2,142 matches
-
încă o dată că relațiile dintre individ și colectivitate în societățile omenești (cu unele analogii și în "societățile" animalelor), constituie o altă problemă fără soluții definitive, adiacentă cu aceea atinsă discutând obiectivitatea cunoașterii sociale. Cum observa Russell, dacă liberalismul suferă de individualism, "Comunismul, în teorie, este departe de asemenea teorii (întruchipate de Cromwell, Napoleon și Germania modernă) (20, I, p. 16, supra), dar în practică este antrenat spre un tip de comunitate foarte asemănător celei ce rezultă din cultul statului". (20, I
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
înlăturarea comunismului, acest cult al statului poate să apară oricând, motivându-se intervențiile corective de factură liberală, urmate de cele sociale. Completările lui I. Berlin sunt binevenite, dar adesea mai greu de urmărit. Am citat incriminarea pe care o făcea "individualismului economic dezlănțuit" și "capitalismului sălbatic" ca urmări ale unei politici liberale de tip laissez-faire necontrolat, frate cu despotismul, care afectează drepturile fundamentale ale omului (4a, pp. 82-83). Un sens apropiat au și referirile la "individualismul umanist", care a dus pe
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
incriminarea pe care o făcea "individualismului economic dezlănțuit" și "capitalismului sălbatic" ca urmări ale unei politici liberale de tip laissez-faire necontrolat, frate cu despotismul, care afectează drepturile fundamentale ale omului (4a, pp. 82-83). Un sens apropiat au și referirile la "individualismul umanist", care a dus pe întortocheate cărări la comunism. Iar "naționalismul romantic" din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea s-a încheiat prin constituirea mișcărilor fascisto-naziste (4a, pp. 107-109), prelungite
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
indivizii și popoarele cunosc cele mai bune momente ale existenței lor". (4a, pp. 150-151) Pentru o mai bună înțelegere, asociem aceste "scopuri pozitive" cu "gândirea pozitivă", de care se face adesea caz de la o vreme încoace. Obținem astfel imaginea unui individualism liberalist secondat de factorii social-istorici mereu prezenți. Ceva asemănător enunța și Dahrendorf prin anii 1990, când se adresa "unui domn din Varșovia" cam așa: "Bănuiesc că dacă evenimentele din Europa Centrală și de Est nu vor fi tulburate din exterior
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pare că mai bine situat politic după 1989, precum și în tandemul impus cu Bulgaria de puterile occidentale pe considerente geopolitice incriminate uneori de parteneri. O cale importantă însă pentru apropierea noastră de noua modernizare ar putea surveni din atenuarea exageratului individualism, stimulat de "noii partinici", adesea carieriști fără scrupule, precum și de mulți guvernanți nemodernizați în gândire și cu simțirea lor moral-patriotică deficitară când votează norme juridice strâmbe. Totodată, nu se poate omite faptul că țările sud-est-europene sunt și vor rămâne tradiționale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
întreținute de proliferarea grupurilor mafiote. Grija zilnică rămâne subzistența, câștigarea resurselor sufletești și materiale necesare menținerii familiei în cadre spirituale și energetice minime, prelungirea achitării datoriilor și menținerea climatului favorabil conviețuirii cu semenii, cuprinși de forme tot mai agresive de individualism, invidie, cuplate cu escaladarea agresivităților banditești asupra băncilor, caselor de schimb și altor depozitari de bani. Vechiul climat social din socialism era marcat de teama perpetuă a reclamării, anchetării și condamnării fără judecată de către organizațiile FDUS, apoi de forțele de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
după reîmproprietăriri trebuie administrat pentru a micșora haosul din construcții și modernizări de drumuri, alte infrastructuri necesare implantării noilor industrii. Încurajându-se libertatea nestăvilită a voinței prin sanctificarea proprietății particulare, s-au lățit în foarte multe sectoare anarhia, arbitrariul și individualismul exagerat. Proprietatea este și "publică" (printre care drumurile, podurile, pășunile, multe lacuri și ape), "comunitară" ori "confesională", dar ea este mereu agresată de particulari veroși ridicați chiar din rândurile funcționarilor publici și a slujitorilor de cult. Anarhismul exagerat care nu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
147 Chinez / 56, 224 Habsburgic / 128, 164, 224, 307, 322 Macedonean / 79 Otoman / 30, 164, 273, 318, 329 inchiziție / 80, 167 India / 25, 58, 73, 84, 97, 219, 229, 233, 239, 248, 250 Indice al Dezvoltării Umane (IDU) / 73, 87 individualism / 54, 59, 64, 74, 89, 94, 118, 154, 158, 182, 222, 227, 234, 244, 266-268, 306, 333, 338 inițiere / 152, 165, 314 Inkeles Al. / 39, 58 Internaționala Comunistă / 17 Ioan Paul al II-lea (papa) / 199, 240-241 Ionesco E. / 15
