701 matches
-
fața locului.) În fine, în orice limbă ați accesa aparatul de căutare, veți fi încredințați că Stan Fl. Stanson a fost cel care, cu doar opt oameni, a apărat eroic Colina Rombodo. Așa că nu e necesar să fii nici foarte incult și nici foarte lipsit de bun simț ca să te lămurești deplin în legătură cu acest crâmpei glorios al trecutului omenirii! Trebuie doar să fii cu adevărat interesat de strălucita istorie a celor două republici surori Republica Democratică Vandana (fosta Republica Vandana de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Commodian? Este posibil, deoarece Lactanțiu vorbește de Nero ca de un „persecutor” (al creștinilor, evident). În acest caz, am avea de‑a face cu un atac virulent din partea unui creștin „cultivat”, un bun cunoscător al culturii păgâne, împotriva coreligionarilor săi „inculți”, ca Victorin și Commodian. În realitate, ne aflăm în fața a două poziții eshatologice complet diferite: una, strict politică, cea a lui Lactanțiu, iar cealaltă, teologică și politică, susținută de Victorin și de Commodian, ambele îndepărtându‑se de cea prezentată de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
era parlamentarul A. Pascal care susținea că " sutele de mii de evrei, veniți în masă din provinciile înapoiate ale unor state europene, încât aproape că au inundat frumoasele părți ale țării, trebuiau privite distinct. Căci acești imigranți constituiau o populație incultă, lipsită cu totul de luminile civilizațiunei secolului"636. Singurul semn prin care se arăta dorința de normalizare a relației dintre români și evrei era abrogarea art. 9 al Codului Civil în urma căreia nu mai era afectată nici una din libertățile de
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
I. St. Paulian Flori de câmp, text revelator pentru vederile colaboratorilor de la L. Caton Theodorian reproșează criticii literare, și mai ales lui C. Dobrogeanu-Gherea, faptul că nu se ocupă de tinerii scriitori de talent, lăsați în seama cronicarilor de gazete, inculți și rău intenționați, critica devenind astfel un mijloc de publicitate sau unul de vindictă. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287903_a_289232]
-
ce luptau în străinătate, în diverse țări. Vizitele oficiale făcute lui Nicolae Petrașcu la casa conspirativă La câteve ore după arestare primește prima vizită oficială: o delegație condusă de Teohari Georgescu. Acesta, când se adresează arestatului are aroganța specifică organelor inculte de atunci ale partidului, față de adversarii, care îi complexau prin cultură, distincție morală sau unii prin originea lor nobiliară: „Va să zică tu ești marele dușman al poporului!”. Nicolae Petrașcu s-a ridicat de pe scaun, în poziție oarecum de apărare, cu fața la inamic
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu dă loc decât golului prin care se vede. În rest nimic - realul gros din jur/ se scurge prin cadențe ca prin ciur", decantat până la pragul liminar al pre-realului, derealizat până la quidditatea esenței pure. În rest nimic - doar un teren incult/ în care nu s-a-nsămânțat demult", pustiul în așteptare, tărâmul purei putințe-de-a-fi înaintea puterii ființei absolute. În rest nimic - rotund ca un inel/ verbul e forma vidului din el", nimic în afara formei rostirii, formă și ea a golului rotunjit în sine
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
27. Au fost hirotonisiți, de-a valma, cetățeni după numai un an de probatio 28. Inițial, situația nu părea primejdioasă. Rezultau două categorii de „preoți” cu cultură religioasă imperfectă: unii erau prea culți, rămânând profani și, poate, păgâni; alții erau inculți și chiar analfabeți. Cei din urmă păreau preferabili, fiind asimilați cu simplitatea hristică. De aceea numărul lor a crescut spectaculos. S-a dovedit însă că preoții analfabeți erau total incompetenți: nu știau să îndeplinească ritualurile, erau incapabili să convertească păgânii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
