474 matches
-
să mă aștepți degeaba... — Ei, scumpa mea, nu-i nimic că am așteptat ! Nu-i nimic ! Eu vreau ca până la sfârșit să iasă lucrurile bine ! De aceea, dă-mi voie să-ți mai spun încă o dată : tocmai pentru că te-a indispus Clemența, la ultima voastră convorbire, tu, ca fată cultă... — Bine, dar e ceva care chiar mă exasperează ! Eu mă străduiesc să-ți spun că vorbele ei nu au contat, și inutil mă străduiesc ! Tu ții să dai amploare... — Uite, vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domnu Niki... — Lasă-l pe Niki, te rog, că astăzi, ți-am spus, a depășit orice măsură ! Doar suntem amândoi la o vârstă, te trezești că ți se face rău, uite, cum a fost accidentul de azi cu mine, te indispui, ai nevoie de o încurajare. Uite, prezența dumitale, numai simpla dumitale prezență mi-a făcut foarte bine. Și un telefon rezolvă multe, iar Bucureștiul e plin de telefoane... Până la urmă tot găsești unul care să meargă, dacă vrei să dai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să renunțe, dar nu ! Și pe stradă mă acostează, se invită singură, fără nicio jenă, la mine, pentru că așa este genul ei : să intre peste tot, să vadă, să audă, să spio neze... în plus, are și plăcerea să mă indispună stând, pentru că nu o agreez, ceea ce este reciproc... Vrei să spui că nu te place ? Așșș ! Nu mi s a părut ! N-ai văzut ce te lingușea... — înțepăturile ei - lingușeală ? Ești naivă, dragă Vica ! Naivă sau neatentă, una din două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de bani și i-a aruncat-o: Măcar țigăncile de la capătul podului zic bogdaproste. Femeia a făcut o criză de nervi și a început să trîntească hîrtiile. Cei de la coadă s-au pornit să-l apostrofeze pe Mihai că a indispus-o. Cîțiva au început să-și ceară scuze față de casieriță. Asta, mai de-a naibii, trîntea și bufnea. După un timp, de pe la ușă, a înaintat un bărbat scund. A împins portița batantă și a intrat la casieriță: Ascultă, cucoană! i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a crăpat bînd cafea și lucrînd la roman. Aseară, la culcare, senin și eliberat de griji, și-a zis că așa trebuie să se simtă o femeie după naștere. Apoi s-a lăsat furat de somn. Telefonul Anei l-a indispus. Și nu vorbele ei, cît ariditatea tonului. O grijă exprimată pe un ton care nu vrea să trădeze grija asta-i! Orgoliul ei de femeie care nu vrea să-și trădeze sentimentele. Ei doi au uitat să-și mai vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
instalația de filamente, îi rog și eu să-mi trimită o păpușă mare, cu preț de fabrică", gîndește Mihai cu plăcere, dar imediat i se face rușine, că sora lui nici nu știe ce l-a apucat de se rotește indispus prin camera strîmtă. Apropo! își amintește sora lui. Ai avut un coleg de serviciu Dinu Zaharia? Mihai se uită mirat spre ea. Sora lui începe să rîdă cu poftă: Doamne, Mihai, urît mai ești așa nebărbierit! Ce-i cu Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui Isus Cristos n-am îndrăznit niciodată s-o anexez cultural și simt că n-aș avea niciodată dreptul să fac din ea obiect al hermeneuticii; nu-i pot da numele meu." Luni, 3 octombrie 1977 Zi de debut proastă, indispus de ceea ce trebuie să lucrez - pagini de plan despre simbol, despre care am citit prea puțin și care, deocamdată, îmi apare ca o temă străină. Ar trebui să aflu punctul de conexiune cu peratologicul, să fac deci din simbol un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a întîmplat și când a fost descoperit focul. Cine știe ce bătrân prăpăstios s-o fi trezit să spună: "Nu vă dați seama ce nenorocire ne așteaptă? Cade focul pe mâna vreunui copil, o să ardă pădurea; vai, vai, ce ne facem!" Mă indispun toate viziunile astea catastrofiste; sincer să fiu, nu cred deloc în Marea Catastrofă și am și argumente pentru asta. Omenirea, acest mare animal, acest mare individ colectiv, ar trebui să simtă dacă este în pragul sfârșitului sau dacă îl trăiește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu pomenise nici un cuvînt despre Vilma, ca și cum simpla dorință de a o vedea dispărînd fusese suficientă pentru