2,937 matches
-
ele, să trimit o rază de lumină spre toți cei care simt nevoia de Lumină. Să nu mai lungesc vorba și să trec la fapte. Așadar: „pe cai și la drum bun!” Spuneam că, încă din copilărie, am avut trăiri inexplicabile. Eram destul de mică, poate aveam opt, poate zece ani. În orice caz depășeam puțin servanta din bucătărie. Acest dulap este așezat exact sub geamul care are priveliște spre un munte de peste Suha, spre răsărit. Spun este așezat, pentru că, de când mă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
căpătase un aer tineresc. M-a invitat să urc în mașina pe care o parcase în apropiere. - Conduci? N-aș fi zis. - Nici eu, acum mulți ani, când eram mai tânără. Îmi era frică, nu știu de ce, un sentiment oarecum inexplicabil. Nu aveam motive întemeiate să simt asta. În timp, a dispărut, poate și cu vârsta, încet, încet multe temeri se risipesc. Recunosc, am fost nevoită, la un moment dat și iată-mă. Acum ...șofez. I-am zâmbit și am pornit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să vibreze la unison, fără multe cuvinte, fără demonstrații zgomotoase de simpatie reciprocă. O aștept nerăbdătoare, am stabilit să treacă pe la redacție. Încerc să-mi pun ordine în gânduri și în hârtii, ca timpul să zboare mai repede. În mod inexplicabil - sau poate există o explicație, dar pe moment n-o găsesc - intru în panică. N-aș vrea să o supăr, s-o rănesc în vreun fel pe această ființă delicată, care mi-a devenit atât de apropiată. Nu-mi doresc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tăceri deghizate. Cel puțin când era vorba despre ei. De fiecare dată când forma numărul de telefon, își propunea să-și alunge temerile și să-i spună tot ce avea de spus. Însă nu reușea să meargă până la capăt. O inexplicabilă stare de panică o cuprindea brusc. În disperare de cauză, începuse tot mai des să-și noteze fiecare gând pe mici bucățele de hârtie. Într-o zi ploioasă de martie, strânse totul într-o cutie, scrise adresa și depuse pachetul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
încep a-și croi drum spre bărbie. - Vezi? E adevărat, Silviu. E cât se poate de real Niciodată nu ești prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești. Așa cum o faci tu, cum o fac și eu. Adânc. Aproape inexplicabil. Împotriva oricărei logici. Sfidând rațiunea și tot ceea ce ține de asta. Tu și dragostea ta. Tu ...Dumnezeu al iubirii mele. Flash 22 (Nimeni) Dimineață de februarie. Geroasă. Zăpada scârțâie dureros la fiecare pas pe care îl face. Nu e nimeni
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tabloul trist pe care democrația ultimilor zeci de ani ni-l oferă. Da, tabloul al căror autori - „aleșii neamului”, sunt cei în care noi am investit, de fiecare dată, speranța unui „mâine va fi mai bine”. O imagine dezolantă, dublată, inexplicabil sau doar în parte explicabil, și de dezinteresul oamenilor pentru ceea ține de suflet. De hrana atât de necesară spiritului nostru. Ne îngrijim de orice altceva, în afară de ...suflet. Să fie oare angoasa zilei de mâine, nesiguranța locului de muncă, lipsurile
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi de ubicuitate deplorabilă. Dar aceste absențe au o inexplicabilă greutate, o insuportabilă lentoare, un mod exasperant de a prefera tăcerea, cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din belșug cu libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în crâng s-a sinucis un pițigoi. Într-un univers atât de obosit, unde însuși Cuvântul "colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare" (simbol al alterității artei), ele-mentele cunosc o mișcare retractilă ("câmpii nebune, strângeți-vă sul..."), o amnezie inexplicabilă ("greierul a uitat să cânte") ori un refuz ritos de a se implica ("paserile refuză să zboare"). Versul final piruetează, atât de caracteristic operei lui Emil Botta, întreaga dramă, descoperindu-i latura ludică. În crâng s-a sinucis un pițigoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o săptămână s-a rugat de toți oamenii din sat, pe care i-o ajutat Zavastia, să mai treacă pe la ea. Oamenii au răspuns cu promptitudine. După moartea vrăjitoarei, în casa Zavastiei au început să aibă tot felul de fenomene inexplicabile. Mai întâi se auzeau niște zgomote, niște hodorogeli, apoi se auzeau voci neînțelese. Zgomotele mai întâi se auzeau producându-se în podul casei, apoi după sobă, sub pat și apoi în toată casa. Mulți au spus că ei nu cred
