416 matches
-
moarte. O mutație morală nu pare posibilă. Atunci, ce îi rămâne omului pentru "salvare", și anume, de ce formă de "salvare" dispune ? Ființa umană are conștiință. Conștiința de sine: conștiința destinului său în lume viață amenințată de suferință și rău, și ineluctabil aruncat în neant. Or, dându-și seama de injustețea acestei sortiri față de Ființa ca atare, conștiința omului este axiologică. Pentru conștiința umană există vreo ieșire, măcar iluzorie din acest destin ? Da, există un dar excepțional imaginația, "regina facultăților". Este conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dragostea și, mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și catharsisul cântului epopeea sumero-babiloniană dezvoltă parametrii esențiali ai răspunsului omului de a fi destinat morții Sein zum Tode, cum se va exprima după șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și prin „lărgirea conștiinței estetice”. Pe un alt palier al receptării, mai importantă va deveni „reprezentativitatea” internațională a avangardiștilor români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modalităților fundamentale ale Suferirii, o individualitate, în măsura în care esența patosului său este cea a ipseității și în care ea nu se istorializează niciodată decât într-un individ și ca ființa sa proprie, o singularitate, în măsura în care orice determinare patetică este în mod ineluctabil aceasta, și nu o alta. Faptul că acest adevăr este cel al Individului înseamnă: el singur îl găsește și îl poate găsi, nu în afara lui și ca independent de el, ca fiind acolo înainte de el sau fără el, ci ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și în care consistă, fenomenalitatea patetică a subiectivității absolute, adică viața însăși ca identică cu această fenomenalitate originară și constituind-o. Ca atare acest adevăr își face propria dovadă, fiind ceea ce este, în auto-afectarea sa și prin ea, în mod ineluctabil și imposibil de tăgăduit. Adevărul care își este sieși propriul criteriu are drept singur și unic criteriu Individul, acel ceva care, fiind ceea ce este, în mod ineluctabil, în auto-afectarea sa și prin ea, adică pe fondul din el al ipseității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
propria dovadă, fiind ceea ce este, în auto-afectarea sa și prin ea, în mod ineluctabil și imposibil de tăgăduit. Adevărul care își este sieși propriul criteriu are drept singur și unic criteriu Individul, acel ceva care, fiind ceea ce este, în mod ineluctabil, în auto-afectarea sa și prin ea, adică pe fondul din el al ipseității, se esențializează ca Monadă și ca Individ. Deoarece adevărul originar și singurul care contează cel care, fiindu-și sieși propriul criteriu și spunând el însuși ce este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atât reprezentarea sa, cât și ceea ce este reprezentat de către ea. Iată de ce științele umane conservă, în ciuda obiectivității lor sau, mai curând, prin ea, în chiar interiorul proiectului galilean și al ocultării pe care o produce acesta, o relație esențială și ineluctabilă cu viața. Să luăm cu titlu de exemplu una dintre aceste științe, pe aceea care, mai mult decât celelalte, se înrădăcinează în mod manifest în viață, și aceasta cu forța unei necesități vitale. Ceea ce caracterizează de fapt economia politică este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se disociază de științele umane și se opune reducției galileene, mai cu seamă reducției sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității de către cunoașterea obiectivistă și de către pretențiile sale exorbitante, ea afirmă și menține, chiar dacă fără s-o știe, dreptul ineluctabil al vieții. Mai grave totuși decât eliminarea vieții de către demersul galilean și de către multiplele științe în care acesta proliferează și se dispersează se dovedesc a fi consecințele acestuia pe planul vieții înseși și pentru aceasta. Prin faptul că este îndepărtată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conținutul său, sau mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa veritabilă, în măsura în care acesta nu se mai poate suporta pe el însuși. Asta înseamnă că această fugă nu se înfăptuiește numai pe