359 matches
-
aprig, care nu avea generozitate, care parcă ura și avea spaimă de tot ceea ce, din gânduri sau din existență, nu avea culoarea albastră în care optica lumii a închipuit cerul și idealul) Făptura lui de instincte și hotărâri cinstite purta indelebil un ser blestemat căruia îi suprapuse cultul idealului. Cum va fi fost dezgustul lui de înseși gusturile lui, refuzul lui de el singur?” Această descriere a idealului masculin pare mai degrabă o viziune a sinelui decât a unei alte persoane
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
situația personajului său, aflat, totuși, la o vârstă „coaptă”. Absorbit aproape „periculos” de iubirea sa pentru Teodora, Domnul R. uită mobilul predestinat al oricărei acuplări: procreația. Se pare că numai femeia îl trăiește permanent în adâncul ființei sale, cu forța indelebilă a instinctului matern. Bărbatul, indiferent de vârstă, pare mai superficial, mai limitat, chiar dacă are capacitatea de a „prelucra” în mod corect toate „datele subiectului”. În fața argumentației simple, expusă pe un ton calm de Teodora, Profesorul s-a simțit „școlar”. Tot
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
explorator Iuliu Popper, mort la treizeci și șase de ani la Buenos Aires, în împrejurări neelucidate, a fost regele Țării de Foc și a devenit un personaj legendar în Argentina) și sentimentul apartenenței la un neam al cărui spirit îl poartă indelebil reprezintă sursa romanului fantezist-istoric Estrellita și regele Țării de Foc (1993). O revoluție, o poveste de dragoste, problematică politică, morală, proiecție în fantastic, toate acestea compun o poveste ce amintește de un roman de Jules Verne, cu aventuri și personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
percepție a spiritului Ortodoxiei, dar și în rândul lumii creștine, consecințele directe ale acestei practici patriarhale fiind, practic, incalculabile, mai ales în contextul dialogic dintre Ortodoxie și Catolicism 16. Simbolistica gestului patriarhal, prin arborarea mănușilor roșii, nu presupune numai mărturisirea indelebilă a inferiorității Ortodoxiei, ci și o schimonosire a Apusului catolic, unde astfel de însemne au o semnificație precisă, "peste care nu se poate trece, dar care nici nu se poate generaliza". Comportamentul capului suprem al Bisericii Ortodoxe Române este în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lipsa recursului la învățătura aspră și fără greș a Ecclesiei. Logos ortodox Elita intelectuală interbelică grupată în jurul lui Nae Ionescu milita, prin activitatea ei publicistică de la "Cuvântul" sau prin cea universitară, pentru restaurarea Ortodoxiei în drepturile ei naturale. Este meritul indelebil al acestei elite intelectuale care, prin vocea autorizată a lui Nae Ionescu, a reintrodus în circuitul public problematica religioasă, provocând dezbateri rodnice pentru o mai bună funcționare a Ecclesiei. Înainte de prima conflagrație mondială, Biserica intra în orizontul publicistic de preocupări
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente laice, Nae Ionescu oferea drept contrapunct viața liturgică și participarea la viața de har a Bisericii. Exaltărilor tinerești pentru valorile sociale ale Predicii de pe Munte, filosoful le furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe dimensiunea iubirii de Dumnezeu. Astfel, Nae Ionescu corectează poziția celor din ASCR care reduceau esența creștinismului la valoarea etică, prin contrapunerea creștinismului metafizic, ce trăia integral din contemplarea liturgică a unui Dumnezeu extatic. Prin textele sale publicistice, dar, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și a explica însemna pentru George Manu a demonstra că lucrurile nu sunt așa cum par, ci sunt simboluri ale unei realități profunde. Tot ceea ce poate fi explicat prin cauze naturale se cuvine a fi explicat prin cauze naturale, restul ținând, indelebil, de cauzele divine. În cercetarea sa științifică, George Manu nu a eliminat presupoziția metafizică cum au procedat, de pildă, neopozitiviștii Cercului de la Viena neinstituind o graniță insurmontabilă între știință și religie. Punerea în acord a celor două nu implica subordonarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului un eros purificator, deși electrizant, extatic, deși în permanență străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună seamă, din indelebilul model al lui Tong Hsuan) este un capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui ideal barochist. Altfel spus, un arsenal complicat de mijloace de cucerire și simultan