5. Declinul criticist și restaurator" Eforturile cercetătorilor de a concepe curricula eficientiste și curricula progresiviste contrastau flagrant cu rezultatele pe care școlile primare și secundare americane le obțineau. Aproape fără nici o deosebire, ele produceau cohorte de middle men: fie mediocrități inculte progresiviste, fie meseriași și proletari semianalfabeți. Fiecare dintre aceștia era „adaptat la viață”, capabil să supraviețuiască în societatea industrială americană, prestând câte un job remunerat mulțumitor. Dar acești life-adjusted people nu erau apți pentru performanțe științifice excepționale, precum aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rezistând (tot aparent) nealterat de veacuri, a condus la o dislocare a unor structuri sau mai degrabă a unor mituri privitoare la atotputernicia vigorii ancestrale întruchipată în român. Astfel, "Libertatea și mai ales dezlănțuirea concurenții libere pentru niște oameni simpli, inculți au avut urmările morale cele mai dezastruoase" (Drăghicescu, 1996: 332). Desființarea autorității breslelor a generat delăsare datorită dispariției controlului exercitat nemijlocit și neîntrerupt, singurul capabil să formeze pe termen lung deprinderi de lucru care să se poată dispensa de acest
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
inimă. Într-o lume grăbită, cu simțul critic diminuat, kitsch-ul e un produs de tip fast food spiritual. "Civilizația ochiului", practicată astăzi, fa-vorizează incultura; tinerii se uită la orice; imaginile comerciale favorizează superficialitatea, proces încurajat de mass-media. Vorbirea este incultă și trivială, comportamentul periferic, frizând intervenția primitivă, se manifestă un adevărat delir al promovării nulităților. Plebeismul este instituit ca valoare supremă. Minciuna mediatică, jurnalismul flecar, subculturile sunt pe cale de a ajunge la rang de culturi dominante. Asistăm la imbecilizarea prin
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
o oferă. Lozinci în loc de mâncare și bunăstare. Laude aduse incompetenței și prostiei, de nu-ți poți explica vremurile în care trăiești! Pumnul în gură, jargonul golănesc al păzitorilor castei care practică cel mai oribil apartheid împotriva propriului popor. Șleahtă de inculți brutali cu stele multe ca și titlurile academice. Figuri buhăite cu fălcile mai mari decât cutia craniană, plini de supremația forței lor. De câte ori pe clădirile instituțiilor sau la defilările prilejuite de sărbătorile comuniste privesc lozincile prin care ei își urează
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
socialistă sau partid comunist). Există naționalizarea științei, fiindcă o doctrină, ca un templu, ca un teritoriu, cere frontiere și clerici pentru a o păzi. Iată așadar contopirea dintre teoretic și politic. Există spiritul ortodoxiei, spiritul de partid, legea junglei. Despotismul incult împodobit cu prestigiile științei. Există, foarte aproape de noi, schizofrenia mult timp caracteristică lui homo sovieticus, care voala socialismul trăit sub sărbătorile oficiale ale socialismului tipărit, sau capacitatea de a-și ascunde realitatea în spatele discursurilor care îi ajută pe halucinații Literei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
delega pe alții să o îndeplinească, fiind el însuși editorialist, redactor-șef, machetist, corector și administrator. Coordonarea unui ziar și organizarea unui partid se întrepătrund sau se suprapun în mod direct, așa încît un conducător de partid muncitoresc analfabet sau incult (ca Marchais, produs al televiziunii) era de neconceput. Intelighenția rusă din secolul trecut (a cărei poveste a detaliat-o Franco Venturi) reprezintă o experiență de mediologie aplicată la o lume revolută din punct de vedere tehnic, în care un director
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
elocință, domnu’ Palade! M-ați dat gata, hai, pa! ne mai arunca el, efeminat, și dispărea în decor. Era deja șapte patru zeci și unu, șapte patruzeci și doi - și noi rămâneam să discutăm ce dracu-i aia „elocință“, băi, inculților, voi știți? Așa vorbeam după ce el pleca la oră. Și-l înjuram. Pe mă-sa de castrat, ce cuvinte poate să folosească, auzi la el! Ne ia pe sus! După care Șăfu nu mai făcea obiectul atenției noastre cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
