1,173 matches
-
Gospodăriei Partidului Comunist. Începând din februarie 1990, palatul găzduiește sediul Asociației „21 Decembrie 1989”. În perioada 1992-1996, în acest imobil și-a desfășurat activitatea Covenția Democrată din România. Imobilul a fost construit în anul 1900 de un mare proprietar și industriaș, Herman Spayer și a avut apoi mai mulți proprietari (printre care și Banca Marmorosch Blank) fiind naționalizat în perioada comunistă. Decorațiile fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a Capitalei. Interioarele ample
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
om de afaceri și fost handbalist spaniol, soțul infantei Cristina a Spaniei, fiica cea mică a regelui Juan Carlos I și a reginei Sofía și sora actualului rege, Felipe al VI-lea. este fiul lui Juan María Urdangarín Berriochoa (1932-2012), industriaș basc, și al soției acestuia, Clăire Liebaert Courtain (n. 1945), aristocrata de origine belgiană. S-a născut în Țară Bascilor, însă a crescut la Barcelona. La vârsta de 18 ani a devenit jucător profesionst de handbal la FC Barcelona, unde
Iñaki Urdangarín () [Corola-website/Science/325670_a_326999]
-
1905). Ca urmare a dezvoltării comerțului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, evreii din Câmpulung au crescut atât numeric, cât și ca importanță economică. Evreii din oraș aveau următoarele meserii: avocați, medici, dentiști, farmaciști, bancheri, comercianți sau industriași. Ei dețineau hanuri, restaurante, mori sau fabrici de confecții textile. Populația evreiască a luat parte în mod activ la viața politică evreiască din Bucovina. Evreii Abraham Tanner, Adolf Kreisel și Samuel Spetter au fost membri în Consiliul orășenesc. Comunitatea evreilor
Templul Havre Gah din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323665_a_324994]
-
și educative activau în mai multe orașe. Modificările economice și sociale, cum ar fi reforma agrară și industrializarea, în combinație cu efectele dominației străine, au schimbat structura socială veche de secole a societății poloneze. Între clasele sociale emergente se numărau industriașii înstăriți și bancherii, pe lângă tradiționala și încă foarte importanta aristocrație proprietară de pământuri. O clasă socială de mijloc, educată și profesionistă, adesea provenea din rândurile aristocrației scăpătate (numeroase latifundii mai mici, bazate pe iobăgie nu au supraviețuit reformelor agrare) și
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
etnică", prin care statul român își abandona cetățenii de origine evreiască, privându-i de cele mai elementare drepturi civice. Minoritatea evreiască, lăsată la bunul plac al unor funcționari publici regionali a început să se expatrieze. Un val de intelectuali și industriași români de sorginte evreiască a părăsit România, economia și cultura română fiind lezate, iar intelectuali de frunte au protestat vehement. Guvernul Goga-Cuza s-a menținut la putere 44 de zile. Deși ar fi putut să abroge această lege, Patriarhul a
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
1867, de reședință districtuală în 1893 și de oraș în 1904), comunitatea evreiască din Gura Humorului a început să se dezvolte. În anul 1880 s-a deschis un consiliu cultural evreiesc la Gura Humorului. El a fost condus de marele industriaș Wolf Kleinberg până în 1888, când acesta s-a mutat la Cernăuți. Următorii președinți ai consiliului au fost Itzik Leib Schattner (1888-1903), Markus Markowicz (1903-1904), Saul Ellenbogen (1904), Abraham Fischler (1905-1908), farmacistul Alexander Loebel (1908-1914), Gerenten (1918-1921), dr. Jonas Gartenlaub (1921-1926
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
Renoir, Paul Signac, Alfred Sisley, Henri de Toulouse-Lautrec, Maurice Utrillo, Vincent Van Gogh și alții. Colecția este găzduită într-o vilă din 1800 cu arhitectură în stil englezesc, situată în partea de sud a cartierului Seefeld. Această colecție este opera industriașului Emil Georg Bührle (1890-1956). E.G. Bührle s-a născut la Pforzheim în Germania; a început cu studiul disciplinelor științifice ca mai apoi să se dedice complet artelor. În 1924 s-a transferat la Zürich unde și-a asumat direcțiunea Oerlikon
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]
-
lui Bührle era aceea ca după moartea sa colecția să nu fie împărțită, pentru aceasta în 1960, la numai 4 ani după dispariția sa, a fost creată o fundație care a transformat în muzeu casa din Zollikerstrasse, casă în care industriașul adunase colecția sa care consta în 168 de tablouri și 30 sculpturi. În 1960 muzeul a fost deschis publicului. Muzeul - de câtva timp - concesionează deseori opere cu împrumut pentru marele mostre în întreaga lume; din această cauză este posibil ca
Colecția Bührle din Zürich () [Corola-website/Science/306899_a_308228]
-