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
un rol diferit în proza lui Katherine Mansfield, unde sunt strâns legate în încrengătura narativă, în vreme ce la Hortensia Papadat-Bengescu ele fac însăși materialul narativ - în Vecinătate se va amplifica enigma nu va fi niciodată rezolvată, ci chiar amplificată prin dispariția inexplicabilă a personajului în jurul căruia se țese misterul, în vreme ce Beatitudine își găsește finalitatea în deconspirarea unui episod adulterin, ocultat de multitudinea amănuntelor amplasate în poziții-cheie ale textului. În prefața sa la romanul Femeia în fața oglinzii, Ion Bogdan Lefter vorbește despre distincția
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
luminii Soarelui dar, mai ales, a căldurii lui care a dus la dispariția unor specii care nu s-au putut adapta. Totul pare o poveste S.F. Dar să continuăm: după cataclism au apărut vertebratele, insectele și reptilele dar, în mod inexplicabil, alt cataclism, în urmă cu vreo 280 de milioane de ani, a dus la dispariția, iar în masă, de specii, deci de viață. Dar viața, căt a rămas, rezistă pe Pămănt și apar celebrii dinozauri și reptile zburătoare și alte
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
naturii și bătrănețea Soarelui vor duce treptat la răcirea globală a Pămăntului. Anotimpurile încep să se împerecheze: toamna cu iarna, primăvara cu vara. și probabil că va urma vara cu iarna și apoi iarna veșnică. Eva: O ultimă întrebare: “Fenomene inexplicabile” TRIUNGHIUL BERMUDELOR. Triunghiul este o zonă delimitată imaginar: Bermude, Puerto Rico și Florida, care în timp, ca un monstru, a înghițit vapoare și avioane prăbușite și dispărute fără urmă. Zona a fost descriesă și de Cristofor Columb, zonă pe care a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
albastre de duminică. Ridurile ei fine, gemene, din colțul gurii. Nasul lui cârn. Vocea ei, când chema găinile, dimi neața, când îi vorbea lui, mereu pe sub gene, pe sub sprâncene, prin tre cuvinte... Dintr-odată, simțise cum îl cuprinde panica. Subit. Inexplicabil. Dureros ca un pumn primit în stomac. Dominique suspinase în somn, dezvelindu-și vocea fără silabe, fără consoane, fără vocale, fără a și fără e și fără pbcfdgjlmstrz. Vocea ei adormită. Vocea care nu spunea nici smântână, nici nu e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
multe țigări. Prea bătrân pentru lacrimi, zice David. Prea bătrân pentru lacrimi, își zice David în barbă și-și promite să nu. Peste două zile ea-i plânge pe umăr și el savurează fiecare moment. E un test de putere. Inexplicabile senzații de erou și mitocan trăite concomitent. — Exact ca tata. Exact. — De ce vorbim așa de mult despre el? — Despre Alex? Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai făcut duș). David caută. Răspunsuri? Pe Alex? Pe sine? De fapt, un banal încărcător. De Nokia. Connecting people. Îl găsește, în cele din urmă, în sac, în vecinătatea plăcută a unor bomboane mentolate devorate aproape imediat. Greață instantanee și inexplicabilă. Așteaptă. Gândurile i se conectează și i se încâlcesc aproape electric. Fericit accident neuronal. Aș bea ceva. Ar bea ceva... Enter PIN. Melodia de întâmpinare funcționează ca un racord brutal la realitate. Realitatea de-afară. Stradă-cartier-oraș. Poate lume. Poate... Formează
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în timp, devenise o amintire întrucâtva duioasă - fuseserăm împreună și am puține imagini cu noi patru împreună; doi copii și două femei care nu semănau deloc și pe care îi uneau atât de multe), cât din pricina întunericului greu din jurul lui, inexplicabil pentru cineva care iubea atât de mult lumina și aerul proaspăt, ca ea. S-a întâmplat pe undeva pe Marea Okhotsk. Cel mai mare clinician al timpurilor moderne, care înconjurase jumă tate de lume ca să se urce pe Thule, într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o cutie, printre bilete vechi de intrare la muzeu și multe rețete medicale. O avea și el. Avea și Alex poza. După Edinburgh, nimic nu a mai fost la fel. Grădina aceea, deasă ca un hățiș, schimbase ceva între