366 matches
-
o tradiție perenă. Dar problema ultimei cerințe - o misiune care necesită o relatare "completă" - este că de aici pornește întrebarea epistemologică. Cum poate fi o relatare detaliată complet? Odată ce această întrebare, subiectivitatea autorului, iese în prim-plan. Având în vedere indeterminarea infinită a lumii înconjurătoare, orice selecție a unor detalii este de fapt o selecție care poate fi doar consecința cunoașterii individuale, lucru care s-a putut observa și în versiunile timpurii de jurnalism narativ ale lui Bradford sau Longstreet. Acest
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
critică a lui Chris Anderson Literary Nonfiction - Literatura nonficțională. Anderson notează în eseul introductiv că problemele de formă și de transmitere a compoziției par a fi divizate. Una din componentele comune ale celor două laturi, sugerează el, ar fi tema indeterminării care nu poate fi negociată decât retoric (xxi-xxii). Astfel Anderson reia o poziție similară a lui Hellmann, cea a "grilei-generative" retorice care este necesară pentru a impune o anume ordine într-o lume aparent absurdă. În consecință, eseurile antologate se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a fanteziei, indeterminarea, spontaneitatea, triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de dominație, femeia pariziana o prefigurează pe urmașa să de astăzi. Vom constata în actualitatea imediată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
al esteticii, se anunța astfel a fi unul moral, educativ, intermediar către un mod de existență filosofic. Mai târziu, Theodore Adorno definea opera de artă ca fiind un cumul între "conținutul de adevăr", elaborat de "rațiunea interpretativă", și "zona de indeterminare", care ar constitui o "enigmă". Dincolo de posibila referință metafizică, această "zonă de indeterminare" ar putea fi o consecință nu doar a dezesteticizării artei sub presiunile industriei culturale, ci și a unei abordări postestetice din perspectiva înțelegerii artei ca "aspect al
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
mod de existență filosofic. Mai târziu, Theodore Adorno definea opera de artă ca fiind un cumul între "conținutul de adevăr", elaborat de "rațiunea interpretativă", și "zona de indeterminare", care ar constitui o "enigmă". Dincolo de posibila referință metafizică, această "zonă de indeterminare" ar putea fi o consecință nu doar a dezesteticizării artei sub presiunile industriei culturale, ci și a unei abordări postestetice din perspectiva înțelegerii artei ca "aspect al mișcării sociale în realitate". Termenul de "estetică" s-a extins în filosofia contemporană
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ei non-vizuale. Dezintegrarea prevăzută de Schillinger se regăsește deja în relația dintre "revoluția intermedia" în care accentul cade pe tehnologia electronică, lumini și sunete ori pe introducerea atitudinii de tip performance în pictură și sculptură și "obsesia entropiei" suprasolicitată de indeterminare și relativitate. Autorii articolului țin să adauge, printre altele, faptul că arta ideii (idea art) ar trebui înțeleasă ca fiind mai curând o "artă despre / pentru critică" (art about criticism), decât o "artă ca artă" (art-as-art) ori o "artă despre
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sau teste reflectate de corectitudine. Apoi, se uită de îndelunga exersare și pregătire a terenului pentru activarea conștiinței teoretice, activare care nu se realizează în miraculoasă spontaneitate, ci presupune însoțirea competentă a germenelui epistemologic de la răsădirea la rodirea sa, de la indeterminarea fermentului creator al debutului cognitiv la corpul matur doctrinar care încununează o viziune independentă. Se uită de cenzorul tăcut care reglează permanent zborul necontrolat al spiritului savant, adică cel care gestionează universul semantic al categoriei propriului, care traduce în termenii
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
transpui corpul și punctul în care te întorci. „Gradele gradației“ și decantării pun corpul în poziția de procesor motric care se caută bâjbâit, indecis. Nimic.Precis, unul dintre cele mai inteligent structurate spectacole de la CNDB, lucrează cu materialul vulnerabil al indeterminărilor. După o fugă dementă, corpul nu se mai mișcă. Autoficțiunea din spectacolul lui Fieroiu are câteva puncte în comun cu cea din preview-ul lui Manuel Pelmuș. În ambele, raportarea subiectivă la un corp adesea derutat e corporalizată prin referințe autobiografice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Anca Măgureanu, Viorel Vișan, Marina Păunescu. București: Editura Babel. Dumitriu, G. (1998). Comunicare și învățare. București: Editura Didactică și Pedagogică. Durac, S. (2009). Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent. Iași: Institutul European. Eco, U. (1969). Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane. Prefață și traducere de Cornel Mihai Ionescu. București: Editura pentru Literatură universală. Ekman, P. (2011). Emoții date pe față: cum să citim sentimentele de pe chipul uman. Traducere de Mihaela Costea și Silviu Gherman. București: Editura Trei. Enăchescu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu conchide peremptoriu unde trebuie să înceteze interacțiunea carte-cititor. El pune punct pentru că a epuizat o serie de incidente și, pentru moment, nu mai vrea să continue firul istorisirii, dar ultima pagină are în toate romanele Desperado un refugiu în indeterminare: fie un simbol poetic deschide o stare de spirit meditativă, fie îndoiala în ce privește sensul real îl copleșește pe lector, fie încheierea retează așteptările și sporește de fapt pofta de lectură, de a continua comuniunea cu universul descoperit. În toate aceste
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune și tehnica jurnalului, care plasează intriga în indeterminarea dezordonată a memoriei. Dacă ficțiunea Desperado e un jurnal, o amânare de azi pe mâine, romanul e o nehotărâre narativă, interzicând orice speranță de final. Jurnalul nu se oprește decât dacă autorul are nevoie de o gură de adevăr pentru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. LV. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea, nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, "Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur". Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică la tine lunecă printre degete și refuză să prindă rădăcini în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Viitorul și posibilitatea sunt strâns legate. Nimic nu este posibil dacă nu a fost sau dacă nu va fi într-o zi o posibilitate în viitor. Necesitatea exprimă tot ceea ce este comun cu toate posibilitățile temporale 418. Hartshorne consideră că indeterminarea viitorului poate fi reprezentată prin trei predicații diferite în legătură cu viitorul. Pentru orice eveniment, condițiile cauzale îl solicită (va avea loc), îl exclud (nu va avea loc) sau îl lasă nedecis (va avea sau nu va avea loc). Aceste trei posibilități
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
FURIA ESTE O SCHIMBARE A STĂRII FIREȘTI A LUCRURILOR, fapt care se confirmă prin prezența unor simboluri ale ordinii, echilibrului și/sau stabilității (țâțâni, răboj, cumpăt ș.a.). Caracterul generic al acestor texteme provine, pe de o parte, din faptul că indeterminarea lor semantică nu ne permite să spunem dacă e vorba despre declanșarea (stadiul b din modelul Lakoff - Kövecses) sau despre izbucnirea furiei (stadiul e); pe de altă parte, textemele respective sunt "generice" și pentru faptul că ele nu intră în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
deductiv și nu pe cel inductiv. Prin "teoria falsificabilității", rolul pentru acceptarea unei teorii științifice îl joacă raționamentul deductiv. Momentul Popper reprezintă în epistemologie un punct de cotitură. Este momentul în care epistemologia reevaluează marile descoperiri ale secolului XX. Principiul indeterminării introduce ideea subiectivității la nivelul experimentului fizic, universul cuantic fiind unul al probabilității. Din punct de vedere fizic nu putem determina cu precizie poziția unei particule. Se introduce conceptul de câmp, iar universul este unul plin și vidul nu se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ce curg limpede. Cine este îngerul căzut în noroi, năzuind, ca abstracta ființă argheziană, spre o lumină inaccesibilă? Poetul, creația, iubirea, existența? Alecsandri atinge în acest fragment o nesperată profunzime. O figură nouă se deschide în lirismul lui explicit: figura indeterminării ambiguității, proprie poeziei moderne". Spitalul amorului, ultimul și cel mai extins capitol (al X-lea), argumentează interdependența dintre nașterea conștiinței lirice și apariția conștiinței erotice la majoritatea poeților de la începutul veacului al XIX-lea. Trei sînt funcțiile scriiturii erotice, la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe Isolda lui. Pentru Marele Logofăt iubirea este adevărata sa profesiune. Deși, după moartea Zulniei n-a renunțat cum își promitea la cele lumești, la nuri și alte cele, poezia, subliniază autorul Scriitorilor români de azi, poezia în vicleana ei indeterminare, rămîne însă fidelă pasiunii unice, dumnezeiești pentru ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan, Conachi are inteligența să moară (în poezie) ca un Tristan. Sînt trecute în revistă și alte numeroase figuri poetice la care apelează poetul în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