planul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în el, într-un loc radical altul cine, dacă nu viața, ea care nu este nici o totalitate obiectivă cognoscibilă și determinabilă din punct de vedere științific, pentru că ea nu este nici o obiectivitate posibilă și o alungă din sine în mod ineluctabil? Însă cine pretinde, dimpotrivă, a reduce viața și mai cu seamă pe individul în care ea se esențializează la un element al sistemului, subordonat legilor și structurii sale, dacă nu voința de a nega viața, proiectul nu de a o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dumitale. Are În vedere nobila materie a astrologiei, dar și perversul episod al crimei. Celălalt se apropie. Părea curios. — Vorbește. — Crezi că influxul cerurilor, care ne marchează destinele, e o necesitate sau un accident? Stelele ne călăuzesc pașii În mod ineluctabil, ori dimpotrivă, se limitează să confere un impuls inițial mișcărilor noastre, guvernate ulterior de liberul arbitru? Cecco d’Ascoli zâmbi imperceptibil. — E o chestiune dezbătută, messer Durante. Dar, dacă Îmi dai voie, numai printre spiritele grosolane. Cum prea bine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
am devenit tu ai devenit eu. Mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Călugărul mandarin revărsat în mine printr-un orgasm al gândirii. Prizonierul corcit și semi-semitic, cu contradicțiile sale, aportanța eului coexistând cu necesitatea supremă a dăruirii propriului eu, necesitate crudă, ineluctabilă și mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Ca o bătaie de aripi, eul său intra zburând. Fiul meu, fiul meu, ce tată a mai dat naștere unui asemenea fiu, așa cum fac eu, cel steril. Lumina a pălit în sfera strălucitoare. Transferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Începeau să prolifereze anapoda, să distrugă codul genetic al celulelor vecine, să secrete toxine. Specialiștii care l-au consultat se contraziceau În destule privințe, afară de una, esențială: avea să moară curând. Cancerul lui nu era operabil, continua să producă metastaze, ineluctabil. Cei mai mulți doctori recomandau o agonie calmă și, cu ajutorul unor medicamente, scutită până la capăt de suferințe fizice; În fapt, până acum nu simțea decât o mare oboseală generală. Cu toate astea, nu accepta verdictul; nici nu-și putuse imagina o acceptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
libertate și de iertare, viziunea lui despre lume dobândea ceva mecanic și implacabil. Condițiile inițiale fiind date, se gândea el, și, fiind stabiliți parametrii rețelei de interacțiuni inițiale, evenimentele se desfășoară Într-un spațiu indiferent și gol; determinismul lor este ineluctabil. Ceea ce s-a Întâmplat trebuia să se Întâmple, nu se putea altfel; nimeni nu putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la fel ca maestrul lor, marchizul de Sade, erau materialiști convinși, libertini În căutare de senzații tot mai violente. Potrivit lui Daniel Macmillan, distrugerea progresivă a valorilor morale În cursul anilor 60, 70, 80 apoi 90 era un proces logic și ineluctabil. Era normal ca indivizii eliberați de constrângerile morale curente, după ce au epuizat plăcerile sexuale, să se Îndrepte spre plăcerile mai vaste ale cruzimii; cu două secole Înaintea lor, Sade urmase un traseu analog. În acest sens, abominabilii serial killers din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pare un paradis. De altfel, ni se Întâmplă uneori să ne dăm noi Înșine - pe un ton ușor ironic, ce-i drept - numele de „zei”, care-i făcea să viseze atâta. Istoria există; ea se impune, domină, supremația ei este ineluctabilă. Dar dincolo de planul strict istoric, ambiția ultimă a lucrării de față e să aducă un omagiu acestei specii nefericite și curajoase care ne-a creat. O specie tristă și mizeră, abia diferită de maimuță, care totuși purta În ea atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