în general critici la adresa politicii guvernelor succesive, ce au urmat guvernelor în care a fost, mai ales în domeniul apărării și al încălcării drepturilor omului. s-a născut la Kaunas,ca fiu al unei familii de evrei. Tatăl său era industriaș, iar mama sa - medic stomatolog. La vârsta de un an, familia s-a mutat la Riga, în Letonia vecină, unde el și-a petrecut restul copilăriei și a urmat școala elementară. În anul 1939, când a avut 14 ani,la
Moshe Arens () [Corola-website/Science/309873_a_311202]
-
Jiquidi, A. Murnu, I. Iser, N. Tonitza, C. Ressu, F. Sirato, I. Ross. După 1944, caricatura va deveni un mijloc de propagandă în slujba comuniștilor. Caricaturiștii satirizau (la sarcină de partid), tare ale societății trecute, astfel încât foștii aristocrați, boieri, nobili, industriași, patroni, să nu poată fi compătimiți pentru pedepsele pe care noua oligarhie le aplica. Din nefericire, pedepsele nu au fost doar de natură ironică sau moralizatoare. Cinismul proletcultist a fost fără margini. Râsul a dispărut de pe fața României, fiind înlocuit
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
provenit din unirea cuvintelor grecești "Phalanx", formație de luptă dreptunghiulară, și "stereos", solid) este un tip de organizare utopică a unei comunități imaginate la începutul secolului al XIX-lea de filozoful socialist și economistul francez Charles Fourier și promovat de industriași idealiști ca Jean-Baptiste André Godin. Comunitatea de tip falanster urma să fie formată în mod ideal din 500-2000 de persoane care să lucreze laolaltă pentru un beneficiu reciproc Fourier a conceput "falansterul" ca o clădire proiectată pentru a integra caracteristicile
Falanster () [Corola-website/Science/335318_a_336647]
-
un inginer francez, promotor al aplicățiilor industriale ale prospecțiunii electrice; a fondat, împreună cu fratele său, "Société de Prospection Électrique", din care s-a dezvoltat "Schlumberger Limited", cea mai mare companie de prospecțiune petrolieră de pe glob. Născuți într-o familie de industriași alsacieni, studiază amândoi la școlile superioare de elită "(grandes écoles)" din Paris și devin ingineri. Conrad Schlumberger este numit la 29 de ani profesor de fizica la Scoala Superioară de Mine "(École des Mines)" din Paris. Aici dezvolta primele metode
Conrad și Marcel Schlumberger () [Corola-website/Science/307691_a_309020]
-
iulie 1949, va alege să se sinucidă, explodând grenada pe care o avea tot timpul la el, în loc să cadă în mâinile comuniștilor. Obiectivul Rezistenței din Dobrogea era să pregătească România pentru eventualitatea unui război între Occident și URSS. După 1945, industriașii români au fost implicați în finanțarea acestei mișcări. În mod neoficial, armata română a sprjinit și ea mișcarea, prin amiralul Horia Măcelaru. În acest context, Gogu Puiu ar fi putut fi un agent de legătură și cel care trebuia să
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
Mondial și continuă destinul membrilor familiei Hallipa. Divorțată de Doru Hallipa, cocheta Lenora se căsătorise cu medicul Walter, continuând să o întrețină pe Coca-Aimée, fiica ei cea mică. În același timp, fiica cea mare a Lenorei, Elena, se căsătorise cu industriașul milionar George Drăgănescu din dorința de a se răzbuna pe fostul ei logodnic, prințul Maxențiu, fiindcă cedase farmecelor surorii ei vitrege, Mika-Lé. Soții Drăgănescu răscumpăraseră moșia Prundeni pe care Doru Hallipa o vânduse mai demult. Având avere și prestigiu social
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
umile: Lenora este fiica unui „accizar” (funcționar fiscal) din Mizil, Doru Hallipa provine dintr-o familie de arendași îmbogățiți, Ada Razu este poreclită „făinăreasa” deoarece averea adusă de întreprinderile de morărit ale tatălui ei au propulsat-o către blazonul princiar, industriașul milionar Drăgănescu este fiu de cârciumari. Urmașii parveniților nu mai sunt preocupați de lupta pentru îmbogățire, deoarece ei sunt deja bogați, ci caută să-și consolideze poziția în societate, urmărind poziții politice sau organizând evenimente culturale exclusiviste. În acest sens
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de viețile muncitorilor și ale săracilor de pe domeniul familiei sale. A ajuns la concluzia că în capitalism marea majoritate a oamenilor nu ar putea ajunge la privilegiile de care se bucura el însuși, fiind astfel obligați să-și vândă serviciile industriașilor și marilor proprietari de pământ. Înspre finalul celui de-al doilea război mondial, Giangiacomo s-a alăturat Partidului Comunist Italian (PCI) în lupta împotriva armatei germane și a regimului lui Benito Mussolini. Fiind unul dintre cei mai bogați oameni din
Giangiacomo Feltrinelli () [Corola-website/Science/297191_a_298520]
-
