3,001 matches
-
pantalonii și Își Înveli mîinile cu zdrențe rupte din ei, reluîndu-și eforturile, În pofida faptului că brațele Îi atîrnau de parcă ar fi fost de plumb. Și Își rupse lanțurile. Nu mai credea că va reuși și continua să Încerce din pură inerție, cînd, deodată, băgă de seamă că cedaseră și observă, uimit, că veriga se rupsese În două și că putea Înainta fără să trebuiască să sară sau fără teama de a cădea lat cînd făcea un pas mai mare. Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
citească. Dar era prea tulburată, nehotărâtă, afectată. Ca să se încurajeze, urmărea o infinitate de posibilități dar nici una nu i se părea destul de captivantă, să se poată urni. Nu exista nici un stimul suficient de puternic care să-i faciliteze ieșirea din inerție. Tot ce făcuse ea până atunci i se părea un travaliu împrăștiat, lipsit de germene, flotant, o rupere infructuoasă de la viața de dinainte. Nu se alesese decât cu idei dispersate și haos și cu un idol care se sfărâmase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să mănânce, o proba cu bluzele făcute de ea, îi arăta câte un material cumpărat pentru vreo fustă, o întreba ce model preferă. După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era cauza lipsei de ambiție, a inerției. Mintea și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă. Așa o să înveți, domnișoară, să prețuiești orele pe care le pierzi aiurea, așa, numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în obraji, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și, imediat după aceea să-i reamintească de examenele din iarnă, să-l pistoneze pe el și pe Carmina, să-i ambiționeze. Își dădea seama că ar fi fost suficient ca unul dintre ei să dea semnalul, ca indirect, în virtutea inerției să-l urmeze și celălalt și credea ea că mai receptivă în această privință era Carmina chiar dacă manifesta o stare de inhibiție de îndată ce auzea cuvântul examen. Ea, Sidonia, se știa capabilă s-o facă să depășească șocul, era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochi... Câtă forță era în ea, forța de a se anula pe sine, de a trăi numai și numai pentru copiii zămisliți de ea ca și cum ea, dând naștere celor două fete, se desființase ca persoană și, continuând să existe în virtutea inerției, ea exista numai în folosul celor două ființe. Nu cerea mulțumiri, nu cerea laude, așa credea ea că este normal să facă și așa proceda. Bărbatul uneori o lua în râs: Ce mai cârpăcești acolo, se interesa și ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi Împreună dintotdeauna. Nostalgia din ochii Iolandei nu trecu neobservată: Îi invidiezi? Întrebă Petru. Nu... Poate... Știu eu... Cred că mai degrabă Îi admir. Fac totul fără efort, par a se fi apropiat unul de celălalt. De unde știi tu ce inerții și opreliști au fost nevoiți să Învingă până să ajungă aici? Efortul lasă urme uneori, zise Iolanda cu o voce abia auzită. Pe termen lung, aceste urme pot duce oriunde... În cazul lor nu văd nimic. Adăugă Însă imediat, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
civică indiferentă e semnul devitalizării. Arată devirilizarea unui neam. S-a afirmat că abuzurile din perioa... N-am răbdare s-o ascult. Abuzuri? Abuzuri le spui? Cît timp o să le mai spunem crimelor abuzuri? Vorbim de abuz în loc de crimă din inerție, din comoditate, din frică. Frică? Acuma? Da, din frică de ștampila antisemit. Persoanele cu mare putere de decizie erau, atunci, majoritar evrei. Acuzau și demascau. Vrei un exemplu? Prima secție de critică a Uniunii Scriitorilor a fost formată din Vitner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trăit întotdeauna într-un dezechilibru organizat. Am crescut singură, doar cu mama mea, cu care am avut o relație proastă. I-am urmat, însă, mereu sfatul, pentru că era o personalitate mult mai puternică decât mine, și dintr-un fel de inerție proprie firii mele incapabile să ia decizii. (Iese. Intră Maurizio. Ocupă același careu.) Scena 3 În fiecare zi, la serviciu, dar și acasă, primesc câteva mesaje electronice de la Pulcheria. De altfel, prin scris comunicăm cel mai bine. Mesajele ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unii după alții, circumstanțial, din considerente inexplicabile, sau ca urmare a unui hazard. Și fiecare dintre ei, singuri, deoarece consorții erau duși de mult pe lumea cealaltă, se întâlneau aproape zilnic pe aceeași bancă, de câte ori vremea era generoasă. Dintr-o inerție inexplicabilă a gândului și a firii, cei doi, ce cândva au iubit această femeie, continuau să-și proiecteze neliniștile pe profilul ei statuar, straniu, de o măreție egipteană. Aproape ca într-un ritual, privirile lor se întâlneau din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
