813 matches
-
înțelege / și / propriul meu trup mă urăște, / ca să poată exista mai departe / mă urăște..." Ieșirea din Eul mâhnit, atât de împovărat, e comparabilă, ca finalitate, cu nostalgia transorizontică a lui Blaga, un fel de dor de "raiul sorin", de ceva indefinit, vag-intuit, finalmente intangibil. A plana "pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde" (Atreia elegie), e totuna cu a verifica multiplu starea de a fi; aspirație vană, iluzorie, căci lucrurile "știindu-mă, m-au respins..." La Eminescu, în sute de conotații, se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bine cumpănite a rațiunilor, să extragi principiile, să expui toate aspectele și contextul unei cauze materiale, imanentă fiecărui efect, oricare ar fi el. Acolo unde domnește misterul, rațiunea are cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
politicii oficiale. Componentă esențială a travaliului de legitimare pentru cei veniți la putere În condițiile unui slabe adeziuni populare, cenzura comunistă diferă de selecția bazată pe o pluralitate de criterii și de violența simbolică din societățile democratice prin anvergura ei indefinită În calitate de resort propagandistic și, mai ales, de operațiune instituționalizată, deci conștientă și organizată, de discriminare 4, filtrare și control. Învățarea regulilor duce În timp la dezintegrarea oficială a cenzurii ca instituție, dar și la implozia și diviziunea câmpului literar, care
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de cultură locale și la cele de partid, precum și la CCES35 (Direcția Publicații sau Direcția Literar-Editorială) au rolul de a se verifica reciproc și de a menține o stare de mefiență (și complicitate) generală favorabilă acceptării unui joc infinit și indefinit. Deplasările periodice ale redactorilor Înspre „magnetizantele” foruri contribuie la statornicirea unei relații de subordonare și negociere care absolutizează ideea de control instituțional rarefiat, dar foarte concret la nivel interpersonal 36. Complici În adversitate, scriitorii și cenzorii Își dispută fraze și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
191 și urm.). Pornind de la teoria lui Spengler asupra spațiului ca factor sufletesc creator, Blaga consideră determinant pentru spiritul poporului român „plaiul, adică un plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom la vale”, „orizontul înalt, ritmic și indefinit alcătuit din deal și vale”. Expresia metaforică a acestui spațiu o identifică autorul în balada populară Miorița: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai”. Totodată, Blaga identifică expresii ale spațiului mioritic în așezarea caselor românești, în doină
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se mai păstrează, e parcă ultima rămășiță și amintire a văii, care desparte dealurile cu așezări ciobănești (Ibidem, p. 198). Doina exprimă melancolia, nici prea grea, nici prea ușoară, a unui suflet care suie și coboară, pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe, iarăși și iarăși, sau dorul unui suflet care vrea să treacă dealul ca obstacol al sorții, și care totdeauna va mai avea de trecut încă un deal și încă un deal, sau duioșia unui suflet, care circulă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
alcătuită în mare parte din tonuri intermediare, imprecise, de stăruitoare nuanțare a stărilor sufletești” (Blaga, 1936/1985, p. 289). Sentimentele tipic românești - dorul, jalea, urâtul - sunt „stări de nuanță” (ibidem). O altă față a compromisului și a nuanței este vagul, indefinitul, confuzia: facem „planuri vagi, ...cețoase, nelămurite” (Drăghicescu, 1907/1995, p.372). „Oarecum, întrucâtva, pe undeva, într-un fel”. 2.7. Asumarea lucidă a legilor firii Printre trăsăturile definitorii ale poporului român, D. Drăghicescu includea: „lipsa de energie și de voință
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fatalism, resemnare, pasivitate. Cu toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit ondulat [...] De un fatalism pus sub surdină de-o parte, de-o încredere niciodată excesivă de altă parte, sufletul acesta este ceea ce trebuie să fie un suflet, care-și simte drumul suind și coborând, și iarăși suind și iarăși coborând
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ca lungi pledoarii în favoarea soluției personale, discursuri paralele, digresiuni să nu finalizeze negocierea și să ducă la încheierea negocierii fără o soluție: „Mai vedem, mă mai gândesc”, „Lăsăm pe mâine”. Eșecul negocierii poate fi semnalizat prin exprimarea unei emoții negative indefinite: „M-am supărat, nu mai vreau și gata”. Eșecul în rezolvarea problemei din cauza prevalării emoției negative este surprins în zicala „S-a supărat ca văcarul pe sat”. În negocierea accesului la cuvânt inițiativa verbală aparține, în relațiile ierarhice, superiorului, care
