114,184 matches
-
grăbește să intre) a activiștilor ideologici care folosesc strategiile colectivismului pentru a obține privilegii. Felul incalificabil în care a ales să mute discuția în domeniul dosarelor de cadre, adică cerând la modul isteric sancționarea administrativă pentru o opinie exprimată public, indică enormul dispreț față de "republica bananieră" pe care a părăsit-o: cu subdezvoltații nu polemizezi, îi dai ordin președintelui țării să-i zvârle pe brânci afară! Ca să-l ajut să realizeze dimensiunea grotescă a denunțului, e ca și cum eu m-aș adresa
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
după 1989, într-o manieră univocă, exclusiv encomiastică, ce pe de o parte eluda frapantele denivelări ale operei sale (Cornel Regman îmi spunea că tematica urbană a reprezentat o veritabilă decapitare a acesteia!), pe de alta nu se încumeta a indica foarte numeroasele compromisuri pe care le-a făcut propagandei comuniste. Dacă în trecut situația era oarecum explicabilă prin împrejurarea că instanțele politice (ca și unele redacții) echivalau orice obiecție la adresa scriitorilor așezați pe panoul de onoare al "mărețelor realizări socialiste
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
douăzeci de pagini care descriu drumul lui Keraban prin Dobrogea, pe atunci provincie a Imperiului Otoman. Informațiile despre ținut și locuitorii săi, despre formele naturale și despre așezări precum Cernavodă, Galați, Tulcea, Constanța sunt toate de "sorginte livrescă", observă Hobana, indicând și unele surse. Polemizează în acest punct cu ipoteza hazardată a unui Simion Săveanu, cercetător mai vechi care susținuse că Jules Verne a călătorit în România și încă în mai multe rânduri. Sprijinit totdeauna pe documente, pe cercetări sigure, rigurosul
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
baptiști, penticostali sau adventiști se caracterizează printr-un limbaj șocant de modern, dar și, din păcate, prin excesul de calcuri din engleza americană, prin numeroase erori de sintaxă și stîngăcii de exprimare. Totuși, cîteva eșantioane recente de pe Internet par să indice o ușoară schimbare: limbajul a devenit mai arhaizant, mai tradițional, poate și din nevoia de a nu-l speria pe potențialul prozelit printr-un stil pe care acesta nici nu l-ar putea percepe ca aparținînd domeniului religios. Adaptarea stilistică
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
auctorial, dar mai are câteva reziduuri din acesta: deține monopolul asupra gândurilor lui Orlando pe care le reproduce pentru cititor povestindu-le sau, cel mai rar, le citează pur și simplu. Pe de altă parte, aceeași voce de narator îl indică pe Orlando ca cititor al cărții, ceea ce împiedică o apropriere completă a personajului de către biograf conferindu-i-se primului o viață în afara cărții. Digresiune redivivus: Orlando e inspirată de o persoană care își manipula genul (feminin) cu mare talent. Cartea
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
realism socialist. Apărut după un deceniu de neomodernism cu fața îndreptată spre modelele interbelice, Ion Mircea se regăsește integral în acest stil înalt, oracular, pe care-l prelungește în componenta orfică a poemului. Întreaga antologie intitulată Pororoca merge în sensul indicat prin metafora ei constitutivă. Așa cum apele Amazonului se întorc, o dată pe an, către propriul izvor, urcând vijelios înapoi (fenomen, să admitem, uluitor), poezia lui Ion Mircea, aranjată în volum într-o ordine ce răstoarnă cronologia, coboară pe firul unei memorii
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
ro/2005). Cele mai multe exemple de utilizare a construcției se pot găsi în oralitatea colocvială și, desigur, în forumurile de pe Internet. Aici numărul atestărilor e chiar surprinzător de mare, corespunzînd statutului de "expresie la modă" al locuțiunii: motorul de căutare Google indică, de exemplu, nu mai puțin de 1.720 de atestări pentru secvența "te bagi în seamă" și alte 1.110 pentru "mă bag în seamă". Construcția pătrunde și în textul tipărit, prin intermediul literaturii tinerilor: "eu nu pot să mă bag
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
O putea vinde sau chiar omorî 5. Și filosoful antic Aristotel, referindu-se la desfrânare, precizează: Credeți-mă că desfrâul este dărâmarea trupului, scurtarea vieții, mânia binefăcătoarelor - adică a virtuților 6. În scrierile lui Evagrie Monahul, denumirea porneia (πορνeια) curvie, indica prostituția sacră ce se practica în păgânism, precum și ideea de pierdere a frâului în ceea ce privește instinctul sexual. Sfântul Ioan Casian folosește termenul latin luxuria, având semnificația de exces sau exercitare necontrolată a funcțiilor sexuale, de risipire a ei. Curvia desemnează astfel
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ce n-a murit de tot...") sau a limbii române ca "lingua franca a underground-ului blocului socialist". Așadar, nu moravurile autohtone sau "matricea stilistică" locală, ci inteligența malițioasă și disponibilitatea fabulatorie ale Ioanei Bot susțin esteticește acest Jurnal elvețian, care indică atât criza formei, cât și posibilitățile sale de regenerare. Ioana Bot, Jurnal elvețian. În căutarea latinei pierdute, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, 204 p.