usturătoare, mâini făcute special pentru torturarea păpușilor mici cum era ea, care învățase limba plânsului de când se zbătea în lichidul amniotic, speriată de tunetele oceanice, de sunetele onomatopeice în do major, venite de dincolo de somn, se ghemuia în închisoarea mișcătoare, inerția șocurilor îi accelera pulsul, inventa o noua ghemuire acrobatică, prin vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica e un sculptor macabru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Aveam o carte de identitate suedeză, mă puteam instala oriunde în Europa, și de ce nu în Suedia? Georges Sheneve, nu suna a nume suedez. Aș fi liniștit, acolo. Ar începe o nouă viață. Nu m-am mișcat de pe scaun. De ce inerția asta absurdă? La gândul de a părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
contează așa de puțin. Faptul că s-ar putea să mor îmi este indiferent. -Și dacă mor eu? -Îmi spun că știi ce faci. Glumea, ori pricepuse că avertismentul meu era serios? -Cred că asupra vilei apasă un blestem de inerție. -Nici nu știi cât e de adevărat, declară ea. De ce crezi că mă forțez să ies în fiecare zi de dimineața până seara? Pentru că, altfel, sunt prinsă în această inerție care e aici atât de voluptoasă încât nu văd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
era serios? -Cred că asupra vilei apasă un blestem de inerție. -Nici nu știi cât e de adevărat, declară ea. De ce crezi că mă forțez să ies în fiecare zi de dimineața până seara? Pentru că, altfel, sunt prinsă în această inerție care e aici atât de voluptoasă încât nu văd de ce-ar vrea cineva să scape de ea. -Și de ce vrei asta? -De ce Ulise și oamenii lui vor să scape de pe insula lotofagilor? -Tocmai, am considerat mereu că fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o situație diferită față de cea recomandată de Bodo Schäfer. Băncile de stat ocupă primul loc, urmate de băncile private și C.E.C. Acest fapt se datorează raportului bun rentabilitate/risc obținut la bănci, iar poziția C.E.C. se datorează în mare măsură inerției, numărului mare de filiale, precum și de imaginea de siguranță degajată. Fondurile de investiții urmează la mare distanță; poziția lor se explică prin perioada dificilă prin care au trecut, începînd din primăvara anului 1996 și culminînd în primăvara anului 2000. Piața
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
nu-și suporta trupul, trupul nu-și suporta sufletul; sufletul, la intrare, sub preș. "Ștergeți-vă bine picioarele, în casa Domnului nici un fir de pământ!" După ce bunică-sa a murit, drumul spre dealul cu mușuroaie îl urca parcă dintr-o inerție ireversibilă. După leturghie, ca un chiriaș dezamăgit, făcea cale întoarsă. Următoarea duminică o lua de la capăt. Nu-l mai căuta pe Dumnezeu. Sfinții niciodată nu au plătit impozite pentru locuri de veci în icoană. Prezența lor ținea mai degrabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență între o cochilie de melc și o coajă de nucă. Foamea uniformiza simțirile. Ascaris lumbricoides démocraticus populum: Aliniere la curul Europei! Dreptul de întâi venit nu motivează inerția mâinii întinse. Ca să fii domn, mai întâi, tovarăș trebuie să ți se spună; ca să râvnești firimituri la masa bogatului, nesațul la altă masă trebuie să ți-l astâmperi. Alinierea! Traista calicului adâncește golul în stomac, buzunarul cu pâine domolește obsesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție a clipei. Sfinții, unul câte unul, coborau din icoane, din fresce, de pe catapeteasmă, într-o ordine bine stabilită, pe rând, fără grabă, fără invidie, fără fățărnicie, coborau în fața Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