ei, inexplicabil și, totuși, definitiv, ca și cum preambulul parizian nici nu ar fi existat. Ce rune se descântaseră în inima nopții nu știa, dar aerul dintre ei devenise altul, nu numai cald și intim, dar, de o dată, al lor, recognoscibil și concret ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bine să te ferești. Firește că, în fapt, mintea se apără singură și nu are nevoie de tine ca să nu viseze o ase menea grozăvie, dar parcă poți să știi și cu mașinăria asta complicată și cu reacții atât de inexplicabile ce o apucă și te trezești că nu te mai trezești... O oaie, două oi, trei oi, patru oi... Ce plicticos, să nu reușească el să adune mai multe patrupede de-astea. În fine, bune și patru decât deloc. Ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu prin minte ceva neplăcut, dar refuză gândul. Deschise din nou ziarul. La zodia lui scria că va avea parte de unele evenimente neplăcute, dar pe care, cu nițică stăpânire de sine, le va trece cu bine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
NE IUBIM ORGANIZAT! Intră, bă, balcanicule, și tu în rândul lumii civilizate, îmi șuieră înveninat o voce din ecranul teveului, năpădindu-mi scărița și ciocănelul. Te iubești de atâtea secole complet anapoda, de-a valma, fără noimă, dezlânat, cu pauze inexplicabile de simțire, pretinzând că iubirea e lucru mare și de când lumea și că doar nu te-oi apuca tu acum s-o reinventezi. A trebuit să vină alții să te scoată din papucii tăi uzați și să-ți arate că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era nici ea tocmai proastă și, tocmai pentru că nu era proastă, înlocuise pe furiș toate diazepamele cu algocalmine și aspirine. Ceea ce, pe plan național, iscă o confuzie generală. Astfel că afaceriștii din domeniul farmaceutic fură complet luați prin surprindere de inexplicabila dispariție a diazepamului din farmacii și se puseră perplecși pe studiat tone de grafice și kilometri de calcule mărunte cât bobul de orez, de s-ar fi îngălbenit de invidie, dacă așa ceva nu ar fi fost pleonastic, întregul neam chinezesc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de-a valma a problemelor care presupun o semnătură -, stâlpii ce străjuiesc aleea aveau deja două întrebuințări, dacă nu esențiale, măcar de dorit: împrăștie lumină chiar de când se înserează și au agățate pe ele coșuri de gunoi. Roșii. Culoare aleasă inexplicabil, dar deloc supărătoare. Și-apoi, independentă de voința, preferințele și starea de spirit a primarului sectorului 5. După ce ochii îți zburdă absent pe toate aceste elemente ce compun imaginea, strada, care e în fapt o alee, după cum îi spune și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
poate pur și simplu cravata sare și piper ce-i stătea strâmb sub gulerul cămășii, dându-i un aer neajutorat... Cert este că, pe negândite, coarda sensibilă a domnișoarei educatoare se suprapusese instantaneu peste cele vocale. Ceea ce dusese, în mod inexplicabil de rațional, la un discurs în favoarea capului domnului primar al sectorului 5. Mai târziu, rămas singur în biroul neîncălzit, acesta avea să-și revizuiască atitudinea față de sexul opus lui și să mulțumească, dacă nu cerului, atunci măcar capacității femeii de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de momentele de pasiune care se consumaseră într-un decor atât de natural. Chicoti, amintindu-și de „întâlnirea” inedită cu bărbatul misterios. Ce o fi fost în capul ei de nu se împotrivise nici măcar o secundă atingerii lui? Fusese atrasă inexplicabil de acel bărbat care rămăsese un mister pentru ea din cauza eșarfei care îi protejase identitatea. O eșarfă fină de mătase care o împiedicase să-i vadă chipul. Își dezinfectă rănile și le bandajă cu grijă pe toate. Ar fi avut
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă vrei să iubești. Ea vine, se instalează, dacă nu e un loc confortabil se agită provocând durere, își caută locul potrivit și dacă nu-l găsește în inima ta, te lasă baltă și pleacă. Atunci rămâi cu acel gol inexplicabil și ajungi să te întrebi: de ce nu mai simt nimic și totuși am crezut că iubesc? - Ce ia cu ea când pleacă? - Nimic. Nici măcar amintirile. - Cum îți dai seama că a plecat? - Nu mai doare. - Înseamnă că ea e acolo
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]