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
boală; cald; casă; călătorie; ceas care ticăie; ceas, oră; ceva; chip; cifre; cîndva; cîștigat; compromis; cred; criză; cronologie; curaj; curge; dată; destin; destul; deșertăciune; deșteptare; dimineața; dorință; dragoste; durată de; dușman; energic; eseuri; fapte; fluviu; fugă; gînd; greutate; iarbă; importanță; indefinit; irepetabil; îmbrăcăminte; încărca; întîrziere; învechitor; loc; de lucru; lumină; lungime; mașină; măsurătoare; melancolie; minut; moment; momente; muzică; neajuns; necesitate; neexistent; neoprit; nimic; nisip; nostalgie; nu; nu am; nu e timp; obstacol; oftat; oportunitate; orb; parcurge; pasiune; părinți; pe loc; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
imperfect, incomplet și dependent de un altul, ș...ț dar cunosc, În același timp, că cel de care depind posedă În sine toate lucrurile mari spre care aspir, și ale căror idei le găsesc În mine, nu Într-un mod indefinit și doar potențial, ci că el se bucură de ele În fapt, În mod actual și infinit, și că astfel el este Dumnezeu”. Știind că ajungem la ideea despre Dumnezeu printr-o experiență interioară, care ne revelează existența ideilor Înnăscute
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
De ce, dacă nu există cauze ale ideilor, o idee să conoteze o realitate obiectivă dar cu totul diferită de a celorlalte idei? Tuturor acestor Întrebări Descartes le răspunde, accentuând importanța deosebită pe care el o acordă distincției dintre infinit și indefinit. Actul de concepere al ideii e, În același timp, concepere a ceva și a conținutului pe care acel ceva Îl presupune. Iar acest conținut este ceva real. Cu cât ideea e „mai plină de conținut”, cu atât ea are o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cu adevărat Înțeles, dar cu toate acestea el este judecat; căci a Înțelege clar și distinct că un lucru nu poate În nici un fel să Întâlnească limite, e a Înțelege clar că este infinit. Iar eu aici așez distincția Între indefinit și infinit. Și nu există nimic pe care să-l numesc propriu-zis infinit, În afară de cel În care În nici o parte nu Întâlnesc limite, În care sens Dumnezeu singur este infinit; Însă lucrurilor În care, Într-o anumită privință, nu văd
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
limite, În care sens Dumnezeu singur este infinit; Însă lucrurilor În care, Într-o anumită privință, nu văd un sfârșit, cum ar fi Întinderea spațiului imaginar, mulțimea numerelor, Împărțirea În părți a unei cantități și alte lucruri asemănătoare, le numesc indefinite și nu infinite, pentru că În orice caz ele nu sunt fără sfârșit și nici fără limite”. Devine, astfel, evident că singura cale de a dovedi existența lui Dumnezeu rămâne aceea a considerării cauzei eficiente, care nu are altă origine decât
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de o băciță, cu sentimentul precis și economic al cântecului și cu glasul expresie a sângelui, care zeci de ani a urcat munții și a cutreierat văile sub îndemnul și porunca unui destin, evocă un orizont specific orizontul, ritmic și indefinit, alcătuit din deal și vale". 118 "Orizontul", reflectat prin intermediul limbajului artistic, este diferit, spațiul real dând naștere spațiului imaginar; astfel, "cântecul alpin" ține de specificul muntelui, "jocul argentinian" descrie insulele pampas, iar "ceardașul" unguresc pune în valoare pusta; doina oglindește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe luciditate, pe funcția de cunoaștere a poeziei, atât cât ea poate exprima metaforic lumea. Rămâne aspirația permanentă a "Teribilului actor", care se desparte de "falsele străluciri", pentru a deveni autentic. Chemarea "Schiorului" spre muntele înzăpezit sugerează și stări emoționale indefinite. De asemenea, rămâne continuatorul vocilor limpezi ale strămoșilor: "Mă trag din neam străvechi, de cântăreți dieci/ În stranele bisericilor ardelene". În ciuda conținutului, care răspunde sau nu imnului ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un enunț într-un punct fix. Nu crispează un șir de cuvinte într-o unică perspectivă semantică. Solarizează sensurile unui text, unui spectacol, în sensul în care le dă o necesară luminozitate, fără să le ascundă partea de obscur și indefinit. De impalpabil și greu tangibil. Este printre foarte puținii oameni pe care nu i-am auzit niciodată dând verdicte. Nu-i place să vadă ceea ce este prea lesne vizibi, nu-i place să pună etichete prescriptive pe lumi mișcătoare. Instituie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