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a opus individualismul metodologic centrat pe acțiunea individuală saturată de semnificații. Numai că și abordările de tip weberian s-au restrâns la practicile și dezvoltările sociale circumscrise național și chiar comunitar. Singularitatea sau particularismul fiecărei societăți concrete au rămas dominante. Societatea identificată de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prima tranziție care i-a fost specifică: de la ideile, formele, procesele și structurile tradiționale ale economiei, societății, culturii și politicii feudale la cele care vor consacra ulterior în forță societățile moderne prin industrialism economic, secularism cultural, raționalism cognitiv, birocratism organizatoric, individualism, valori materialiste, naționalism identitar sau globalism inter-național. Numai că modernitatea nu s-a oprit aici. Parcă pentru a nu-și trăda opțiunile inițiale, pe care până și originile lingvistice ale termenului modern le relevă (de la adverbul latin modo - „chiar acum
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
consacrării, care s-a întins până spre sfârșitul secolului XX. Modernizarea tradiției, raționalizarea cunoașterii și organizării sociale, multiplicarea și consolidarea statelor naționale și industrializarea sunt procesele cele mai reprezentative ale acestei perioade. Este epoca de înflorire a raționalismului birocratic, a individualismului și a unei largi varietăți de modernisme culturale și ideologii politice. Și tot acestei epoci îi corespunde tranziția către societatea industrială, când procesele de modernizare se diferențiază geografic și sectorial în forme care doar rareori ajung să fie pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la promovarea progresului sau a evoluției către eliberarea forțelor umane, către stăpânirea naturii și bunăstarea generalizată. În centrul lumii s-ar afla individualitatea eliberată de constrângerile oricărei autorități atotstăpânitoare. Pretinsei uniformități tradiționale a comunităților sau a societăților iluminiștii îi substituie individualismul fiecărei persoane umane, individualism care încă în zilele noastre nu și-a atins limitele de consacrare. Societatea imaginată de iluminiști este produsul acțiunii și gândirii independente ale individualităților, considerate sub semnele libertății de inițiativă și expresie, a egalității în fața legii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a evoluției către eliberarea forțelor umane, către stăpânirea naturii și bunăstarea generalizată. În centrul lumii s-ar afla individualitatea eliberată de constrângerile oricărei autorități atotstăpânitoare. Pretinsei uniformități tradiționale a comunităților sau a societăților iluminiștii îi substituie individualismul fiecărei persoane umane, individualism care încă în zilele noastre nu și-a atins limitele de consacrare. Societatea imaginată de iluminiști este produsul acțiunii și gândirii independente ale individualităților, considerate sub semnele libertății de inițiativă și expresie, a egalității în fața legii și al oportunităților de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
străbate peste timp, revărsându-se în constelațiile de consacrare a modernității. Rațiunea, raționalitatea, raționalizarea și știința, cucerirea și stăpânirea naturii, omul și natura umană, progresul, evoluția și revoluția, industria și spiritul creator, tradiția, secularismul și eliberarea de tradiție, individualitatea și individualismul, educația și autonomia personală, relativismul cultural și decentrarea europeană sunt numai câțiva dintre termenii care vor deveni simboluri ale unei noi abordări a naturii și societății și care vor popula toate discursurile din secolele al XIX-lea și XX, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe categorii de activități sau „industrii”) și în cadrul fiecărei activități (sau „industrii), dar și în relație cu interesul personal și cu piața muncii, pentru ca, treptat, să se extindă la analiza claselor, a relațiilor de gen, a identităților culturale etc. iii) Individualismul este, în sfârșit, o altă temă pe deplin congruentă cu conceptul mână invizibilă, care este formulată de A. Smith în termeni economici și sociologici și care va deveni omniprezentă în orice discurs despre modernitate. Vanitatea, ambiția sau interesul personal sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ambiția sau interesul personal sunt motivatorii fundamentali ai oricărei activități a omului modern. Bunăstarea sau bogăția produsă nu este privită de persoanele deținătoare ca simplă acumulare, ci ca „simbol de poziționare socială”, adică de distincție, prestigiu și dominare a altora. Individualismul și, odată cu acesta, democrația și diferențierea structurii sociale pe categorii și clase sociale sau pe stiluri de viață vor constitui de-a lungul modernității domenii constante de explorare și consacrare. Să remarcăm totodată că rațiunii i se adaugă interesele, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care oferă fiecărei individualități șansa de a trăi o viață reală în afara poziției sau locului ocupat în organizarea raționalizată. Din punct de vedere politic, ar fi necesară apărarea acelei margini a competiției ce oferă libertate de manifestare pentru calitățile personale. Individualismul rezultat cu necesitate din modul de configurare a societății moderne nu se realizează doar pozițional, rațional, birocratic, ci trebuie să dispună de spații adecvate de manifestare într-o lume „dezvrăjită”. „Dezvrăjirea lumii” devine astfel, după Weber, una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de consens moral. Ieșirea din această stare nu s-ar putea realiza, după Durkheim, decât prin dezvoltarea acelei solidarități organice care ar rezulta din autonomia personală bazată pe respectarea imperativului social consensual. Durkheim se confruntă astfel cu aceeași problemă a individualismului și raționalismului modern care fusese formulată de „proiectul iluminist”: eliberarea de tradiție presupune diferențierea, individualizarea și raționalizarea. Consecința principală a acestora ar fi însă criza anomică sau lipsa de consens moral. Ieșirea din această stare critică n-ar fi posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
