delirantă legată de alte aspecte ale vieții sale) sau, dimpotrivă, contaminează alte zone
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
procesului. Am putea vorbi aici de o (sub)clasă a delirului de persecuție (Munro 2004: 136). Delirul de persecuție face ca pacientul să-și dezvolte o strategie elaborată de autoapărare, cei direct implicați în viața lui fiind de multe ori incorporați în sistemul lui delirant. Delirul de relație (sensitiver Beziehungswahn) se instalează la adulți, la acei subiecți a căror personalitate este dominată de sensibilitate (Kretschmer). O stare delirantă apare progresiv, de regulă ca urmare a unor eșecuri sau decepții. Conținutul interpretărilor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
avem toate motivele să credem, o asemenea limită nu există sau există doar în funcție de capacitatea paranoică a fiecărui individ. Când se aplică metoda la crearea unei opere de artă, mintea, printr-un proces activ, vizualizează imaginile din operă și le incorporează în produsul final. Un exemplu de operă realizată astfel este imaginea dublă sau multiplă, în care o imagine ambiguă poate fi interpretată în diferite moduri. Toate acestea (presupunând că nu intervin alte motive generale) îmi îngăduie să spun că înseși
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]