408 matches
-
isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor și razelor. înainte trăia un mister trist cu un tovarăș scump - cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o întoarcere spre interior. Nimic acum din misterele subtile, din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de pe buzele căreia ieșea o răsuflare slabă și deasă, Elena simțise că amețește. Marcian, atent, se săltase spre dânsa, oprit însă cu un mic semn de Elena. în aiurarea lui, Maxențiu interpretase emoția Elenei favorabil, iar intervenția lui Marcian drept indiscreție. Spusese Elenei grăbit și confidențial că a decis să plece, ca pe o replică la dorința ei secretă și, subt un pretext stângaci, se sculase de lângă dânsa ca să n-o compromită. Față de rezultatul bun, Elena, prin aprobare, se făcuse complice
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
istorisirile lui interesează pe cineva. Impetuos, dezinvolt, el intră în tot felul de amănunte lipsite de semnificație, convins că cititorii mor de curiozitate să le afle. Nu mor. Iar dacă totuși mor, mor de plictiseală. Multe dintre povestiri par produsul indiscreției autorului. Ca o vecină curioasă care trage cu urechea pe la uși, el face cronica vieții intime a câte unei familii. Iată-l, de exemplu, descriind relația dintre doi soți, Nae și Mărioara: „Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
genul: „Din invidie se naște ura. / Din ură se înmulțesc, / ca un blestem, / toate relele. // Mizeria sufletului / devine astfel / mai primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Rădăcinile răului) Toate locurile comune ale taifasului cotidian, toate poncifele de care luăm cunoștință, cu o indiscreție involuntară, într-o sală de așteptare plină de persoane vorbărețe sunt transcrise de autorul cărții cu maximă seriozitate. Mai lipsește cugetarea „iarba e verde“, pentru ca seria să fie completă. În tot volumul există o singură strofă care dovedește o anumită
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
neinspirat și abuziv, cu o insistență maniacală, ignorându-l pe cititor. Acesta devine martorul inoportun al unei defulări turbulente și adeseori dizgrațioase. El asistă la un act intim lipsit de semnificație artistică și nu poate decât să se rușineze de indiscreția pe care (involuntar) o comite. Chestia cu blondele care își leagănă anusul ca un drogat coada este de neuitat. Despre blonde se știa că fac ceva de genul ăsta, dar despre drogați se credea (în mod greșit, constatăm acum) că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a murit, se gândește Musa. Așa intră, ba nu, trece prin scenă Isabel la tercera, medic, arhitect și botanist arab de geniu, binecuvântată, grație bunicului care o face nevăzută în noapte, cu o viață ferită de luminile rampei și de indiscreția notelor bibliografice. Trăiască Autorul Anonim! Exeunt omnes. Rec ...acum ai să mă asculți tu pe mine. Măcar numai pentru că astea sunt ultimele mele cuvinte, silabe, sunete și nu am vrea, nici tu și nici eu, să le irosesc într-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
linie, la ce au scris ceilalți; și parcă îl compătimești un pic pe primul semnatar care a trebuit să dea modelul punerii în căsuțe a unora din coordonatele existenței proprii; chiar dacă a privi peste linie are alura unui act de indiscreție. Tabelul consacră co-prezențe nedorite dar și din cele așteptate; ne uităm să vedem dacă a semnat cutare persoană pentru a ne decide dacă semnăm și noi. Deși intenționează să consemneze un act de adeziune voluntară la ceva, tabelul lasă loc
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
bine. Anumite intimități din alcov nu trebuiau să răzbată În afară. Ca și cum ar fi ghicit că bărbatul aflat În pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