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
-lea centenar de la nașterea lui Cervantes, în 1947, amploarea unor astfel de manifestări dedicate lui Don Quijote nu are precedent. Încă din 29 iulie 2004, un Decret Regal fixă în preambulul sau motivațiile Comemorării din 2005, ca proiect de stat și indică structurile organizatorice necesare. Textul acestui decret pleca de la ideea fundamentală privind "consolidarea caracterului culturii ca element de integrare între popoare", idee care trebuia să fie cuplata cu principiul potrivit căruia Don Quijote conține valori prin intermediul cărora se poate lupta pentru libertate
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
germană), a căpătat sensul principal de "ființă umană, văzută ca individualitate", a produs în timp numeroase derivate, compuse, sintagme care s-au influențat reciproc și ale căror sensuri specializate au trecut adesea dintr-o limbă în alta. În DEX, care indică doar sursa directă, doar legătura imediată, persoană este explicat ca provenind prin etimologie multiplă din termenul latin preluat pe cale cultă, din germană (Person) și franceză (personne); în Dicționarul Academiei (DLR), apare ca sursă și italiana (persona). Tot în DEX, personaj
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
fr. personnage, it. personaggio (sursa italienească fiind necesară mai ales pentru a explica varianta învechită personagiu), iar personalitate e raportat la fr. personnalité și germ. Personalität. Natura surselor imediate - germană și franceză, latină și italiană - reflectă o anume istorie culturală, indicînd influențele moderne asupra limbajului literar românesc, în special modelele lexicului filozofic sau artistic. Persoană este atestat la sfîrșitul secolului al XVII-lea, la Dosoftei: "o față, adică o personă" (în Molitvenic de-nțăles, Iași, 1681), așa cum o arată Dicționarul împrumuturilor latino-romanice
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
la orice situație. Sensul apreciativ poate fi explicit negat prin determinanți ("personalitate controversată": "Gurile rele pretindeau că s-ar afla la metresa sa, o personalitate controversată a orașului", România liberă = RL, 2245, 1997, 19). Pentru cuvîntul personaj, DEX și DLR indică (urmînd probabil modelul evoluției semantice a etimonului francez) un prim sens orientat pozitiv: "persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate"; de fapt, sensul următor, pur descriptiv - de individ reprezentat într-o operă artistică - este cel
Persoane, personaje, personalități... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11794_a_13119]
-
Berg), Wagner tinde ambițios spre o sinteză proprie a miturilor nordice - germanice, scandinave. La rândul său, Stockhausen pare a lansa o provocare: poate omul/ artistul secolului 21 să-și "aranjeze" propria religie, așa cum și-ar amenaja o locuință? Dacă a indicat de obicei lecturile sale preferate (Helena Blavatsky, Jakob Lorbeer, Sri Aurobindo etc.), nu a declarat explicit niciodată că la originea ideologică a ciclului său Licht ar sta de fapt Urantia Book, o imitație a Bibliei concepută în cercuri spiritiste din
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
Ghica, I. L. Caragiale, precum și cîtorva scriitori interbelici. Și atunci? Care e, pînă la urmă, „adevărul“? „Adevărul“ literar-moral al acestui critic ce are aerul a se dezice de darurile sale vădite în contul unor aspirații bovarice! Sub raportul tehnicii critice, putem indica o adaptare din mers la cotitura actualităților „în sensul cel mai strict“, ceea ce nu constituie altceva decît o probă a detestatului echilibru, a tactului, id est a unui spirit realist, care nu umblă după himere cînd are în față o
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
calomnie ordinară. Și anume se pretinde că promotorii discuției libere, inconformiste, ar ținti nu altceva decît „tăierea cu foarfeca”, „demolarea”, „desființarea” valorilor literaturii române. Cu un termen asortat momentului ne vedem taxați drept fundamentaliști! Spre onoarea d-sale, Gabriel Dimisianu indică fără echivoc acest procedeu descalificant, păgubitor, la urma urmei, chiar reputației celor ce sînt „apărați” într-o manieră egală cu sugrumarea spiritului critic. Simpla aluzie e, în sobrietatea sa, tot atît de elocventă precum menționarea unor nume, de altfel ușor
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
