1,103 matches
-
la imperativ, marcarea este de tip nominativ/acuzativ. PAUMARÍ (PAMARI, PAMMARI) Limbă din familia ARAWÁ, vorbită în Brazilia (bazinul Amazonului), de indienii paumarí. 700 de vorbitori. Acord de tip ergativ. Topică obișnuită VS, AVO, dar sunt posibile variații. PERSANĂ Limbă indo-europeană, grupul iranian de vest. Partiție determinată de timp−mod− aspect. Marcarea de tip absolutiv−ergativ apare numai la timpurile trecute. PITJANTJATJARA Limbă aborigenă vorbită în centrul Australiei. Circa 4 000 de vorbitori. Ergativitate superficială. PITTA-PITTA Limbă australiană (Queensland) din familia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acuzativ. Reflexivul este un sufix de detranzitivizare și o sursă pentru marca antipasivă. PONAPEANĂ Familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul micronezian. Limbă vorbită în Arhipelagul Micronezia. Limbă înrudită cu TONGANA. 15 000 de vorbitori. PUINAVEAN − Vezi MAKU. PUNJABI Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în regiunea istorică Punjab, aflată la granița dintre India și Pakistan (80 de milioane de vorbitori) și în India (30 de milioane de vorbitori). Numeroase dialecte. Partiție ergativă. Construcția ergativă este restrânsă la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antipasiv: unul numit antipasiv absolutiv și altul numit antipasiv focus/agentiv. Pivot S/O. Topică VOA. Subiect nul. Pronumele independente apar rar, marcând emfaza. Se pare că nu apar niciodată în același enunț A și O realizate pronominal. RAJASTHANI Limbă indo-europeană din familia indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în India. 80 de milioane de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect: nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. REMBARRNGA (KALTUY, RAINBARGO, RAINBARNGO, REMBARRANGA, REMBARRNGA, REMBARUNGA) Limbă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbal, dar în propozițiile subordonate, marcarea, realizată prin acord, este întotdeauna de tip ergativ. Marcarea de tip ergativ apare numai în prezența particulei aspectuale stative, iar marcarea de tip acuzativ, în prezența particulei aspectuale active. SHURIWAI − Vezi NADËB. SINGHALEZĂ Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, vorbită în Sri Lanka. 15 milioane de vorbitori. Limbă cu marcare sintactică. A primește cazul nominativ (nemarcat). O primește, de regulă, nominativul (nemarcat), dar, dacă nominalul este [+ Animat], poate primi și acuzativul (marcat). În anumite structuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
manifestă scindarea subiectului intranzitiv, marcată cazual și prin acord verbal. So este o clasă închisă, cuprinzând numai 12 verbe al căror prefix (marcând acordul) este omonim cu cel pentru O din structurile tranzitive. Sa este o clasă deschisă. YAZGULYAM Limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, subgrupul Pamir, vorbită în Tadjikistan. 4 000 de vorbitori. Marcare tripartită numai la timpurile trecute. YIDINY Limbă din nordul Australiei. Partiție cazuală complexă: pronumele primesc nominativul/acuzativul. Numele primesc absolutivul/ergativul. Prin cazul ergativ este marcat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
române, București, Editura Academiei. Veenstra, Tonjes, 2004, "Unaccusativity in Saramaccan: The Syntax of Resultatives", în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 269-287. Wald, Lucia, Dan Slușanshi, în colab. cu Francisca Băltăcean, 1987, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Wald, Lucia, Elena Slave, 1968, Ce limbi se vorbesc pe Glob?, București, Editura Științifică. Wechsler, Stephen, 2005, "What in Right and Wrong about Little v", în: M. Vulchanova, T. A. Ǻfarli (eds.), Grammar and Beyond
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
legate de ceea ce numim astăzi "partiție ergativă". 91 A. Vaillant, "L'ergatif Indo-Européen", Bulletin de la Société Linguistique de Paris, 37, p. 93−108. 92 J. Kuryłowicz, Études indoeuropéenes, Krakow, Polska Akademia Umiejetnosci. 93 K. Shields, 1978, "Some Remarks Concerning Early Indo-European Nominal Inflection", Journal of Indo-European Studies, 6, p. 185−210; 1979, "More on the Indo-European Nominal Inflection: The Origin of the --/-n- stems", Journal of Indo-European Studies, 7, p. 213−226; 1982, Indo-European Nominal Inflection: A Developmental History, University Park
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
partiție ergativă". 91 A. Vaillant, "L'ergatif Indo-Européen", Bulletin de la Société Linguistique de Paris, 37, p. 93−108. 92 J. Kuryłowicz, Études indoeuropéenes, Krakow, Polska Akademia Umiejetnosci. 93 K. Shields, 1978, "Some Remarks Concerning Early Indo-European Nominal Inflection", Journal of Indo-European Studies, 6, p. 185−210; 1979, "More on the Indo-European Nominal Inflection: The Origin of the --/-n- stems", Journal of Indo-European Studies, 7, p. 213−226; 1982, Indo-European Nominal Inflection: A Developmental History, University Park, PA, Pensylvania State University Press
