670 matches
-
atac nedemn al violentului huligan Toma Vlădescu (fost colaborator la degradantele Calendarul, Sfarmă Piatră ale lui Nichifor Crainic și Porunca Vremii a lui Ilie Rădulescu) împotriva piesei Mioara a lui Camil Petrescu. Și a ținut să-și facă publică decizia indignată, inserînd în ziarul oficios Viața (director Liviu Rebreanu) următoarea notiță: "Binevoiți, vă rog, să înștiințați pe cititori că dat fiind genul de polemică publicat în revista Duminica împotriva unui scriitor de calitatea dlui Camil Petrescu, indiferent de cîtă simpatie sau
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
Îi ceru ajutorul nu putea sau nu-și permitea să-i dea suma cerută. Aflându-se la strâmtoare, Ranjit Singh regiză această hoție furând cu premeditare bijuteriile În cauză, fapt În urma căruia regina 153 Gulbegun se arătă Într-atât de indignată, Încât Îl aruncă pe rege În Închisoare, fiind pe deplin Încredințată că În acest fel ministrul cel avar nu va mai ezita să-i pună la dispoziție banii ceruți În schimbul eliberării suveranului, care avea de Îndurat acum o asemenea infamie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aflat în exil la Constantinopol, extrase din Amintiri din pribegia după 1848), dar mai ales Țăranul nostru și țăranul mizeriei (scoatere din context tendențioasă și falsificare grosolană a unui fragment dintr-o mai veche conferință a lui B. Delavrancea). Răspunsul indignat al scriitorului este teribil, iar degetul acuzator pus pe semnatarul ignobil - Grigoriu Moldovan - îl arată „trădător de neam”. Pe aceeași linie este redactată rubrica „Lupta noastră”, excelând nu doar în obediența față de autorități, cât mai ales în insanități, atacuri la
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică propriu-zisă au farmecul reconstituirii aerului de epocă, iar cele de publicistică valorizează sarcasmul unui om al cetății indignat sau doar mâhnit de derapajele, fără număr parcă, ale timpului contemporan. SCRIERI: Indiile galante, Timișoara, 1993; Celălalt tărâm, Timișoara, 1994; Glasuri lângă leagănul meu, Timișoara, 1996; Nicăieri, Timișoara, 1998; Imperiul de praf, Timișoara, 2000; Băi, profesore..., Timișoara, 2001; Ieșind din
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
subordonat câteodată căuzașului o dovedesc pamfletele lui versificate, care au circulat pe foi volante sub titlul Plutarhul Moldovei și care i-au fost atribuite de Mihail Kogălniceanu. O însemnătate pur documentară prezintă două broșuri, România după tractat (Bruxelles, 1857), o indignată cronică satirică în versuri, și Unirea și clevetitorii ei (Iași, 1857). Cele 101 maxime și întrebări sunt cugetări retorice lipsite de adâncime, un fel de jocuri de cuvinte vizând politica, dragostea, morala. În „România literară” lui R. îi apare O
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
smintitoare a Fiului „Unul-Născut”. Ele exprimă nu doar o dorință, ci o necesitate. Întâlnirea dintre Iisus și Zaheu devine o providențială binefacere. Zaheu abia își poate stăpâni bucuria. Arătând interes pentru „acest fiu al lui Avraam”, Iisus primește mustrarea oamenilor indignați că Învățătorul a oprit la casa unui păcătos. Dacă apostolii tac, mulțimea murmură (Luca 19, 7). Dar Iisus nu judecă după înfățișare (Ioan 7, 24). Copleșit de prezența Mântuitorului, Zaheu face o promisiune la timpul prezent: „Jumătate din averea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
capete. După aceea, își aduse uneltele și scîndurile și se puse pe lucru. După ce bătu ultimul cui și potrivi bine capacul, își puse sicriul pe umăr și porni cu el spre prova, întrebîndu-i pe ceilalți dacă erau gata. Auzind strigătele indignate, dar și amuzate, scoase de oamenii de pe punte, care nu mai știau cum să se ferească de sicriul acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu autoritate acest model, probabil inacceptabil astăzi unei lumi confiscate de dogmele corectitudinii politice. Pentru că, prin Philip Marlowe, autorul reabilitează și un tip de masculinitate, de forță virilă și de brutalitate împotriva cărora s-au ridicat în ultimele decenii voci indignate ale feminismului. În ce măsură o trăsătură firească a epocii medievale poate constitui astăzi un