1,887 matches
-
Sfânta Euharistie fiind săvârșită în Biserică și de către Biserică, având deci un profund caracter eclezial, la rândul ei, ea constituie, face Biserica, Trupul comunitar-sobornicesc al lui Iisus Hristos. Printr-o simultaneitate și o reciprocitate ce ține de paradoxul și sublimul inefabil al realității dumnezeiești atotcuprinzătoare, Biserica face Euharistia și Euharistia face Biserica. Așadar, în Sfânta Euharistie se realizează cu adevărat Biserica, în înțelesul ei de Trup tainic al Domnului Hristos, și aici pulsează în chipul cel mai puternic viața ei. Biserica
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466583015.html [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
una din aceste dimensiuni umane, pentru că s-ar ajunge la erori. În definitiv, ce ne diferențiază de celelalte ființe? Ioanid Romanescu a dat răspunsul perfect: „Poezia a diferențiat și mai mult omul de celelalte animale”. E vorba despre dimensiunea spirituală, inefabilă, a omului care nu trebuie în nici un caz neglijată. A lucra pe acest tărâm magic al cărților și publicațiilor periodice, al documentației de referință, este mai mult decât un apostolat, este un titlu de onoare pentru acei care se apleacă
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Sapand_la_radacina_frumosu_cezarina_adamescu_1391258602.html [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
prezent chiar și atunci cînd lipsește. Traseele lui fizice se compun din flanări noc- turne, evanescente și romantice iar silueta lui gracilă și ele- gantă lasă urme în aerul populat de umbrele celebre ale orașului. Practic, un contabil cu gustul inefabilului a con- semnat probabil alura seniorială a artistului într-un protocol destinat să anime iluzorii serbări galante. Cu siguranță că un Watteau sau Bouché l-ar fi trecut pe lista invitaților de onoare la balurile de la curte, mondenitatea personajului fiind
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
este altceva decît expresia vizuală a unei dezbateri fără cuvinte, o căutare înfrigurată a esenței ce mai întotdeauna ne scapă. Prin idee ne apropiem cu pași mărunți de teritoriile ei, prin exprimare ne îndepărtăm ireversibil. Ipoteza incită, demonstrația stabilește ordinea. Inefabilul generează un echilibru fragil și efemer iar starea de beligeranță cu limitele conferă peratologiei o actualitate veche de cînd lumea. În respectul deloc convenient al factologiei, trebuie remarcat că debutul ieșean al artistului a avut impactul pre- vizibil. Pictorul, tratat
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
niște «figurativi». Un amator de pictură din secolul XIX nici n-ar realiza că sforile înnodate, legate cu o ață subțire de un cîine, de un papagal, sînt femei. Și totuși, ca la Matisse sau Pallady, aceste nuduri au efervescența inefabilă a goliciunii pictate și transmit emoția intimității unui atelier. În aceasta stă clasici- tatea «Arlechinelor»: în faptul de-a fi fost pictate și-n făptul de-a fi fost văzute. Pictorul pare un faun ratat, care mută pădurea în atelier
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
tuturor constă în reducerea Adevărului la o dimensiune a conceptualizării. Gândește și mai presus de orice, te rog să simți, dragul meu cititor. Chiar totul, fie mundan sau transcendental, poate fi încadrat în concepte? Oare nu există virtuți, valori, atribute inefabile și dincolo de teoretizarea intelectualistă? În infantuarea lor, intelectualii au încercat să-l definească și pe Dumnezeu, au cântărit chiar și sufletul. Se pare că toți definesc, puțini experimentează și câțiva cunosc. Așa că te întreb, cititorule: tu cunoști Adevărul? Ce este
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDIȚIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1475038607.html [Corola-blog/BlogPost/379396_a_380725]
-