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Société Linguistique de Paris, 37, p. 93−108. 92 J. Kuryłowicz, Études indoeuropéenes, Krakow, Polska Akademia Umiejetnosci. 93 K. Shields, 1978, "Some Remarks Concerning Early Indo-European Nominal Inflection", Journal of Indo-European Studies, 6, p. 185−210; 1979, "More on the Indo-European Nominal Inflection: The Origin of the --/-n- stems", Journal of Indo-European Studies, 7, p. 213−226; 1982, Indo-European Nominal Inflection: A Developmental History, University Park, PA, Pensylvania State University Press. 94 S. R. Anderson, "On Mechanisms by which Languages Become
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Études indoeuropéenes, Krakow, Polska Akademia Umiejetnosci. 93 K. Shields, 1978, "Some Remarks Concerning Early Indo-European Nominal Inflection", Journal of Indo-European Studies, 6, p. 185−210; 1979, "More on the Indo-European Nominal Inflection: The Origin of the --/-n- stems", Journal of Indo-European Studies, 7, p. 213−226; 1982, Indo-European Nominal Inflection: A Developmental History, University Park, PA, Pensylvania State University Press. 94 S. R. Anderson, "On Mechanisms by which Languages Become Ergative", în: C. N. Li (ed.), Mechanisms of Syntactic Change, Austin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
K. Shields, 1978, "Some Remarks Concerning Early Indo-European Nominal Inflection", Journal of Indo-European Studies, 6, p. 185−210; 1979, "More on the Indo-European Nominal Inflection: The Origin of the --/-n- stems", Journal of Indo-European Studies, 7, p. 213−226; 1982, Indo-European Nominal Inflection: A Developmental History, University Park, PA, Pensylvania State University Press. 94 S. R. Anderson, "On Mechanisms by which Languages Become Ergative", în: C. N. Li (ed.), Mechanisms of Syntactic Change, Austin, University of Texas Press, p. 317−363
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai trage peștele acum! cu căruța cu bani, relieful capela mărită în beton, Mitică, săracu', cum o duce? trăiește! Căiuți medic de familie Zara Lorena Daciana, întîmplător Daciana ori știau de vechimea în apa dacică zara? Lorena Lotharingia, varii filoane indo-europene din panta noastră septentrională, domn' Ostroveanu, cuib pe vîrful stejarului, extraordinară femeie! s-o chinuit șase ani, nepotî-so șase, nu mai faci nimica, nu poți să mai muncești! băi, da' Culiță-i maistru! a fost concurs, l-a cîștigat, băi, de-aghé
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a trăi: e vorba de goți, păstori nomazi din stepă, apoi de burgunzi, vandali etc. Printr-o lentă deplasare către sud, ei ajung în cîmpia Dunării 4, unde intră în contact cu alte popoare, de rasă albă și de cultură indo-europeană, ca și ei: sarmații și alanii. De la aceștia învață cum să folosească scara de la șa, platoșa prevăzută cu plăci de metal și lancea în lupta călare. În același timp, între Elba și Rin, se stabilesc popoarele germanice de ramură occidentală
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
rol deosebit în transmiterea culturii babiloniene popoarelor prehelenice din bazinul mediteranean. După dispariția statului hitit, prin distrugere, tradițiile artei sale s-au păstrat în statele dezvoltate mai târziu în Asia Mică și în Siria. Limba hitită era o veche limbă indo-europeană din Asia Mică în care s-au descoperit texte în scriere cuneiformă din mileniul al II-lea î.Hr. Hitiții au preluat limba arameilor semitici și în cele din urmă au dispărut din istorie. Textele hitite sunt cele mai vechi texte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
din Asia Mică în care s-au descoperit texte în scriere cuneiformă din mileniul al II-lea î.Hr. Hitiții au preluat limba arameilor semitici și în cele din urmă au dispărut din istorie. Textele hitite sunt cele mai vechi texte indo-europene cunoscute și au o importanță deosebită pentru studiul comparativ al limbilor din această familie, oferind material pentru reconstruirea limbii indo-europene. Săpături efectuate în Turcia au scos la iveală 5 temple, o cetate fortificată și câteva sculpturi masive. În cele 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
preluat limba arameilor semitici și în cele din urmă au dispărut din istorie. Textele hitite sunt cele mai vechi texte indo-europene cunoscute și au o importanță deosebită pentru studiul comparativ al limbilor din această familie, oferind material pentru reconstruirea limbii indo-europene. Săpături efectuate în Turcia au scos la iveală 5 temple, o cetate fortificată și câteva sculpturi masive. În cele 5 temple au fost descoperite tăblițe cu detalii asupra riturilor și ceremoniilor religioase. Aceste descoperiri au avansat cunoștințele asupra perioadei patriarhilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și câteva sculpturi masive. În cele 5 temple au fost descoperite tăblițe cu detalii asupra riturilor și ceremoniilor religioase. Aceste descoperiri au avansat cunoștințele asupra perioadei patriarhilor Bibliei. PERSIA dispersarea ariană la originea puterii persane Indo-iranieni, perșii aparțin marii familii indo-europene; veri cu războinicii sciți și hitiți, ei sunt și rude îndepărtate cu elenii, latinii, slavi, celți și germanii. În cursul mileniului III î.Hr., dispersarea popoarelor indo-europene s-a produs lent, pornind din nordul european. Ramura orientală, căreia îi aparțin indo-europenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