de protejare a obiectului erotic de invazia oricăror semne ale derizoriului. Cântărețul profund al erosului, inclusiv în momentele în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe altarul libertății. Lumea noastră, în orice sector de activitate, e datoare să țină cont de legitimele aspirații ale tinerilor, să le asigure acel climat formativ, curățit de dogme și prejudecăți, pentru ca puritatea sacrificiilor de azi să-și pună pecetea, indelebil, pe edificiul social de mâine. Nu e deloc pretențios să spunem că aceasta ar trebui să fie nota specifică a oricărui nou proiect de rezonanță socială. Cei care s-au complăcut în obediență și conformism trebuie să ia aminte la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lui Heidegger din "Scrisoarea despre umanism", limba naturală reprezintă o condiție sine qua non a oricărei relații cu sinele, cu semenii, cu lumea. Discursivizarea rezultatelor observării lumii fenomenale, schimbul de idei, aspectul contractual-polemic al textelor sînt dimensiuni semiotico-filosofice care marchează indelebil profilul și progresul științei actuale în marea trecere de la atomism la holism, de la contemplativism la constructivism, de la universul static la cel dinamic. Încercînd să sintetizăm prezența limbajului în epistema contemporană putem evidenția două moduri (în sensul etimologic al lui "modus
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ca o alternanță de suișuri și coborâșuri, ca o înaintare într-o patrie siderală, unde se urmează ritmic dealurile încrederii și văile resignării" (p. 255). Prin această teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nu se cunoaște un popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. [...] Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (Ursu, 1924, pp. 17, 20). Ca niciun altul - aceasta este concluzia unanim împărtășită - destinul istoric românesc poartă pecetea indelebilă a tragicului. În răspărul direcției fanaticismului naționalist se contrapune orientarea critică din cadrul consensului naționalist prevalent pe întreaga lungime a interbelicului românesc. Momentul critic al naționalismului poate fi explorat pe două planuri: i) nivelul programatic, al declarațiilor de intenție; ii) nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nec Iovis ira nec ignis nec poterit ferrum nec edax abolere vetustas. cum volet, illa dies, quae nil nisi corporis huius ius habet, incerti spatium mihi finiat aevi:463 parte tamen meliore mei super alta perennis astra ferar, nomenque erit indelebile nostrum, quaque patet domitis Romana potentia terris, ore legar populi, perque omnia saecula fama, si quid habent veri vatum prefagia, vivam.464 Și aici sunt tentat să adaug un alt pasaj, extras dintr-o scrisoare adresată unui dușman acum, după
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sorginte a zeilor; încît, în ciuda tuturor sorilor veseli care luminează clăile de fîn și în ciuda lunilor rotunde ca niște cîmbale, care îndulcesc nopțile secerișului, sîntem nevoiți să recunoaștem că nici zeii nu-s veșnic plini de voie bună. Tristul și indelebilul semn din născare de pe fruntea omului, nu e decît pecetea mîhnirii părinților săi. Fără voia noastră am dezvăluit aici o taină, despre care s-ar fi cuvenit, poate, să vorbim, pe îndelete, ceva mai înainte. Ca multe alte amănunte legate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se confirmă în cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-au impus amprenta pe spectatorul încă tânăr ce eram. Ce e o amprentă teatrală? Ea asociază amintirea globală a unei reușite, dar totodată prezervă secvența fragmentară, indelebilă a unei fulgurații scenice ce o purtăm indefectibil cu noi, asemeni unei clipe de viață intensă, densă și concentrată. Ea reprezintă acel punctum personal despre care vorbea Roland Barthes, secvența detașată dintr-un ansamblu căci ea se prezintă ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aparență, totul i-ar fi permis să se salveze: Alexa aici se afilia teatrului de artă, al cărui cel mai strălucit partizan era în România Lucian Pintilie. Unchiul Vanea, la el, devenea un spectacol bergmanian și amprenta fragmentară, punctum-ul, ce indelebil îl port în mine, rămâne momentul în care doctorul Astrov, mai seducător ca oricând, își imobilizează harta districtului a cărui soarta ecologică îl preocupă, plasând trei mere roșii pe o imaculată față de masă albă decorată cu porțelanuri, argintărie și sfeșnice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bine pe frunte de (recalcitrantele) fete dintr-a opta. Discotecile de-acum, în a căror veselă demență mă bag iscoditor, nu-mi pot anula plăcerea de a revedea, cînd intru la Galeria Națională, pînza lui Aman, "Petrecere cu lăutari". Pecete indelebilă a României cu care nu ne vom mai întîlni. E în această sublimă compoziție o defel didactică contrapunere a lumii vechi celei incipient-moderne. Societatea din somptuoasa casă a maestrului, sincronizată (și vestimentar) Vestului preferă încă, duios, taraful aproape turcesc, meterhaneaua