individ, el o consideră fatală. Ceea ce s-a numit utilitarism, pragmatism, cinism machiavelic decurge din această poziție inițială. Cuvîntul principe trebuie înțeles în sensul de stat. În concepția lui Machiavelli, principele este statul, în timp ce oamenii, împinși de egoism, tind către inerție socială, statul reprezintă o organizare și o limitare. Individul tinde în permanență să evadeze, să nu se supună legilor, să nu plătească impozite, să nu meargă la război. Puțini sînt aceia eroi sau sfinți care-și sacrifică propriul eu pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la gură, nu și le poate corecta. Mie însumi îmi vine greu să mă rog altfel, cu topică normală și sintaxă purificată. Dar nu asta e problema. Se știe că și Ieronim s-a lovit de aceeași bună și sfântă inerție atunci când a trebuit să traducă psalmii. Până la urmă, tot după LXX i-a lăsat, pentru că așa pătrunseseră în sufletul fiecărui monah sau credincios. Îi tradusese și după ebraică, dar versiunea aceasta n-a prins deloc. Problema sunt celelalte lecturi, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acum e pentru că n-a fost nimic de găsit. Am reușit însă să descopăr legături între și să mă las jonglând în acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am timp, mă grăbesc, devin motivația pentru a menține inerția. Ating ușa sacră, mare, familiară. Parcă pământul devine primitor. Sentimentul de siguranță este incredibil. Totul pare incredibil de stabil, neschimbător. Luminile aprinse, băncile din lemn, larghețea bisericii umplute cu oameni, vocea umană și atât de aproape de tine a preotului, intimitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur și nu te mai puteai deloc înțelege cum trebuie cu el. Realitatea i se părea din ce în ce mai proteiformă, căci gândul la fapta lui începuse deja să formeze în el marea inerție a tuturor vinovățiilor proprii și să îl izoleze de tot ceea ce era real, încât, cam la două luni de zile de la cumplitul asasinat, avu prima lui criză de nebunie. „Ce să fie oare?, își zise el la puțin timp după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
evident al ochilor ei și vedea amarul său chin, adunat tot în acele priviri candide încă, aidoma privirilor pe care le poți vedea la un sărman câine, bătut de niște forțe superioare alor sale; iar, pentru femeia aceasta, societatea, cu inerția și cu aberațiile ei, demonstrase prea bine că posedă puteri care le depășesc prea cu mult pe cele ale victimei sale. În acele puncte blazate din ochii săi, în spatele cărora stăteau ascunse forțele ce o decăzuseră atât, încă se mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Buddha (Daibutsu) de la Kamakura (despre care voi mai vorbi într-un rând) la cea a prozaicelor bude, descrise cu atâta vervă de Andrei Pleșu. Pentru că trebuie, totuși, să încep de undeva, vă voi spune că, personal, am fost ațâțat de inerția practică a insularilor. Niponii sunt învățați, încă de la naștere, să-și lase rezolvarea problemelor în seama statului sau a serviciilor private. În aceasta, desigur, seamănă cu locuitorii tuturor statelor capitaliste înfloritoare, fie că acestea aparțin Europei Occidentale sau Americii de Nord. Un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înseamnă doar munca, ci tot ceea ce se desfășoară în mediul familiar și personal, activitatea socială, politică și culturală; ea nu conține doar afacerile noastre, negotium, ci și otium, timpul liber. Aceasta nu trebuie să fie confundată cu lenea, indolența sau inerția totală; ea înseamnă și relaxare, conține timpul liber, jocul, sportul, muzica, liniștea. Acestea trebuia să mi le spun și mie însumi: discuțiile mele din mediul teologic, ecleziologic și social din păcate, deseori asemenea unui luptător solitar mă supun uneori la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
restructurării și chiar privatizării acestora. Astfel, întreprinderile publice au intrat într-o nouă epocă, marcată de viziunea neoliberală, dominantă în parte și astăzi, inclusiv în ma-joritatea țărilor foste comuniste, unde procesul dezetatizării și dere-glementării este însă mult mai lent, datorită inerției, remanenței mentalităților specifice. 2.2. Costuri sociale și costuri private Logica comercială are avantajul de a constrînge actorii să-și dezvăluie preferințele, adică disponibilitatea lor de a plăti. Dar se știe că ea comportă și neajunsuri, mai ales datorită efectelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]