model etic rămâne de discutat. Realitatea textului arată, însă, că autorul avea în vedere o asemenea perspectivă. Debutul romanului The Big Sleep nu lasă loc nici unui dubiu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mare parte a corespondenței lui Chandler e dedicată analizei amănunțite a identității literaturii polițiste. Revolta țâfnoasă împotriva celor care văd în el un scriitor ce evoluează mult sub posibilitățile sale nu e deloc fondată. Excepțiile de la regulă nu motivează ridicarea indignată a sprâncenei și nici potopul de ironii revărsate în direcția celor care-i sugerează să scrie și „cărți serioase”, din moment ce e atât de talentat. Comparațiile pe care le face pe acest subiect își au hazul lor, dar nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în proză, glosează despre soarta umiliților. Înduioșarea melodramatică tinde să dea suport unor structuri contrastante, apropiate adesea de pilda religioasă. B. folosește, frecvent retoric, o imagistică de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
servesc. ― Amândouă sunt pentru mine, o asigură Scheer. Își Îngroșase vocea și ridicase un pic tonul, insuflându-i o autoritate estică sau de Ivy League, al cărei efect nu se risipea nici măcar aici, În restaurantul de la șes. Chelnerița se supuse indignată. Plecă, iar Scheer se aplecă spre mine. Își luă din nou vocea de țărănoi: ― Toate problemele lu’ fătuca asta s-ar rezolva cu o tăvăleală bună În șură. Și tu ești masculu’ tocmai bun pentru treaba asta. Nu părea beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apă la moară în vendetele ei personale. Deschide ochii. Fața ei, încordată de neliniște, îl face să zâmbească binevoitor. — Nu te mai speria și tu așa, din nimica toată... ca calul de bășină, cum se zice. — Sănătatea ta..., începe ea indignată. O liniștește agitând ușor din palme. — Mă refeream la șarlatanii ăia și la prostiile lor, adăugă cu o falsă inocență. Frica nu face altceva decât să le alimenteze puterea. O vede înfoindu-se, gata de luptă. Știe că e răutăcios
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vinovat? — Nu... Împăratul conchide satisfăcut: — Asta dovedește că omul este curat ca lacrima! Blândețea din glasul său nu-i prevestește nimic bun lui Trio Fulcinius. — Uită-te la cei cărora conștiința le reproșează fapte rele: dacă-i ataci se prefac indignați... chiar dacă se știu de mult angajați pe drumul viciului... Fulcinius încuviințează, căci nu are încotro. Pe când Libo tace. Chiar, de ce tace? se frământă Trio. E o armă teribilă tăcerea, pentru că nu te poți lupta cu ea. Principele îl părăsește și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în sus la cele două coloane, elegante și solitare, care stră juiesc bazinul. Sculpturile din vârf, cu busturile lipite spate în spate, îi inspiră o ultimă încercare disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce să spună. Își revine și se interesează, dintr-odată grijuliu: Măcar sunt bune? Trio Fulcinius bănuiește o capcană, dar n-are încotro. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
restaurant. Plătise ea, pentru că Diana Macpherson are probabil cel mai mare decont din țară. ― Bun. Mersi pentru o seară minunată, zise Ben, dându-se înapoi. ― Vrei să spui că mă lași să merg singură până acasă? întrebă Diana, prefăcându-se indignată. Lași o fată de una singură, noaptea? Fată? se gândi Ben. În visele tale. ― Scuze, scuze, spuse el, neștiind ce naiba să facă. Oricât de tare își dorea să nu se culce cu ea, nu voia nici să fie concediat, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că pot trăi și fără ea. În plus, poate să-mi cumpere Nick alta. ― A, Nick. Deci? ― Deci ce? spune ea, și-mi dau seama imediat că nu mai urmează Regulile. Sunt fără îndoială o fată a Regulilor, spune ea indignată. Doar pentru că m-am culcat cu el, nu înseamnă că n-o să mai fiu. ― Te-ai culcat cu el! ― Mi-am dat seama că era cazul și fie el binecuvântat, chiar și-a dat silința. Am avut flori, șampanie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să râd. Am mințit. Charlie era varză la sărutat. ― Brad sărută excelent. ― Da, bine. Ar și trebui. ― Ce vrei să spui? ― Cineva care arată atât de bine trebuie să aibă o groază de antrenament. ― Nu e genul promiscuu, spun eu indignată. ― Nu asta am vrut să zic. Doar că probabil în școală și-a petrecut toată vremea pupându-se în spatele atelierelor de biciclete. Crezi că au așa ceva aici? ― Nuu. Cred că probabil au făcut-o sub chestiile alea pe care privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