weit, und über-wunden"1 . Subliniind acel über-wunden, în onoarea viitoarelor sale poezii. Astfel, versurile d-lui Blaga, câteodată de o rară puritate ("Întoarce-ți fața către părete și lacrima către apus") au mișcarea și descusutul literaturii profetice (nu însă și indiscreția). Versurile devin versete. Se poate condamna o vină așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive, simfonice, a imaginilor - procedeu de care simbolismul a abuzat înșelîndu-se asupra destinului propriu al poeziei - și rotirea de tablouri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de mai multe ori cu îmbălsămate cununi de trandafiri. Adesea, trandafirii de la mâneca odăjdiei ștergeau spinii caracterelor algebrice de pe tablă, încît totul s-a cufundat, până la urmă, într-un aburos mister. Adesea, în trenuri, un capabil reprezentant de comerț, cu indiscreția breslei, îl întreabă: - În ce branșă voiajați? - Eu voiajez în matematice, răspunde d. Blaschke. Conversația îngheață totdeauna aici. Câteva probe de țesături ideale, hamburgice, vor putea fi considerate astă-seară, luni, la Societatea română de matematice, unde d. Blaschke va vorbi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intru cât de cât în realitatea lor, să uit ce știam despre fragilitatea ei. În starea aceea din ce în ce mai greu de suportat pentru mine aproape că le invidiam liniștitoarele certitudini. Câțiva m-au repezit, își apărau limitele tulburate de insistenta mea indiscreție. O doamnă m-a făcut măgar, își închipuia cine știe ce, poate că și eram măgar. Încercam să mă explic, bâiguiam că nimic nu e așa, că totul e altfel, că am nevoie de ei, de prezența fiecăruia, de cuvintele lor oricât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am răspuns. Dar dumneavoastră? Clara a rîs dinaintea insolentei mele inocențe. — Aproape de două ori pe atît, Însă nu-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat eu, intuind că asta putea fi o bună ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă eu nu știu cum arăt, a replicat ea, fără să-și abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se facă milă de ea unei femei-comisar, fata unui comandant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
va surprinde fără îndoială. Dar mai întâi de toate, vreau să vă previn: este de o importanță vitală să nu menționați nominal subiectul despre care vreau să vă vorbesc. Ceea ce vă voi spune va fi raportat lui Enro și o indiscreție din partea dumneavoastră ar putea să aibă efecte dezastruoase. - Da, da, poftiți. Gosseyn nu abandonă. - Am cuvântu-l dumneavoastră? întrebă. Cuvântul de onoare? Răspunsul veni glacial: - Onoarea nu are ce căuta între un om oficial al Ligii și cineva în afara Ligii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fericire, se opri. Ce rost ar avea să-i spună de Jesse? Chiar era un lucru înțelept să-i spună? Russell n-ar mai lua această respingere în mod personal dacă s-ar concentra s-o urască pe Leigh pentru indiscreția ei. Nici asta nu era bine. De ce să-l rănească fără rost? Dar nu era oare greșit să-i ascundă lucrul ăsta, având în vedere că înțelepciunea tradițională zice că e nobil să fii complet cinstit și deschis? Confuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
folos În afara plăcerii. Doar se uita pe gaura cheii cînd jupînii erau la masă, puneau la cale afaceri sau erau cu nădragii În vine, cam așa. Urîtă treabă. Dar cîte lucruri nu erau pocite? Așa că Lars nu-și făcea pentru indiscrețiile sale mustrări de con știință. Dum ne zeu, care vedea tot, crime, printre altele, adul tere, perversiuni sexuale, ticăloșii de tot felul, avea, neîndoielnic, cugetul neîntinat. De ce și-ar fi bătut Lars capul, Învinuindu-se că a dat peste ceea ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ideal: iubirile În sărăcie erau socotite, de tot mai mulți, o aberație, așa ceva se petrecea doar În filme și În cărți, dar și acolo partenerii se Îmbogățeau pînă la urmă, cumpărau o vilă, făceau amor În piscină, singuri, feriți de indiscreția proprietăresei ori a portarului; unii chiar mai găseau un cuplu și se Împerecheau amestecați pînă spre ziuă, cînd reveneau, senini, În configurațiile anterioare. Lumea mergea Înainte, Antonia o trăgea Înapoi; mai rău, vroia să o Îngroape. Dumnezeu nu se lua