circule azi doar în melodii nostalgice („Mi-e dor să mai merg la un ceai, la un ceai, / Să fiu liceanul bălai etc.”). Există, în plus, clare diferențe regionale. Un schimb de mesaje de pe un forum din Internet pare să indice că substantivul bairam e simțit ca „regățenism”, poate ca muntenism, dacă nu chiar ca element tipic al argoului din Capitală: un timișorean îi scrie unui bucureștean: „Păi trebuie să iei legătura cu ceva studenți de pe-acolo să te «cazezi
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
Adagio, Rondò: Allegro moderato și Andante; prima mișcare având o temă formată din trei motive care sunt dezvoltate pe rând ș.a.m.d. În final este adăugată și o Tema (Largo assai) con variazioni. De altfel, titlul cărții, după cum ne indică însuși autorul, îl parafrazează pe cel al unei lucrări compuse de Giovanni Gabrieli, Canzoni et sonate da sonar. Ca referință textuală imediată, Sonata da recitar seamănă foarte mult cu Zadarnică e arta fugii a lui Dumitru Tepeneag, micul roman construit
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
într-un vertij stilistic armonios acordat principiului muzical generator al textului. Altfel, incompatibilitatea dintre stil și metodă dăunează grav lecturii. În al doilea rând, experimentul lui Dan Zavulovich este ostentativ referențial și mult prea explicit. La tot pasul, autorul ne indică o serie nesfârșită de referințe culturale din sculptură, pictură, muzică și literatură, ca într-o paradă de motive pe care naratorul are și pretenția să le aducă la un numitor simbolic comun, declanșator de sens secund. Astfel, se perindă în
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
și opinia publică românești, după care liderii Uniunii apăreau în mass-media și clamau cu inocență că ideile le fuseseră răstălmăcite din cauza traducerii defectuoase), devine astăzi un lucru pe deplin explicabil. Termeni aparent sinonimi în limbi diferite din vocabularul politic pot indica realități contrare de la țară la țară, în funcție de condițiile concrete care au marcat evoluția fiecărei societăți. Există chiar o disciplină științifică, istoria conceptelor, menită să risipească posibilele neînțelegeri prin punerea în evidență a sensurilor dobîndite de diverse concepte, ca urmare a
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
direcție? Voi relata un fapt mărunt, dar care este ilustrativ pentru mentalitatea antieuropeană instaurată în partidul de guvernământ. Strada General Broșteanu face legătura între Calea Dorobanților și strada Polonă. De la jumătatea ei se vede fără efort semnul de circulație care indică sens interzis spre Dorobanți. Conform obiceiului în-cetățenit de lungă vreme conducătorii auto nesocotesc fără reticență semnul de circulație. Până aici nimic neobișnuit: asemenea fapte se petrec zilnic în toată țara. Acum câteva seri un Opel Vectra de culoare albă condus
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
imposibil de ignorat de vorbitori, dar acest lucru nu pare să conteze prea mult. Conștiința existenței unor omonime ar putea totuși explica de ce se încearcă de multe ori o marcare suplimentară, prin cratimă. Atașarea desinențelor sau a articolului hotărît este indicată de cratimă mai ales la cuvintele noi neasimilate fonetic și grafic. Post nu ridică probleme de adaptare; îl găsim totuși des în formele post-ul sau post-uri, în care cratima funcționează ca un semnal de noutate: “scuză-mă, am
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
pentru tactilitatea lor, pentru expresia suprafețelor sau pentru așezarea în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală măsură către amîndouă
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
contradicția internă a spiritului, impasul acestuia prin sine însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului). În loc de-a semnifica, precum la Rilke, stadiul superior al transfigurării întru duh, prefacerea vizibilului în invizibil, acești îngeri indică o recădre în vizibil, deci un eșec: “oase de îngeri/ sparte-n pierzaniile/ fără de capăt/ ale răstimpului ce ne-a cuprins” (Drumul prin pustie). Ascensiunea mistică, avînd drept condiție sine qua non desprinderea de materialități, mărturisită în unele secvențe, apare
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
67); § 40, p. 66: Cethego... servire coegit eos... munera mittere, noctu venire domum ad eum, precari, denique supplicare - „să-i slujească lui Cethegus..., să-i aducă daruri, să vină noaptea acasă la el, să aducă rugi Preciei (!)” (p. 67), traducătorul indicând la nota 26 de la p. 107 că este vorba de Praecia, „metresa lui Cethegus” pomenită de Plutarh în biografia lui Lucullus; antroponimul apare și în Index nominum (p. 125); neîndoielnic, el copie informația din Notes complémentaires ale lui Jean Molager
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]