indică direcția și procesele de transformare ce-i corespund, atunci am putea admite, fără teamă de exagerare, că modernitatea de până la sfârșitul secolului XX a purtat cu sine mesajele fundamentale ale Iluminismului inițiator. Industrializarea economică, dezvoltarea capitalismului și secularismul cultural, individualismul și democrația liberală, dezvoltarea statelor naționale și a sistemului internațional postwestphalian de state, separarea sectorului public de cel privat, birocrația și raționalizarea organizării și administrării, extinderea diviziunii muncii sociale și a diferențelor de clasă sunt procese prefigurate deja de iluminiști
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
înșiși sau ei, actorii, prin acțiunile și cunoașterea lor, specifice sau particulare cum sunt, contribuie la construcția societății? Astfel formulată, problema vizează raportul ontologic dintre individ și societate și relația cognitivă dintre cunoașterea actorului comun și cunoașterea sociologică. Optând pentru individualism, proiectul iluminist pune accent pe drepturile și libertățile individuale. Totuși, societatea și individul s-au aflat la iluminiști mereu în relații asimetrice, pentru a da predominanță societății, totalității sau „conștiinței colective” (sociale). Societatea indusă de și derivată din proiectul iluminist
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ocupațiilor și direcțiile mobilității ocupaționale, iar producția și distribuirea bunăstării, inclusiv consumul, schimbă identitățile personale și stilurile de viață. Modernității nu i-a fost caracteristică o singură diviziune a muncii și nici o structură socială unică. Optând în mod tranșant pentru individualism, modernitatea a creat condiții ca fiecare individualitate să-și realizeze propriile proiecte de viață și identități în cadrul structurilor de apartenență. Relația tensionată dintre individualitate și structură și-a schimbat cursul într-o singură direcție: creșterea autonomiei individuale. De aceea, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în mod remarcabil. Mai mult, utilizarea conceptului de clasă apare astăzi ca un indiciu ideologic al identificării cu un „proiect iluminist” de analiză socială și de distanțare față de practicile culturale și de dinamica economiei specifice unei noi epoci a modernității. Individualismul iluminist continuă ca opțiune, dar este înlocuit de acea individualizare a proiectelor de viață care nu este compensată decât de multiplicarea asociațiilor și organizațiilor în cadrul unei „societăți civile” tot mai active și mai preocupate de controlul societății politice și economice
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care au fost istoric puse împreună pentru a produce o singură structură de caracter - cea a puritanului și a vocației sale - ar fi ajuns acum disjuncte. Principiile domeniului economic și cele ale culturii ar conduce acum oamenii în direcții opuse. Individualismul economic și cel cultural au ajuns ca, treptat să, urmeze traiectorii divergente pe care încă Baudelaire le exprima astfel: „a fi un om util mi-a apărut dintotdeauna drept ceva hidos”, întrucât „cruda regularitate implacabilă” a industriei va evolua astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
că este respins, dar instituie și acel principiu alternativ care celebrează valori antiraționale sau antiintelectuale. Puritanismul protestant invocat de Max Weber a ajuns astfel într-o totală recesiune în societatea postindustrială datorită seducției consumeriste și exagerate a modernismului cultural, a individualismului hedonist și a marginalizării religiei ca sursă a reglementărilor morale. Tranziția spre societatea postindustraială este, conform lui D. Bell, marcată de contradicțiile pe care cultura modernismului târziu le generează între ea și lumea economică sau politică, dar și în interiorul economiei
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și mai ales în cultură, Fukuyama demonstrează că ordinea socială și mai ales capitalul social dispun de surse regenerative nelimitate pentru a induce o dezvoltare linear-progresivă continuă. Să considerăm o ilustrare a demonstrației lui Fukuyama. Pentru toți observatorii lumii contemporane, individualismul, invenție a Iluminismului și a societății moderne, este în creștere, iar maximizarea libertăților personale a devenit un scop în sine, fiind prea puțin corelată cu responsabilitățile față de alții. În timp ce posibilitățile de asociere s-au extins în mod nelimitat, datorită mobilității
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]