de umilință. Desigur, putem realiza rugăciunea și că o cerere pentru altcineva. Uneori rugăciunea este acea înălțare a ființei noastre, a sufletului și a minții către Dumnezeu. Ființele simple și pline de puritate simt cu ușurință, în timpul rugăciunii acea stare inefabila, de comuniune cu Dumnezeu ori de câte ori îl cheamă într-un mod spontan și natural. Dumnezeu este întotdeauna prezent și foarte aproape față de cei care îl iubesc sincer și cu toată ființă lor. Însă Dumnezeu pare a se ascunde de acela închistat
PUTEREA RUGĂCIUNII de IONEL CADAR în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Puterea_rugaciunii_ionel_cadar_1328443373.html [Corola-blog/BlogPost/346670_a_347999]
-
De aceea Mântuitorul a zis, atunci când cineva a încercat să-i îndepărteze pe copii de El: „Lăsați copiii să vină la mine, că a unora ca acestora este Împărăția Lui Dumnezeu!" Deci, copiii aceștia din biserică trăiesc o prezență dumnezeiască inefabilă. Noi nu putem simți așa cum simt ei în puritatea lor. "Oamenii de mici primesc acest har dumnezeiesc de a percepe fără să priceapă prezența divină." - Părinte Nicolae, care ar trebui să fie rolul Bisericii în societatea românească de astăzi? - Nu
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1417681707.html [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
Dumnezeu"pe altarul împărăției ceru �rilor. Din Faptele Apostolilor și din Viețile Sfinților știm că strălucirea Sfântului Ștefan, bucuria și zâmbetul fericiților mucenici, semnalează tai �nic conținutul apofatic al muceniciei lor. Sfinții văd slava lui Dumnezeu și se bucură, amplificând inefabilul experienței lor. Cei ce contemplă eu �haristie sacrificiul martiric și mucenicesc pot observa și constata că trupurile celor jertfiți pentru adevăr sunt transfigurate, iar focul și chinurile nu mai au putere asupra lor. Rezultă de aici că martirii și mucenicii
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_martiriu_si_jertfa_.html [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
mirifice hore din duminicile cu înserări aurii...Când soarele uimit alinta cu razele sale obrajii fetelor prinse-n horă și se juca cu fluturii sclipitori ai iilor înflorate, sărutându-le ghiduș umerii și sânii. Horele de atunci aveau „ceva” invizibil, inefabil, acel tainic fir care lega deopotrivă pe lăutari, dansatori și privitori, cu trăiri intense care le curgeau în suflete. La horă se-nfiripau izvoarele de bucurii și tristeți, cu legări și dezlegări de prietenii, iubiri...căsnicii... Nu era doar cântec
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1409844554.html [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Florin ȚENE Gheorghe Izbășescu Cântece de mântuire Poet al reflecției ironice (Radu G. Țeposu), un insurgent al poeticului textualist, inimosul fondator al seriei noi a revistei "Zburătorul", Gheorghe Izbășescu este în librării cu un nou volum de poeme "bazat pe inefabil și starea de grație cu linia antilirică" (Laurențiu Ulici), intitulat Cântece de mântuire, Editura AXA - Botoșani, 1998. Aflat la a noua carte, poetul se detașează de generația optzecistă prin felul cum se implică singurătății funciare, atrăgând în orizontul propriu metoda
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_de_mantuiire.html [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_de_mantuiire.html [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
strună. Mihaela Aionesei nu se dezminte, devenind ea însăși arcușul, în simfonia fantastică a primăverii: “cu mâini de liliac / și inima strânsă într-un nufăr / vin către tine / asmuțind primăveri / amintindu-mi cum e / să fii arcuș pe vioară. (armonie) Inefabilul își face mereu apariția și devine o stare de fond pe care poeta își desenează propriile aripi. Iubirea, această categorie universal valabilă - face salturi incredibile “peste goana atâtor vitregii” și învinge aproape întotdeauna, cu condiția să fie adevărată. Iubirea este
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_mihaelei_ai_cezarina_adamescu_1368172497.html [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