patriarhilor Bibliei. PERSIA dispersarea ariană la originea puterii persane Indo-iranieni, perșii aparțin marii familii indo-europene; veri cu războinicii sciți și hitiți, ei sunt și rude îndepărtate cu elenii, latinii, slavi, celți și germanii. În cursul mileniului III î.Hr., dispersarea popoarelor indo-europene s-a produs lent, pornind din nordul european. Ramura orientală, căreia îi aparțin indo-europenii, s-a împărțit în mai multe grupe în jurul anului 1700 î.Hr. O grupă venită prin Rusia meridională a pătruns treptat în marele platou situat între Indus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
este Clar Văzătorul, înaltul magician și mai ales Marele Bărbat al Armatelor. Numele său derivă din scandinava veche, în care Odhr înseamnă furie, după cum tot furie înseamnă și germanul Wut. La fel zeul indian Varuna, de la celălalt capăt al lumii indo-europene, Odin acționează pe câmpul de luptă prin magie și legături invizibile. Pe cei care cad în războaie și sunt iubiți de el, Odin îi adună și îi duce în Walhalla, paradisul războinicilor. Imaginea lui Odhrin, galopând în văzduh, pe calul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
care durează“). E o carte despre bătrânețe, înțeleasă ca splendoare a vechimii. Pentru ca cititorul să-și facă o idee, îi voi pune la dispoziție câteva citate: „«Vechi» (old ) este un cuvânt el însuși foarte vechi, derivat, probabil, dintr-o rădăcină indo-europeană care înseamnă «a hrăni». Dacă mergem pe urma cuvântului în gotică, norvegiană veche și engleză veche, descoperim că ceva «vechi» e ceva bine nutrit, matur, copt. Lumea e, pentru noi, hrănitoare, atunci când îi simțim vechimea. Sufletul omenesc nu se alege
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu care s-a început construcția unui nou sat, vine imediat în importanță vatra casei, locul unde se gătește, se încălzește, se descânta, se vrăjea, unde se colinda în sărbătorile solstițiului de iarnă. [...] Vatra casei a reprezentat la toate popoarele indo-europene spațiul sacru din casă [...]. Pe vatra casei nășteau ușor femeile care nu puteau naște pe pământ. Pe vatră se jurau sau se blestemau gospodarii între ei. Pe vatră, de Anul Nou, se invocau strămoșii și moșii pentru apărarea moșiei, gospodăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fetele din familiile sărace sau cele care întâmpinau dificultăți în a învăța limbi străine, finlandeza constituia deseori un motiv de a renunța la școală sau de a o termina fără examenul final. De ce? Pentru că finlandeza diferă foarte mult de limbile indo-europene și pedagogiile nu erau prietenoase cu studenții. În jurul vârstei de 13 ani am început să învăț franceza, prin corespondență. La vremea aceea tatăl meu avansase la rangul de capitan al unei nave de transport. Începuse să navigheze în Marea Mediterană. Poate
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
modul de utilizare, de comercializare și de producție de îmbrăcăminte (C. Buffa, 2004, 300). Trei sute de ani mai târziu, cuvântul "modă" capătă o nouă semnificație: a urma, a fi în pas cu actualitatea (F. Braudel, 1979/1984, 65). De la rădăcina indo-europeană muid provin, de fapt, zeci de cuvinte grecești, latine, franceze, printre care se numără și mod, modelist, modern, a modifica; dar din el derivă și cvasiantonimele prezentărilor de modă ale sfârșitului de mileniu II, ca acomodabil (înțelegător), modest, a modera
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
cultul Sfintei, ale căror moaște se află la Iași, cuprinde elemente agrare și ritualuri legate de sfințirea apei, atestând caracterul ei de adevărată Alma Mater”. Cultul zilei de vineri este pus în relație cu „unitatea culturală și religioasă a vechilor seminții indo-europene, care au avut o zeitate feminină a naturii, dragostei și fecundității, al cărei prototip este Venus”, iar teama de „vinerile legate”, remarcată și de M. Mesnil și A. Popova, este „o formă de respect față de străvechea divinitate păgână a zilei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
73. Ute Frevert, Heinz-Gerhard Haupt - Omul secolului XX 74. Augustin - Prima cateheză. Inițiere în viața creștină 75. Plinius - Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate (vol. III) 76. Ute Frevert, Heinz-Gerhard Haupt - Omul secolului al XIX-lea 77. Georges Dumézil - Căsătorii indo-europene și Cincisprezece chestiuni romane 78. Cristian Bădiliță - Manual de anticristologie. Studii, dosar biblic, traduceri și comentarii 79. Grete Tartler - Înțelepciunea arabă (secolele V XIV) 80. * * * - Originile creștinismului 81. * * * - Evanghelii apocrife (ediția a III-a) 82. Paul Ricœur, André Lacocque - Cum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]