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi legitim să fac uz de confidențe împărtășite în adâncul celei mai intime prietenii și să aduc la cunoștința publicului opinii și aprecieri pe care emițătorul lor nu i le-ar fi destinat. Or, Goti a comis în prefața sa indiscreția de a face publice unele judecăți de-ale mele pe care eu n-am intenționat niciodată să le dau în vileag. Sau cel puțin n-am vrut niciodată să le fac publice cu aceeași cruzime cu care le expuneam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atragem simpatia comprehensivă. Tu îmi spui că scriem ca să fim liberi, să ne simțim liberi de acel trecut, că scriem pentru noi înșine. Cred că ai dreptate. În ultimă instanță, Mircea îi scrie prietenei lui, și Mihaela, prietenului ei. Din indiscreție, poate vom publica această corespondență. În rest, nu putem conta decât pe jocul hazardului, pe întâmplarea că una sau altul se vor regăsi secvențial în ceva și se vor contamina un pic de acest exercițiu, mai degrabă cathartic. Și, apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
raft. Până acum, nu. Fata îl privește cu subînțeles: Hoțule, te-ascunzi de mine? — Știu exact ce vă trebuie. Se duce în magazie. Revine cu un caiet mare, gros, cu coperți cartonate. I-l întinde: — E încăpător, puteți comite și indiscreții. Îi face cu ochiul: De-ăștia ca tine am fumat mulți. Lionel ia caietul, îl cântărește, pipăie grosimea foilor și se decide să-l cumpere. Unde plătesc? Vânzătoarea îi arată cu degetul unde să se ducă. În timp ce Lionel plătește, fata
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rog, la orice ființă. Pisici, iepuri de casă, broaște, găini, canari, șoareci, orice. Colegul Vancea zâmbi la amintirea colegei Vili, gata s-o întrebe pe gazdă dacă nu e, cumva, soră cu Vasilica Vasilică. Dar ar fi fost nepotrivit, o indiscreție, renunță a-și satisface curiozitatea. — Deci, la hotelul TRANZIT. Recepționer, ce să facem... Dacă nu era doctorul Marga, nici acest post nu-l obțineam. Azi doar ăștia te pot ajuta, oameni care lucrează cu publicul și au relații. Doctori, șoferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această stranie apariție. Nu fac o indiscreție, sper. Ira mi-a spus câte ceva despre dumneavoastră... — Nu discutăm politică, să fie clar! intervine, prompt, Irina. Aglomerație la autobuze, ședințe demagogice,bâlbâielile Bâlbâitului, cozile la salam și la apă minerală și la vată pentru menstruație? Nu, nu, nu! Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va surprinde fără îndoială. Dar mai întâi de toate, vreau să vă previn: este de o importanță vitală să nu menționați nominal subiectul despre care vreau să vă vorbesc. Ceea ce vă voi spune va fi raportat lui Enro și o indiscreție din partea dumneavoastră ar putea să aibă efecte dezastruoase. - Da, da, poftiți. Gosseyn nu abandonă. - Am cuvântu-l dumneavoastră? întrebă. Cuvântul de onoare? Răspunsul veni glacial: - Onoarea nu are ce căuta între un om oficial al Ligii și cineva în afara Ligii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
noi. Iar eu numai pentru asta scriu. E foarte vanitoasă, și din cauza aceasta prevăd multe supărări viitoare. Tot ce-a fost m-a îndepărtat și mai mult de oameni. Am panici în fața oricărei întrebări, căci îmi pare a fi o indiscreție deghizată. Aici, ascuns în portul acesta, mi se pare c-am scăpat de curiozitatea celorlalți sau, în orice caz, nu mă interesează ce se vorbește la distanță, atâta vreme cât sunt sigur că n-am să aud nici o aluzie. Întotdeauna m-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
după terminarea facultății, odată cu reluarea și aprofundarea materiilor studiate... La ce avea să-mi folosească auzirea gândurilor altora? Ei bine, pactul cu mine însumi rămânea valabil, la fel ca și în cazul omului invizibil: nu spionaj, nu foloase personale, nu indiscreții; doar activitate în folosul comunității. Și, desigur, amuzament. "Te-ai gândit să faci asta... Sau să spui asta... Sau ai avut intenția asta?", aveam să-l întreb, c-un zâmbet enigmatic, pe interlocutorul meu căruia în prealabil îi detectasem gândurile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]