liricii confesive, poezia lui Paul Aretzu pune, încă din primul poem - fără titlu, ca și celelalte din volum -, cititorul în relație cu arealul spiritual al poetului și, bineînțeles, cu „obiectele” aflate în contiguitatea eului și viețuind, ca și acesta, sub ineluctabila tiranie a timpului, fiind timpul dictator tânăr, însă acest mod de a percepe, se manifestă doar până când omul își înțelege rostul, menirea, metamorfoza petrecându-se când ochii îi / înalț la sânul dulce al timpului. Și, totuși, mâine este un cuvânt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Domnul să vină. Să vină și să lămurim o dată pentru totdeauna lucrurile / ca să îmi pot vedea mai departe de ale mele.), dar amputat odată cu pierderea inocenței, cu deosebire prin contactul cu lepra ideologică. Pe acest fundal, un fior al finalului ineluctabil, se strecoară îndeosebi la amintirea mamei, invocată cu o infinită duioșie: Stau de vorbă cu gâzele care ies din pământ. / Și cu suratele furnici. / Nimeni nu știe mai nimic despre tine, mamă (... Stau și aștept până ce așteptarea țese pod între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gurii încremenite. Nuanța elegiacă a poemelor, oricât se atenuează prin nota ironică, este evidentă în aproape toate creațiile din 2006, în care fiecare imagine a concretului devine prilej de aplecare reflexivă asupra vieții cu laturile ei profunde, de o gravitate ineluctabilă, între care singurătatea, al cărei traseu îl configurează într-un poem (singurătatea începe), unde, referindu-se, din nou, la presentimentul morții, coroborată cu zădărnicia, amintește de eminescianul motiv al vieții ca vis, a cărui amprentă este evidentă: trecător în ceață
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
articol, prin însăși întinderea sa restrânsă, nu are nevoie de un cuvânt înainte. Dată fiind însă complexitatea temei de față, ne-am simțit datori cu un avertisment, și anume: activitatea emigrației polone pe teritoriul românesc în anii 1848-1849 a angajat, ineluctabil, contacte și cultivarea lor cu românii. Pătrunderea și descifrarea lor corectă ar fi grav alterată în cazul ignorării a două elemente fundamentale, în ciuda simțămintelor și străduințelor în epocă, de apropiere până la confundare: 1) emigrația polonă țintește la un front al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în prezența familiei. Când n-o vedea nimeni, Magali îi zâmbea și-i arunca priviri tandre. La rândul lui, Michel îi atingea din când în când, pe furiș, mâna. Nimic altceva. Era în situația asta ceva "abominabil", dar de asemenea ineluctabil. Constrângerile morale și familiale redeveniseră predominante. "Ne agățam de ele cu disperare, ca și cum fără ele ne-am fi prăbușit"122. Lui Michel i-a luat mult timp să-și depășească tabuurile. Pentru a începe să se elibereze, a trebuit să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
i se poate sustrage. De aceea Fouill�e vorbe?te de cvasi-contract atunci c�nd vrea s? desemneze liantul ce une?te oamenii �ntre ei. Acesta nu se bazeaz? pe un act fondator ?i deliberat; el rezult? din obligă?iile ineluctabile ale vie?îi �n societate, chiar dac? forma lui nu este determinat? dinainte. Societ??ile omene?ți ar fi, dup? Fouill�e, organisme contractuale care, supuse mai �nt�i doar legilor naturii, evolueaz? c?tre forme juridice ?i conven?ionale
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
n marxism. Pentru el, diviziunea claselor, chiar dac? acestea s�nt bazate pe proprietatea asupra mijloacelor de produc?ie, nu reprezint? dec�ț o etap? �n diviziunea social? a muncii. Cu toate c? procesul nu e �ncheiat, el va duce ineluctabil la o reparți?ie nou? a grupurilor profesionale, permi?�nd dep??irea antagonismului dintre capital ?i munc? � idee pe care o ap?r? �ntre 1886-1889 ?i o sistematizeaz? �n 1908. Acest autor a publicat numeroase monografii care, cu timpul, apar
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
scara puterilor: The Establishment of the Balkan National States 1804-1920 (Washington Press, 1977) sau The History of the Balkans de Barbara Jelavich (Cambridge, 1983). Pe de altă parte, sîntem confruntați cu povestirile patriotice care fac din ascensiunea la independență o ineluctabilă finalitate istorică internă destinului românesc: este vorba de Istoria ilustrată a poporului român de Dinu C. Giurescu, publicată la București în 1981, istorie redactată împreună cu Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, De l'ancienne Dacie à la Roumanie moderne (De la Dacia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]