deja, era prea concentrată asupra crampelor numărând secundele dintre ele de parcă ar fi făcut exerciții Lamaze pentru naștere. În nici un caz nu se simțea În stare să-i explice lui Harry de ce suferea, mai ales că el plecase Încruntat și indignat. Sau cel puțin asta Își imagina, când de fapt era vorba despre uimire englezească din cea mai autentică. Perfect de Înțeles interpretarea ei, dacă-mi permiteți. Întotdeauna mi s-a părut că englezii, spre deosebire de americani, sau chiar de galezi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea duce funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face-o numai din conștiinciozitate. Conștiinciozitate?! îl îngână Carol sincer mirat și indignat. Ce-i aia? O mâncare exotică? O boală de piele? Sau o caricatură a conștiinței? Conștiinciozitatea mercenarului! Exact ce-ți spuneam. Mercenarul ajunge să-și riște viața pentru a putea supraviețui. Paradoxal, nu?! Trebuie să omoare și până la urmă să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cai. -... Cu drag de cai?! Pe elinește asta se spune "philhip", așa că ne potrivim de minune. El e Carol,... prietenul meu, spuse Filip după o clipă de ezitare, după care trebui să suporte privirea acidă a lui Carol, surprins și indignat de a fi fost prezentat într o astfel de postură. Minte! răcni Carol cu o voce prea ridicată pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină buni prieteni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prin celelalte vagoane. - Doamne, țăcănită femeie! - Hai, băi George! în loc să fii încântat că dintre toți te-a plăcut numai pe tine! Eeee, ia stai așa! Fiți atenți, ce figură! Au lipsit amândoi în același timp, nu? Dumnealui o face pe indignatul, și de fapt s-au înțeles, fără să ne prindem noi! Zi că nu-i așa! - Hai bă, că sunteți trăzniți! Pe mine mă doare capul de dracii pe care mi i-a făcut scrântita aia și voi ... - Las’ că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pe copii, pe rude, se dă cu toți nervii, acceptă îm-brășirările cele mai intime, și totul îi devine așa de obicinuit, așa de normal, încît continuă să aibă, fără nici o falsitate, aceleași precepte învățate de acasă, să judece cu ele, indignată, pe toată lumea. Dacă amantul lucid o surprinde într-o astfel de judecată și-i atrage atenția: "Dar cu mine ce faci?", ea răspunde calm: "Cu tine e altceva". Vorbă fără de nici un înțeles, dar caracterizând așa de bine pe o femeie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
certitudinea că tifosul este exclus! După ce pleacă, îl batjocorim între noi din toată inima: Cine l-a mai făcut și pe ăsta doctor! Habar n-are! (Parcă doctorul Bogdan știuse ceva!) Si, pe deasupra, și încăpățînat!" Ioana e tot așa de indignată ca și mine. Dar printr-un curios joc psihologic al ei, emite tocmai o pretenție și ea vagă, de a doctorului Petroff. - Trebuie să ne facem injecții antitifice! Cum protestez energic împotriva acestei idei, căci e inutil să mai suportăm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur și simplu îl tulburase peste măsură. La câteva ore după întâmplare, își dădea seama că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment de milă față de hun, ci mai degrabă din groaza adâncă ce-l încercase atunci când ea se dezvăluise, în acea împrejurare tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și lipicios: în mod evident, sânge. — Ce e? Ce s-a întâmplat? îl întrebă, încercând să-l țină sus. — Alanii, ne-au atacat... Chiar acum deschid poarta. Ajută-mă, prefectule! Instinctiv, Sebastianus căută privirea lui Maliban, ce părea neîncrezător și indignat. în timp ce trăgea de subsuori soldatul muribund, pentru a-l sprijini de zidul cel mai apropiat, îl văzu pe alan țâșnind înainte. îl chemă înapoi, strigându-i să-l aștepte, dar acela nu-l ascultă și își urmă drumul, strângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]