3,661 matches
-
gură un fel de pungă de plastic din care inhalează nu aurolac, asemenea copiilor străzii, ci cuvinte mari. Îmbătat de propria lui grandilocvență, el se lansează în afirmații hazardate, lipsite de relevanță filozofică: „Nedimensionalul nu poate realiza percepția nedimensională. Numai individualitatea poate percepe, înțelege, nedimensionalitatea căci ea, INDIVIDUALITATEA, este un act de trăire și nu un fenomen parametric.“ „Viața, ca act de independență, o constatăm în neatomicitate.“ „În fond, nu vedem de ce viața ar avea de a face doar cu terestralitatea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din care inhalează nu aurolac, asemenea copiilor străzii, ci cuvinte mari. Îmbătat de propria lui grandilocvență, el se lansează în afirmații hazardate, lipsite de relevanță filozofică: „Nedimensionalul nu poate realiza percepția nedimensională. Numai individualitatea poate percepe, înțelege, nedimensionalitatea căci ea, INDIVIDUALITATEA, este un act de trăire și nu un fenomen parametric.“ „Viața, ca act de independență, o constatăm în neatomicitate.“ „În fond, nu vedem de ce viața ar avea de a face doar cu terestralitatea, fiind dependentă de ea. Relevarea sa, la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
estetică. Iată însă că și cărțile Vioricăi Nica-Nedeșan sunt la fel de plicticoase și de străine de specificul creației literare. Autoarea se ocupă aproape exclusiv de „subiectul“ romanelor și prozei scurte pe care le are în vedere, iar când trece la definirea individualității lor se pierde într un tehnicism literar, anost, funcționăresc. Întrebările referitoare la „subiectul operei literare“ seamănă cu un interogatoriu prin care elevul este obligat să demonstreze că a citit cartea adusă în discuție: „Ce motiv de neliniște pentru Tipătescu conține
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2008) - recurge la o retorică solemnă pentru a-și exprima trăirile și reflecțiile. Urmarea este că nu reușește să și le exprime. Cuvintele se asociază în mod previzibil, conform unor reguli de multă vreme stabilite, fără să înregistreze ceva din individualitatea poetului. Este ca și cum cineva, ori de câte ori ar vrea să comunice cu semenii, ar învârti la manivela unei boîte à musique, emițând mereu aceeași melodie. Trist sau vesel, apatic sau entuziast, George I. Nimigeanu învârte la manivela retoricii lui, din care răzbate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o răsuflare, s-ar asfixia pe la mijlocul ei: „Înregistrând, din perspective preponderent senzuale, polietajarea intrași extratextuală a lumii, nerepudiind utopia mitică salvgardantă a genezei scripturale a macroexistării și a destinului orfic al autorului care se obstinează neîncetat să-și ‹ decanteze jaloanele individualității din substanța fluidă, anamorfică și insidios cromatizată a unui timp înțepenit (parcă) primordial între eschatologii și soteriologii vicariante și orbiculare, George Vulturescu are tăria de a face din vocabulă un monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică a rostirii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
își imagina mânăstirea ca pe o însumare de spirite, ocean de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am fugit de lume și tot în lume am ajuns. Decorul acesta incert mă încape ca pe o promisiune amânată și nu ca pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vedea, sunt sigură de asta, mereu o a doua șansă. Cumva, nu mă privea ca pe fiica lui, ci mai curând ca pe fiica mamei mele, însă știu că pentru el eram tot timpul cineva foarte important, poate chiar o individualitate copleșitoare. Eram totul pentru el: fiica lui, fiica mamei mele-fiica soției lui, ființa pe care o iubea pentru ceea ce era. Mă iubea pentru ceea ce eram. Luna veghea asupra mea când închideam pleoapele. Angi veghea asupra ei. Luna era mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îl făceau să simtă. Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în singurătate, în disperare. El simțea doar plăcerea de a fi , doar bucuria individualității veșnice. Să ne odihnim puțin! Trebuie să ne recăpătăm puterile. Conform hărții, nu mai avem mult. Eu zic să coborâm, să stăm puțin la umbră. E abrupt, cam dificil de ajuns, dar frumos acolo jos. Scoatem funia și coborâm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din noi noi suntem, prin definiție vii, viața e condiția noastră, dorința noastră, calitatea noastră primară fie și pentru ca așa ne-am născut și asta am fost până în prezent. Cum suntem o posibilitate (existam în infinit) suntem, prin definiție, o individualitate în cele mai mărunțele sensuri, o individualitate, individualizați atât de mult încât nici noi nu existăm (până în cele mai mici detalii ale unui univers infinit în micime. Destinul nostru constă în faptul ca nu putem scăpa de ceea ce suntem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