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar e o simetrie asimetrică, dată fiind diferența ontologică și cognitivă dintre cele două. Deosebirea lor radicală nu revine totuși la o iremediabilă separare, la un paralelism de nedepășit. Potrivit doctrinei creștine a imaginii, chipul christic se oglindește în mod indelebil în străfundul ființei umane. Prin această rădăcină transcendentă a ființei sale, animată de inspirație și de travaliu spiritual, omul poate participa la perspectiva divină asupra realului. Condiția necesară pentru participare este inversarea perspectivei umane, așadar o inversare a inversării ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
călătorii și îl prezintă la cerere agenților de control. 6. Șoferul înapoiază foaia de parcurs întreprinderii care a emis-o la finalul cursei în cauză. Operatorul de transport este responsabil de păstrarea documentelor. Acestea se completează în mod lizibil și indelebil. (A treia pagină) B. DISPOZIȚII SPECIFICE SERVICIILOR OCAZIONALE INTERNAȚIONALE 1. Articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 prevede că organizarea unor servicii paralele sau temporare comparabile cu serviciile regulate existente și care deservesc același
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237481_a_238810]
-
și evident mai abilă. Dar perspectiva sociologiei literare nu epuizează problematica privind viziunea lumii, cu toate că realismul programatic și viril al scriitoarei o legitimează. În stratul ei cel mai profund, această viziune pune în lumină caracterul tragic al condiției umane, marcată indelebil de agresiunea unui lent și neîndurător proces de degradare nu numai fizică, ci și morală, sub incidența infinitelor efecte ale urâtului existențial. P.-B. este un Goya feminin al literaturii române, este, altfel zis, în substanța cea mai prețioasă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
acest sens, susținând dezvoltarea acestei ramuri și a unei școli și se vede alături de Brâncuși în avangarda artei românești, inițiatoare a unui sector artistic nou. Mina Byk Wepper este un caz interesant al postsimbolismului românesc, faza sa simbolistă purtând amprenta indelebilă a profesoarei de la Școala de Belle Arte, Cecilia Cuțescu-Storck. Simbolismul gauguinizant al Ceciliei Cuțescu-Storck cu influențe prerafaelite mai ales din direcția unui Burne-Jones devine manierism, un simbolism mimetic la tânăra sa elevă, care pictează panouri decorative a căror similitudine cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revivalul bizantin va căuta modernitatea în direcția opusă, a recuperării artei bizantine în contextul artei moderne tocmai în vederea sublinierii mărcilor identitare ale unei arte naționale. În monografía consacrată culturii Art Nouveau, Stephen Escritt decela cinci surse de inspirație care marchează indelebil Art Nouveau-ul. Putem observa că o parte dintre ele corespund unor forme de revival în contextul modernității a unor stiluri istoricizate: "Cinci surse de inspirație au fost deosebit de importante pentru Art Nouveau: Rococo-ul și revival-urile sale din secolul XIX
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au curburile grațioase ale moliciunii levantine și abandonului senzual pe care îl regăsim în tablourile cu subiect oriental, în special cele înfățișând haremuri sau scene de orgie. Universul basmului, în expresia pe care i-o conferă viziunea loghiană, poartă amprenta indelebilă a unei feminități enigmatice, a unei senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian printr-o narcisică resorbție într-o unitate primordială. În acest caz, putem interpreta cele două sculpturi ale lui Filip Marin prin prisma acestei dinamici dualiste de reflex simbolist, care imprimă un relief indelebil construcției operei. Figura eminesciană care încearcă să se smulgă blocului inform suportă și atracția inversă către amorf, către increat. În schimb, Oscar Han este acuzat de a fi stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată de Filip Marin, a cărei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]