ca metisa să se evaporeze. N-a fost așa. De aceea Juan Lucas conducea acum destul de iritat, ba chiar furios. Conflictul cu servitorii Îl indispusese foarte tare; el nu era obișnuit să concedieze pe nimeni, Întotdeauna se descotorosise de cîte cineva, concediase chiar zeci de oameni deodată, dar altfel, semnînd o hîrtie, ca atîtea altele În ziua aceea și alții se Însărcinau să-i execute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ci până diseară, chiar astăzi lucrurile pot lua cine știe ce întorsătură, spuse Ganea și râse spre general. — Hm!... Desigur... Și-atunci totul depinde de ce-o să i se năzărească ei, zise generalul. — Nu știți cum e câteodată? — Adică cum e? Generalul, indispus la culme, strânse iarăși din umeri. Ascultă, Ganea, încearcă astăzi, rogu-te, să nu i te pui împotrivă, străduiește-te să-i fii, știi... într-un cuvânt... pe plac... Hm!... De ce strâmbi din buze? Ascultă, Gavrila Ardalionovici, n-ar strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi convins că n-am fost deloc implicat în această istorie. — Ah, prințe, cum v-ați schimbat! Pur și simplu, nu vă mai recunosc astăzi! Cum puteam să bănuiesc că ați putea fi implicat în această tărășenie?... Da, astăzi sunteți indispus. Îl îmbrățișă și îl sărută. — Cum adică să fiu implicat în „această“ tărășenie? Nu văd nici o „această“ tărășenie. — Nu încape îndoială că persoana a dorit să-l pună cumva și prin ceva în încurcătură pe Evgheni Pavlovici, punându-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
te iau cu mine! mi-a spus el în ziua retragerii. Dar aș dori să fac ceva pentru tine.“ Urca deja în șa. „Scrieți ceva, ca amintire, în albumul surioarei mele“, i-am spus eu, cu sfială, deoarece era foarte indispus și întunecat la față. El s-a întors, a cerut o pană, a luat albumul. „Câți ani are sora ta?“ m-a întrebat el cu pana în mână. „Trei ani“, i-am răspuns. „Petite fille alors.“* Și a scris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul află apoi de la fată că le făcuse mai multe asemenea servicii discrete lui Rogojin și Aglaiei Ivanovna; nu-i trecuse prin cap că astfel îi putea dăuna lui cu ceva...) Iar prințul ajunse în cele din urmă atât de indispus, încât peste două ore, când veni la el cineva trimis de Kolea cu știrea despre boala tatălui acestuia, el nu putu, în primele momente, nici măcar pricepe despre ce-i vorba. Însă tot acest eveniment îl făcu să-și revină, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
malițiozitate îi flutură pe buze. Uite cum bunăstarea și creșterea populației s au răsfrânt și asupra naturii. Ce goană nebună după proprietăți în suburbii, transformate la iuțeală în terenuri luxuoase, unde fiecare încearcă din răsputeri să-și etaleze opulența. Se indispune. Și Narcissus al lui și-a ieșit din minți din cauza bucății de pământ pe care o au dincolo de Esquilin. Vecinătatea cu grădinile lui Maecenas i-a picurat otravă în suflet. Nu mai vrea să cultive zarzavaturi, cum au făcut dintotdeauna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu-i va uita vreodată numele, dar de al său își va aduce oare cineva aminte peste veacuri? Va dăinui construcția căreia i-a sacrificat fericirea, dragostea și familia...? Se scutură înfiorat și își amintește că discutau despre altceva. Se indispune și mai mult. I se întâmplă din ce în ce mai des în ultima vreme. Pierde șirul ideilor, trece de la una la alta și oa menii se gândesc probabil că s-a ramolit și bate câmpii. Încruntat, ridică privirea către Ianuarius: — Așa deci, Narcissus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se încline în favoarea sa. E momentul să pro fite. Ridică brațele către tavanul înstelat și dă drumul unei excla mații extaziate: — Tu nu ești un zeu printre noi, muritorii, ci un om numit de zei în fruntea noastră... Principele se indispune. Slugoiul ăsta este mai șiret decât și-a închipuit. De ce l-a crezut prost? Are în față un adversar de talie. Își impune să fie prudent, cel puțin până află cui îi poartă Livia sâmbetele și ce vrea de fapt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