viața e condiția noastră, dorința noastră, calitatea noastră primară fie și pentru ca așa ne-am născut și asta am fost până în prezent. Cum suntem o posibilitate (existam în infinit) suntem, prin definiție, o individualitate în cele mai mărunțele sensuri, o individualitate, individualizați atât de mult încât nici noi nu existăm (până în cele mai mici detalii ale unui univers infinit în micime. Destinul nostru constă în faptul ca nu putem scăpa de ceea ce suntem și reacționăm în consecință. Nevoia de viață este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceea ce mintea noastră ne permite, ceea ce ne-a fost dat să trăim și să gândim, și ăsta e bunul nostru cel mai de preț, dat fiindcă asta e viața noastră. Totuși, trebuie să fie o lume a esențelor pure, al individualității operă de artă, care să desprindă numai de individ. Ce faci? Nimic. Absolut nimic. Nu contează ce fac, totul e o întâmplare. Așa ca nu fac nimic. La început a fost cuvântul. Ceva abstract. Lumea e o interpretare. Lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai cerne prin sita fină a rațiunii lor, și încep să le propovăduiască pretutindeni și oricui. Fac lucrul acesta numai pentru a lăsa impresia că trăiesc în conformitate cu regulile unei conștiințe alese. Însă aceste obiceiuri greșite nu fac decât să murdărească individualitatea în numele căreia am fost plăsmuiți noi toți. Nimeni nu va putea fi vreodată obligat să îmbrățișeze cu deschidere ceva ce, poate, privind lucid și cu atenție, l-ar dezgusta profund. În fine, chiar dacă este întotdeauna de dorit ca gândurile cititorului să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
față de toate celelalte. Nu sunt doar intuiții ideale, inferențe, ipoteze, premise, consecințe etc., subordonate toate unei tipologii eidetice care îi conferă vieții predicative stilul său propriu; ci fiecare efectuare corespunzând unuia dintre aceste tipuri este o efectuare singulară, având o individualitate a sa, deopotrivă asemănătoare și distinctă de toate cele care se supun aceleiași legalități. Faptul că savantul nu acordă atenție acestei experiențe de fiecare dată în parte nu schimbă nimic, încă o dată, din realitatea sa. Ci, mai curând, această neglijare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se definește prin intermediul acestei independențe, adevărul mai originar despre care vorbim și care se identifică cu subiectivitatea absolută, acest adevăr variază odată cu viața, are o istorie, care este istorialul absolutului, îmbrățișarea sa cu sine potrivit modalităților fundamentale ale Suferirii, o individualitate, în măsura în care esența patosului său este cea a ipseității și în care ea nu se istorializează niciodată decât într-un individ și ca ființa sa proprie, o singularitate, în măsura în care orice determinare patetică este în mod ineluctabil aceasta, și nu o alta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
două mari ideologii ale secolului XX. În ciuda schematismului unor teze devenite deopotrivă catehism politic și doctrină de stat, el poartă în sine și duce până la ultimele lor consecințe principalele tare ale proiectului galilean: deprecierea vieții, a subiectivității, a afectivității, a individualității și, la modul general, a tuturor determinărilor ontologice care constituie esența proprie a acesteia. Realitatea, adevărul nu se găsesc așadar în viață, ci dincolo de ea într-o lume aflată în urmă, în aceste mari mase transcendente care sunt Istoria, Economia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să se contopească cu aceste totalități care îl domină, să se depășească în ele pentru a coincide cu ele și cu destinul lor. Numai că orice viață este în esență individuală orice frică, orice dorință, orice bucurie, orice iubire. Depășirea individualității nu este acel Aufhebung care o conservă și o transfigurează, este suprimarea sa. Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o definește, autonegarea individului înseamnă autonegarea vieții înseși, iar această intentio
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