în timpul căruia compania a crescut între 1914 și 1956, devenind o forță internațională. Watson a dezvoltat stilul caracteristic de management și cultura companiei IBM, transformând-o într-o organizație deosebit de eficientă, operând pe piața mașinilor de calcul cu cartele perforate. Industriaș de marcă, a fost unul dintre cei mai bogați oameni ai vremii sale, iar la moartea sa a fost denumit „cel mai mare vânzător al lumii”. Thomas Watson a fost fiul lui Thomas și Jane Fulton White Watson, și a
Thomas J. Watson () [Corola-website/Science/322341_a_323670]
-
Ca ministru al industriei și comerțului în anii 1955 - 1965 și 1970 - 1972 a încurajat. mai ales prin apeluri la solidaritatea unor întreprinzători evrei, investițiile străine în scopul înființării de întreprinderi industriale israeliene. Astfel l-a convins pe Israel Polak, industriaș evreu din Chile, originar din România (Bucovina) să deschidă un combinat textil în localitatea Kiryat Gât de curand înființată la marginea deșertului. Legendă povestește că pentru a nu se lovi de refuzul lui Polak din cauza îndepărtării acelei așezări de centrul
Pinchas Sapir () [Corola-website/Science/313477_a_314806]
-
din Sanremo a fost ultimul loc de reședință al industriașului suedez Alfred Nobel. VILLA a fost construită în stil neogotic de arhitectul Filippo Grossi în 1870 și a fost cumpărată de Alfred Nobel în 1891. El a renumit-o „My Nest” (Cuibul meu), confirmând nevoia lui de liniște și pace
Vila Nobel () [Corola-website/Science/334290_a_335619]
-
italiene. Evreii au fost mai întâi îngrădiți într-un ghetou și apoi uciși sau deportați în lagăre de concentrare, inclusiv la Płaszów și la Auschwitz de la Oświęcim. Regizorul de film Roman Polanski este un supraviețuitor al ghetoului, în vreme ce Oskar Schindler, industriașul german înfățișat în filmul lui Steven Spielberg "Lista lui Schindler", alegea angajați din ghetou pentru a lucra în fabrica sa de vase emailate ("Deutsche Emailwaren Fabrik", sau pe scurt "Emalia"), salvându-i astfel de deportare. Deși a fost jefuită de
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
este un drum pietonal pavat în serpentina de pe insulă Capri, care conectează zona formată de Conventul Sân Giacomo și Grădinile lui Augustus cu Marină Piccola. Comandat de către industriașul german Friedrich Alfred Krupp, drumul acoperă o diferență de altitudine de circa 100 m. Construită între 1900 și 1902, a fost aparent o cale de legătură pentru Krupp între luxosul sau hotel, Grand Hotel Quisisana, si Marină Piccola, unde era
Via Krupp () [Corola-website/Science/333138_a_334467]
-
vicepreședinți ai consiliilor unităților teritoriale de gradul doi, mii de consilieri locali, sute de primari ș.a.m.d. Din conducerea partidului au făcut parte: Mircea Snegur, primul Președinte al Republicii Moldova (1991-1996); Valeriu Muravschi, ex-prim-ministru (1991-1992); Mircea Rusu, ex-deputat, presedintele Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor; Mihai Cimpoi, ex-deputat, presedintele Uniunii Scriitorilor; mai bine de 30 de deputati care au votat în anul 1991, Declarația de independență a Republicii Moldova; deputați și miniștri din alte parlamente și guverne democratice, reformatoare și personalități marcante din diverse
Partidul Național Liberal (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/325627_a_326956]
-
din Dortmund, Westfalia. Mama, născută Popp; tatăl său, de origine greacă, maistru-forjer, socialist și admirator al lui Bismarck era un patriot al Imperiului German. Autobiografia lui Canaris a trecut revizuiri în timp, în funcție de oportunități. În ultima variantă, tatăl său devenise industriașul Carl Canaris (director al uzinei siderurgice „Applerbecker Hütte”) și, consecutiv cu începerea ostilităților cu Grecia, neînrudit cu revoluționarul ministru grec al marinei Konstantin Kanaris (d. 1877) (înrudire cu care se lăudase într-o variantă anterioară), care se trăgea dintr-o
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.350 locuitori, preponderent bulgari. În sat se află trei magazine, restaurante și un hotel turistic. În satul Cairaclia s-a născut în 1890 agricultorul și industriașul de etnie lipoveană Ștefan G. Chirilov, tatăl cunoscutului cronicar sportiv și scriitor român Ioan Chirilă (1925-1999). Ștefan Chirilov a fost în perioada interbelică primar al comunei Cairaclia și președinte a Băncii Populare din aceeași comună . Conform recensământului din 2001, majoritatea
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
Hopkinson descoperă avantajele sistemului trifazat de producere și de transport al energiei electrice, inovație pe care o patentează în 1882. Același lucru constituie subiectul uneia din invențiile lui Nikola Tesla (1856 - 1943) patentate în 1888 și puse în practică de industriașul nord-american George Westinghouse (1846-1914). Tot prin colaborarea celor doi, în 1895 este dată în funcțiune centrala electrică experimentală de pe Cascada Niagara. În 1808 Davy realizează un corp de iluminat care utilizează arcul electric generat între doi electrozi. În 1825, fizicianul
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]