supusă legii Iulia. Exi lată pe o insulă pustie, fără dreptul de a mai purta stola matroa nelor, ci doar toga curtezanelor. Dacă îi prinde, i-ar putea chiar ucide pe amândoi cu mâna lui, fără să riște nimic. Se indispune. Nu, mai bine aduce problema în fața magistraților. Așa nimeni nu o va compătimi. Un suspin de beatitudine îi umple până la refuz plămânii. Exilul! Ce frumos sună. Și confiscarea a jumătate din dotă și a unei treimi din celelalte bunuri. În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gură și zise: Îmi pare rău. Tatăl lui Își ridică privirea, iar Duncan observă că se roșise și mai mult. — De ce zîmbește? — Nu zîmbește cu adevărat, spuse Viv. — Dacă maică-sa ar fi aici...! Nu-i de mirare că ești indispus. — Renunță, tată. — Vivien nu se simte bine, Îi zise domnul Pearce arțăgos lui Duncan. A trebuit să se oprească pe drum. Ultimul lucru pe care și-l dorește este să audă prostiile tale. Ar trebui să-i fii recunoscător că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul și privitul în jur, Bishop ajunse la cealaltă masă și se așeză lângă Ripley. Aceasta se ridică numaidecât și se așeză de cealaltă parte a mesei. Reacția ei îl indispuse pe comandantul secund. ― Regret că sinteticii îți inspiră o asemenea repulsie, Ripley. Ea nu-l luă în seamă și-l fulgeră cu privirea pe Burke înainte de a-i arunca pe un ton acuzator: ― Nu mi-ați spus că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mă plăcea și dacă așa stăteau lucrurile, cu atît mai mult nu-mi surîdea afacerea... trebuia să fiu cu ochii-n patru... Au și trecut trei minute de cînd s-a dus În bucătărie. Am simțit dintr-odată că mă indispun și mi-am mai aprins o țigară. În timp ce-o aprindeam, m-am ridicat de la locul meu, am ocolit masa și am rămas În picioare lîngă fereastră... Ochiurile de geam, luate În parte, erau mici, dar cadrul din aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
repetată Însă În Întrebările mele răutăcioase: de a-i compromite soțul și fratele - unul dispărut și celălalt mort. Nici măcar nu pot să nu recunosc că așa și era. Convingerea mea că și-a dat seama de ceea ce urmăream m-a indispus puțin. Nici nu putea exista subiect mai potrivit rolului meu și piesei În care jucam. Raportul pe care l-am Întocmit azi-dimineață nu era nici el de lepădat. Conversația cu domnul Toyama a fost foarte grăitoare. Îmi dezlegase cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gurii. Frecventa terenurile de sport, practicând tenisul de câmp și gimnastica la aparate. În mod aproape egal ca timp, frecventa și două cluburi craiovene cu program bun, civilizat - cum îi plăcea lui să se pronunțe - fără „fițe” care să-l indispună numai când le vedea „la lucru” ori pe stradă, întâmplător. Era, așa cum se spunea în cercul său de prieteni, un om cu principii sănătoase de viață, aspect pentru care gurile rele îl calificau ca fiind depășit. Când a intrat doctorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ori doar gândurile păstrate în memorie. A intrat într-un tunel întunecat în care nu vedea, nu auzea și nu simțea nimic. Își pierduse cunoștința... Laura simțise atunci o durere nedefinită, pe care nu o putea localiza cu precizie. Era indispusă după o anumită convorbire telefonică din care nu a înțeles prea mult și din a cărei pricină somnul fugise de la ea, fugise departe, lăsând-o pradă neliniștii. Nu-și putea crede urechilor că cel ce-i vorbea îi reproșase un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spală blide. Bătrâna primi savarina fără să zică nimic, abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un aer fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și zeci de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau. Funcționarii tocmai își scoteau de sub cheie actele și le aranjau lenevoși pe birouri. Apoi își ascuțeau îndelung creioanele și priveau afară pe geam erau indispuși în somnolența lor cu toate că se anunța o zi frumoasă. Asta-i profesoara de pian a Monicăi? întrebă unul. Asta-i, răspunse Viorel Angelescu după un timp. Trecuse strada o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]