prin iubire“. Pentru că dragostea îndatorează, conștiința propriei nevrednicii crește odată cu urcarea spre Dumnezeu. Departe de a vedea un Dumnezeu sadic, având ca necesitate coborârea în țărână a făpturilor lui, Părinții se simțeau tot mai obligați odată ce experimentau fiorul iubirii divine. Inefabilul acestei experiențe îi aducea la conștiința nimicniciei proprii: „Tu ești totul, eu sunt praf și cenușă“, striga Avraam. În al doilea rând, Dumnezeu vine în întâmpinarea omului și abia această venire, această inițiativă divină aduce și iubirea pentru întreaga creație
IUBIREA DE DUMNEZEU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1395131354.html [Corola-blog/BlogPost/353845_a_355174]
-
nici osicioare împrăștiate, cuvântul o poate primi și disipa în structura lui dură ori în firidele aerului care-l compun, până ce aceasta se calmează și rămâne la același nivel ca în principiul vaselor comunicante. Este interesantă această abordare a materialului (inefabil?!) de construcție a poemului cu elementul vital, care ne naște și ne ucide cu aceeași forță, ori cu măcar aceeași indiferență. Ce rămîne după ce apa s-a retras dintr-un ținut inundat? Mâl, obiecte arzvârlite ori mânjite, resturi vinovate din
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Legendele_egiptului_re_nviate_n_vuiet_de_tsunami_recenzie_la_cartea_rosei_lentini_tsunami_si_alte_poeme_traducere_euge.html [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
acea putere de a Se dărui pe Sine într-o relație pe care Dumnezeu a găsit cu cale să ne-o exemplifice atunci când l-a creat pe om din „două bucăți”, dar care este și trebuie să rămână cantonată în inefabilul, sfințenia și frumusețea absolută a relației din sânul Trinității divine. Reporter: Și Mântuitorul Isus Cristos a experimentat singurătatea. Dar nu în fața televizorului sau în spatele unui monitor, ci pe cruce. Liviu Râmneanțu, tânăr necăsătorit: Căsătoria nu este o soluție împotriva singurătății
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_o_viata_pustie_.html [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
al doilea plan, folosind un limbaj postmodernist: “apoi își pune la încărcat steluța de la cercel pentru ziua de mâine”. În placheta “lacrimi cu trenă”, poeta aduce nostalgiile copilăriei pe lângă “caleașca bunicului” prin “meandrele vieții”. Un“tren cu amintiri” călătorește în inefabil, aici vocabularul se îmblânzește, sunt “încondeieri colorate de îngeri ascultători” și o frumoasă poezie de dragoste liceană, “erai tot numai flori de primăvară/ te-ai strecurat cu tot cu cer/ printre paginile manualelor de liceu”...( pietrificarea unui sentiment) Spre final, sub titlul
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1462714633.html [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
octombrie 1925, la Solovăstru, așezare de pe malul Gurghiului, un afluent al Mureșului. Amintirea cea mai proeminentă din copilăria mea, este joaca prin ploaie, cu pietrele. Îmi plăcea să ascult răpăiala ploii sub șiroaiele calde de vară, furată într-o predispoziție inefabilă de jocul voios cu pietrele. Ce nu-mi plăcea era să beau lapte crud și proaspăt de vacă, obligată de bunicile mele. Dar anii aceștia rămân configurați într-o fascinație nerepetabilă. Când ați voiajat întâia oară în afara satului natal? Nu
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Virginia_zeani_l_assoluta_sp_aurel_v_zgheran_1386885762.html [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
pretinsei supremații valorice a unora asupra altora, nevoilor acerbe de recunoaștere, indiferent de cotațiile sinestezice pe care poezia lor o poate oferi. Distinctă, nonconformistă, încărcată de un mimetism teribil, profundă, viguroasă, cultă, ancorată în realitatea prezentului, dar dotată cu aripile inefabile ale visului, poezia Luminiței Zaharia câștigă din ce în ce mai mult teren, în primul rând prin varietatea compozițională, ideatica extinsă, dar și datorită acurateței prin care poeta împărtășește curgerile line din izvorul nesecat al muzei, ori modestiei sale mai mult decât recognoscibile. Planuri
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_stroia_1405874996.html [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