potențialul său sexual! Oricum, prin Freud, sexul a fost deja plasat într-un spațiu al incoștientului, "confiscat" voinței umane, "instalat" în minte, psihanalizat prin diverse tehnici de interpretare, prin terapie. Nu... Sexul aparține voinței umane. Există o relație profundă și indefinită între potența sexuală și potențialul de putere. În viziunea lui Foucault, puterea și plăcerea merg mână-în- mână; nu sunt opuse, ci complementare, astfel că există "legături circulare" între cele două fenomene: "niciodată nu au fost mai multe focare în care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ar fi util să le vadă în concretul lor existențial. Cunoașterea istorică implică un efort mental ce nu poate fi confundat, comparat sau evaluat cu alte tipuri de efort intelectual. Întotdeauna vom avea situația, poate intrigantă pentru ceilalți intelectuali, poate indefinită și incoerentă de: Istorie și... celelalte discipline. Întotdeauna oamenii s-au lovit de complexitatea istoriei cu dublul ei regim: dinamică social-politică, figurare prin cuvânt sau vizual. Foucault a descris funcțiile istoriei, așa cum niciun alt gânditor modern nu a făcut-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care se înconjoară personajul seamănă, așadar, peretelui de plută, estompînd accidentul zilei zgomotoase și ocrotind o imagine reînviată, ca pe o peliculă fără sonor, din trecutul cuplului. Cufundarea în sine, proiecția pe ecranul conștiinței a momentelor trecute, în succesiunea lor indefinită, pot fi reglate de o oprire. A reface mental una din faptele (pe)trecute este a-i da relief și o semnificație superioară celei înregistrate la timpul ei. Naratorul alege o "scenă". Ca spectator, martor anacronic al unui spectacol reluat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
analizezi cu toate puterile tale de interpretare." Tema proustiană, tratată oricît de diferit, se nutrește din aceeași concepție: "am sufletul însă format de întreg trecutul din fiecare clipă", s. n. Ca o hologramă, retina interioară a memoriei ține "prizoniere" fragmente invizibile, indefinite de real, în întregul participării lor la viața trăită. A le resuscita este a face activă o zonă obscură a cunoașterii noastre, copleșite de superpoziția timpului. În durata pură, alcătuită de toate momentele "întregului sufletesc", conștiința conservă o esență spre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
plătești! Dar asta nu era prea mare chestie. Alin s-a aruncat pe pat, cu mîinile încrucișate pe piept. Pe birou zăcea teancul de cărți pe care cică ar trebui să le studieze. L-a privit cu ură. O mulțime indefinită de cărți, niciuna n-avea magie. Le-ar fi ars pe toate cu cea mai mare plăcere. Ar fi fost un foc frumos, ca cele de tabără sau de la popasurile din jocuri. Cum ar mai pîrîi cuvintele! Cum ar zbura
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
emoție; nu prin știință și ideile pure, ci prin dragoste și arta. "Numai așa se nasc acele universales concretos care stabilesc punți între subiecți"13. Cioran vede în sentimentul iubirii atât specificul, cât și universalul, în sensul atingerii unui vag indefinit, dar orientat către o singură ființă, către un singur obiect asupra căruia se răsfrânge iubirea. "Astfel se întâmplă că marile iubiri descoperă absolutul într-o femeie, care, la cea mai redusă analiza, abia își poate salva existența biologică."14 Participarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
personaje monumentale, profund interiorizate sau absorbite în acțiunile pe care le întreprind. Construite cu vigoare în dominante de brunuri consistente și calde sau în griuri aspre, dar nu lipsite de prețiozitați și inflexiuni tonale, portretele sale sunt zugrăvite în spații indefinite, pe fonduri neutre sau contrastante, menite să le potențeze expresivitatea ori să le creeze o atmosferă prielnică meditației lucide asupra lumii, asupra destinului uman îndeosebi. Deși era înzestrat cu spirit analitic și era capabil să penetreze, să deslușească și să
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
evident că și personajele sale vor fi construite aprioric după aceeași tehnică. Rezumând deocamdată demonstrația doar la nivelul romanului Patul lui Procust, se constată că eroii, deși aparent oameni superiori și nedispuși la compromisuri, poartă cu ei un ciudat aspect indefinit. Să recunoaștem că ideea a lansat-o Marian Popa, numai că perspectiva euristică era cu totul alta. Ambiționând să fie primul critic literar care analizează opera lui Camil Petrescu din chiar interiorul acesteia, respectiv al substanțialismului, exegetul va observa că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]