făcut "declarații" aberante această stare de lucruri. Cu d-l Ulici, mai întîi. Se spunea că i-aș fi scris o epistolă dumnealui și că aș fi afirmat că bunul meu prieten Adrian (Alui Gheorghe n. red.) ar fi un incult etc. Desigur, de față cu Adrian, d-l Ulici a spus ce-i scrisesem: avusesem o neînțelegere cu dumnealui în privința unei duplicități pe care nu i-am priceput-o. Fusese vorba de altceva de fapt! Relațiile dintre mine și dumnealui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în lanț"?! Cea sesizată de el e unica +, poate, finalul la "Cartea de citire". Ce să mai spun despre sintagma inexistentă în carte "aer imponderabil" pe care o pune în seama mea cu evidenta intenție de a mă cataloga drept incult?! Sau despre complexul lui că numai dacă stai în București n-ai complexe culturale?! Oricum, în ziua în care am citit, nu m-am simțit bine. N-a procedat onest, nu mă așteptam de la el, nu eram obișnuit cu așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ați scris despre cartea lui!"?); nu era supărat pentru ce i-am scris, a ținut să repete asta dar l-am întrebat de față cu Adrian cînd i-am scris eu în acea scrisoare că "Adrian și Daniel sînt niște inculți și n-or să facă nimic în literatură", cum scrisese Livescu (Cristian n. red.) c-ar fi comunicat d-l Ulici la telefon! D-l Ulici nu a spus decît ceea ce era de spus: Nu, nu mi-ai scris așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dintre noi, loial ar fi fost să-mi scrie. "Verbiaj metaforic"?! Exagerează. Reaua-i credință atinge extrema cînd pune în seama mea o sintagmă ce nu apare nicăieri în carte "aer imponderabil" cu evidenta tendință de a mă cataloga drept incult. Ce să mai spun de complexul lui că numai dacă stai în capitalie nu ai complexe culturale! Tonul său este cel al lui Narcis Zărnescu. Nu-i pot purta pică unui om inteligent, de certă vocație, dar nu mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
adică cea ,,mai evoluată ființă” care are dreptul să conducă, să ,,supună natura”, să ,,exploateze bogățiile subsolului”. Singura realitate era lumea pe care o vedem, o auzim, o pipăim, iar religia, și alte manifestări ,,supranaturale” erau invenții ale unor oameni inculți care nici pe departe nu erau așa de deștepți ca și comuniștii. Că nu degeaba conduceau ei țara! Pe când eram la Tehnoton, apare așa o ciudățenie, o experiență ciudată prin care doi oameni puteau ridica cu un singur deget pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se consideră a fi pe pământ. Păcat! Iar unii dintre ei, niște mitocani, l-au invitat să pună capăt acestor răgete năprasnice, că doar nu se trezea în jungla africană, amenințându-l chiar cu aplicarea unei zdravene corecții corporale. Niște inculți și mocofani. Poftim! Poftim! A plecat orbecăind spre căsuța lui, negru de supărare, hotărând că de acum încolo singurul lui spectator va fi propria lui persoană. Așa se face că în fiecare noapte eram serviți fără voia noastră cu cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era vorba de ruși inculți și bădărani, specie de oameni de care nu duc lipsă nici alte nații. Mi-am dat seama însă, ascultând-o, că, în situația evocată, aș fi avut, în mod cert, exact reacția ei. De indignare. În orice țară există, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care, fără să se fi ilustrat în nici un domeniu al culturii (ba, uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În vremea războiului fusese codoșul neves tei sale, de gât, În casa lui, cu ofițerii inamici; uitați-vă la el cum ridică, cu banii altora, dar cu osârdia lui apostolicească, biserici cu câte cinci turle și culturalizează mahalalele noastre proaste, inculte și super sti țioase, care l-au ales primar al Capitalei. Pentru un diiac, care era foarte de triabă de scrisoare, s-au rugat boiarii [către ștefan Vodă Tomșa] să-l erte, că iaste cărturariu bun. Au răspunsu: „Ha, ha
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu militar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
roșie (1916). Mihail Sorbul a fost și a rămas, În persoana lui de toate zilele, așa cum l-am cunoscut și Îl cunoaștem astăzi, comportându-se, reflectând și discutând ca un om simplu și comun, ca un pri mitiv, ca un incult; pe câtă vreme Patima roșie este opera unui cerebral cu dispoziții proprii și furnizor de emoții tari, nu de parte de ale lui August Strindberg. Pentru aceea piesa a putut fi jucată și gustată (pe românește) la teatrul L’Oeuvre din Paris
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]