nu de unul, ci de mai mulți, o serie de draci hidoși cu nasul stârmocind la porțile homosexualității ori ale organului sexual feminin, deoarece curvăsăria cu nimic ostoită (poate doar de legile biologice ale naturii, în final, adică de trecerea inefabilă a timpului), hoția nedisimulată și bețiile succesive sunt unicul lor capital „moral” definitoriu; nimic bun, nimic profund uman -, adică de tatăl lor spiritual și financiar, deopotrivă. Mi-a fost dat să văd niște personaje demne de cazanul cu smoală al
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_dictatura_oculta_cu_ci_magdalena_albu_1340107192.html [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
de un milion de carate” așa îl caracterizează scriitoarea și jurnalista Sânziana Pop. În „paradisul natural” de la Mogoșoaia, silueta prozatorului, cu bastonul lui și cu „mirobolanta pălărie”, părea venită din alte timpuri, dintr-un ținut de legendă peste care plutea inefabil, duhul prințesei Martha Bibescu care împrăștia amețitorul parfum de violete. „Serile acelea au fost adevărate academii de literatură, pe care prezența domnului Preda le transforma în regal.” Și, mai afirmă Sânziana Pop: „Doamne, ce amintiri minunate! Au lăsat dâre de
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1399063397.html [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
poporului" Răspunde sublim Ion Gheorghe.... Dar a cui "proprietate" or fi poeții? "Poeții sunt ai limbii mai mult decât ai lor Sunten o turmă blândă sub Marele Păstor Poeții-lemnul Crucii pe care sângerează De mii de ani Cuvântul la amiază." Inefabil,Ioan Alexandru. Și totuși,ce face poetul atunci când realitatea o ia razna? "Poetul, Mergea înainte,călare, ............................................... Inspirația venea din urmă,desculță. Rămânea mereu în urmă, Nu știu de ce o îmbia mai mult rămânerea în urmă Decât necunoscutul din față." Profet
DEŞERTUL DE CATIFEA (46-47) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_46_47_costel_zagan_1369366544.html [Corola-blog/BlogPost/346157_a_347486]
-
componentele narative într-o structură unitară și fluidă, reconfirmând dominantele artei sunetelor. Spirit muzical profund, acoperă integral universul creației dedicate acestei arte sublime și slujitorilor ei geniali. Spiritul muzicii amplifică și nuanțează universul ficțional și specificul acestui roman dedicat universului inefabil generat de alchimia magică și simbolică a sunetelor organizate în structuri matematice. Putem vorbi chiar de un roman fantastic, exotic, fosforescent care survolează un spațiu ubicuu, de la imensitatea albastră a Atlanticului la natura luxuriantă a insulei Madeira sau realizează sondaje
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1497168485.html [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
care l-au disciplinat și îmbogățit spiritual. Ca practicant al alchimiei spirituale și „client” al stării de grație, profesionistul scenei se adăpostește, consolator sau extaziat, sub aripa poeziei, concepută drept protecție în calea realității invazive, dar și itinerar spre zonele inefabile. Poezia devine retragerea solară a celor în stare să recunoască splendoarea și deopotrivă să denunțe alarmele unui univers amenințat. Realitatea agresează într-un timp al provocărilor relevându-ne propria vulnerabilitate iar refugiul în sfera energetică creației și alchimia privirii rămâne
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/smaranda_cosmin_1463471472.html [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
foc mistuitor, lumina increata, învăluind în nor pe cei prezenți. Duhul apare de sute de ori în textul Sfintei Scripturi învesmântat în metaforă poetica, greu fiind de a fi traspusa în limbaj conceptual, rațional, filozofic, dogmatic ortodox. Cum poți pune inefabilul, necuprinsul, tremurarea, freamătul și exaltarea sfântă, în tiparele învățăturii și dogmei ortodoxe și în același timp să încerci a stavili avalanșă de expresii voit eretice? Este greu desigur de înțeles acum cât de importantă era ortodoxia fiecărui cuvânt în era
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1466002864.html [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]