naște astfel. Din acest motive, actul de creație artistică nu este rodul unei imaginații aride, pentru ca, prin intermediul lui, autorul se plasează chiar în interiorul vieții. Poetul creează din sine, plonjând în profunzimile propriului eu, întrerupând propriul lui elan vital, înscriind propria indeterminare (liberate) în opera pe care o produce, căutându-i o expresie adecvată - iată de ce "gândul" este "cufundat". Pentru celălalt atribut al gândirii poetice ("geometric") aflăm o sugestie utilă, într-un pasaj valérian, din "Eupalinos": Numesc geometrice, zise umbră lui Socrate
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
123, 132, 197 Hyppolite, Jean, 44, 202 I imaginație, 75 imaginar, 31, 38, 39, 79, 89, 90, 135, 137, 152, 191 imagine, 28, 46, 57, 64, 66, 79, 112, 131, 146, 151, 163, 165, 177, 181, 195 imn, 90, 92 indeterminare, 138 înecare, 99 îngheț, 43, 164 inspirație, 67, 69, 100, 112 integrare, 31, 61, 77, 91, 98, 109, 183, 198 intelect, 130 inteligență, 106, 153 întreg, 53, 91, 101, 112 intrigă, 49, 50, 54, 149 intuiție, 44, 74, 81, 133
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
drepturi, ca modalitate practică de a realiza coeziunea socială, ridică o serie de probleme teoretice cu privire la semnificația dreptății. Este vorba despre dificultatea de a stabili un echilibru între conceptele de redistribuire și de recunoaștere în definirea dreptății, motivul principal fiind indeterminarea raportului dintre chestiunea rasială și politicile de redistribuire. Pe de o parte, există ipoteza că recunoașterea drepturilor colective a dus la ruina statului de tip welfare peste tot unde aceste politici au fost implementate, din pricina extinderii redistribuirii la identitățile colective
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
este limfatic, nervos și... feminin; bărbatul matur a rămas oarecum copil a cărui nevoie întârziată de protecția maternă exprimă "o pasivitate ca atitudine generală de viață, care e aspect al feminității lui, comportament nu de viață, ci de sex, de indeterminare sexuală." Natură feminină, sedentară, eroul trăiește într-un "copleșitor sentiment de rudenie cu lumea vegetală": "Feminin, pasiv, sedentar, clorotic și chiar clorofilic, atât ca organism, cât și în spirit, el dispune de un imens număr de metafore descriptive, toate stând
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
considerau că cerințele legii naturale erau precepte ale justei rațiuni și că ele dictează în virtutea comunicării rațiunii umane cu rațiunea divină. Teologia protestantă nu mai admite ideea că legile rațiunii umane pot conduce la cunoașterea voinței divine, de unde o anumită indeterminare cu privire la modul în care legile naturii sunt sursă de obligație. În calvinism, sursa obligațiilor morale este considerată a fi voința revelată a lui Dumnezeu, Scriptura fiind unica sursă de autoritate pentru cunoașterea revelației. De aici rezultă o serie de dificultăți
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fiind limitate - de către autor, de către textul său - sau nelimitate ca și numărul lectorilor). În acest sens, apare posibilitatea ca receptarea textului să depășească intențiile autorului, (vidul semantic al numelui propriu este echivalat de Baudelle cu unul dintre acele "locuri ale indeterminării" de care vorbește Roman Ingarten). În alți termeni, dacă romancierul nu s-a gândit să motiveze un anume nume de personaj, lectorul va face asta, într-un fel desigur intuitiv, din cauza "furiei lecturii". Inițiativelor lecturii, Baudelle le opune două limite
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de logici, gânditorul francez sesizează că s-au făcut mai multe încercări. Sunt amintite logica intuiționistă, logicile polivalente, logicile modale, logicile paraconsistente, care fac din logica clasică doar un caz particular, care nu mai cer imperativ claritatea, precizia, care găzduiesc indeterminările, incertitudinile, ambiguitățile, contradicțiile 879. Nu de depășirea contradicției este nevoie pentru o gândire complexă, ci de integrarea acesteia, crede Morin. De aceea, el consideră că este necesară nu numai o logică slăbită, ci de asemenea o metodă de gândire complexă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
structură în devenire. "Căci irealul, hipo- sau hiperrealul, sau oricum l-am numi, trebuie să aibă o structură a sa, sau un mod determinat ori indeterminat al lipsei de structură, sau altceva asemănător, și relațiile sale de determinare ori de indeterminare trebuiesc intuite"14. Structura aceasta e chiar cea pe care sensul o "leagă", o încheagă în actul prin care deschide potențele; e vorba mai curând de intuiția unei structurări dinamice căreia îi dă un sens, posibilitatea actualizării. Dacă lucrurile stau
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]