condiția de a îndeplini o funcție în societate și, astfel, de a-și însuși o meserie. Pe de altă parte totuși, și mai semnificativ, de a-i permite să pună în operă ansamblul înzestrărilor și capacităților astfel încât să-și realizeze individualitatea proprie, adică esența umanității din el. Această a doua sarcină este cea a culturii în puritatea sa. Cât despre cea dintâi, dacă se înfățișează și ea ca un proces de culturație cel puțin parțial, este aici un aspect pe care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altă paradigmă de a înțelege ordinea socială. Dacă în abordarea de tip funcționalist contează stabilitatea și echilibrul familiei, văzute din întreg spre parte (familia este mai mult decât suma indivizilor care o compun), din perspectiva feministă, nu vor fi neglijate individualitățile. O autentică armonie a familiei se bazează pe o stare de echilibru a relațiilor între persoanele care o alcătuiesc (nu se mai admite, de exemplu, că efortul mai mare al femeilor va compensa implicarea mai redusă a bărbaților). Familia monoparentală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe respectarea drepturilor omului. În principal sunt vizate drepturile naturale, dreptul la exprimare, la liberă asociere și, bineînțeles, dreptul la vot. Liantul relațiilor din familie îl constituie proprietatea. Celelalte drepturi naturale, libertatea și căutarea fericirii, rămân asociate prioritar indivizilor ca individualități, iar nu în calitate de participanți în diferite grupuri. Aici se remarcă diferențe: unde își vor exercita femeile și bărbații drepturile lor la libertate, unde își vor căuta fericirea? Acasă (în familie) sau în spațiul public? Bărbații își vor afla împlinirea în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu relația. A fi acest tată este de acum încolo incomparabil mai important decât a fi tată, mai important decât a fi parte a relației de paternitate. Acest tată va fi numit de înșiși copiii săi pe nume, care indică individualitatea sa, și nu cu apelativul „tată”, care desemnează relația (Pierre Manent, 2003, p. 224). Legăturile naturale, recunoscute legal, dintre părinți și copii devin mai puțin semnificative față de legăturile socioafective directe, sufletești, psihologice dintre ei ca indivizi cu personalități unice; astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu distorsiona mecanismul prețurilor; 6) Stabilizarea, în sensul utilizării impozitelor pentru reglarea economiei; 7) Efectul stimulativ pentru muncă, economisire și investire; 8) Stabilitatea; 9) Flexibilitatea; 10) Redistribuirea avuției și a venitului. La aceste principii, economistul francez Maurice Allais mai propune: individualitatea, nediscriminarea, confidențialitatea, legitimita-tea și lipsa arbitrariului. Din aceste principii rezultă o serie de cerințe ale impozitării astfel: Distribuția sarcinii fiscale trebuie să fie cît mai echitabilă; Impozitele alese trebuie să perturbe cît mai puțin posibil mecanismul pieței; Structura impozitelor trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
club de lectură. Era firesc, deci, ca numai din timp în timp, această pânză freatică mobilă să erupă în forma definitivă a tiparului. Practic, de la distanță, oculta tagmă a mateinilor are semnalmentele unui colectiv de cercetare omogen. Cu foarte puternice individualități, e drept. Încă două vorbe înainte de a trece la subiectul acestei cronici, care este remarcabilul volum de investigații semnat de Ion Vianu. Dacă frunzărim galeria recentă de studii preocupate de înțelegerea exactă a celor câtorva sute de pagini scrise de
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă. Descripțiile scurte și pregnante, dialogul impregnat de individualitatea locutorului, de felul său de a fi (exprimat prin felul de a vorbi), acumularea de tensiune dramatică și descărcarea ei în "scurtcircuitul" produs prin moartea bătrânei: toate acestea indică o remarcabilă stăpânire de către autor a mijloacelor compoziționale. Construcția unei nuvele
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
spontană și necondiționată de nici un factor exterior a acelei oralități primordiale (cărțile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii ei), care, cîndva, demult“ i-au slujit celui în cauză a trece „direct“ de la inconștiența copilăriei la solitudinea conștientă a individualității. Atracțios se arată și raportul dintre scrib și instrumentul său, recent revoluționat de evoluția informaticii. Nu e vorba numai de o înlesnire materială a actului scriptic, ci și de o intruziune a calculatorului în intimitatea acestuia, de o inedită configurație
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
adevărurile ei. Singură această confruntare poate fi instructivă, deschizătoare de noi perspective și creatoare de valori". Altfel spus, opera este filtrată o dată prin super-ego-ul teoretic al criticului, dar și prin id-ul său, așa cum le disocia Murray Krieger, pentru care individualitatea, eul criticului literar reprezintă o combinație între persona (personalitatea sa publică, vocea reprezentativă pentru sistemul său) și persoană, ceea ce permite practicarea criticii literare ca artă, ca disciplină umanistă, și nu ca știință, asigurându-se deschiderea sistemului și evitarea uniformității la
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]