465 matches
-
cu câteva mișcări pricepute, stinse chibritul și se Îndreptă de spate. Fără a scoate un cuvânt, dădu din cap. Chipul său frumos - curat, cu trăsături „nordice“, cum le-ar numi unii, bărbie bine conturată, ochi cenușii - ca de oțel - era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părea că e pe punctul de a dansa. Majoritatea băieților au desenat atleți care Își arătau mușchii, ca pe niște pachete de carne solidă, pe când ceilalți schițau femei Într-o serie de ipostaze obscene. Polster examină rezultatele c-o față inexpresivă. Unele i s-au părut iremediabile, altele, incurabile. Desenele lui Fischl și Winkler i s-au părut ceva Între porcesc și soldățesc. Când a venit la mine, jucându-se cu mustața, mi-a atras atenția că picioarele nu sunt desenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Bancalari. Am trecut În vagonul restaurant. Bietul Goliadkin a trebuit să se așeze lângă baronne; de cealaltă parte a mesei ne-am pus părintele Brown și cu mine. Înfățișarea ecleziastului nu era interesantă: avea părul castaniu, iar fața cu totul inexpresivă Îi era rotundă. Eu Îl priveam Însă cu oarecare invidie. Cei care, din nefericire, am pierdut credința omului simplu și a copilului nu găsim În inteligența rece balsamul reconfortant pe care Biserica Îl dăruiește turmei sale. La urma urmelor, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe cititorul comun, omul-masă, În planul relativei Înțelegeri, ar fi potrivit poate ca domnia voastră să schițați, În linii mari și cu spirit sintetic, gestația lui Nord-Nord-vest, de la primul simptom până la producția masivă. Vă somez: ab ovo, ab ovo! Chipul aproape inexpresiv și cenușiu până atunci s-a luminat. Imediat aveau să vină șuvoi vorbele precise. — La Început, planurile mele n-au depășit domeniul literaturii, mai mult chiar, al realismului. Visul meu - neîndoios, nimic extraordinar - era să scriu un roman al pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
erau frumoși, cu părul într-o parte, cu fruntea aplecată, cu expresii melancolice, încă neînțepenite, cum arătau cei bătrâni, pe care îi întîlneam pe scări, coborând sau urcând cu mâinile alunecând pe cimentul lustruit al palierelor, cu fruntea în sus, inexpresivi și decolorați, în hainele lor care se încheiau la gât fără croiala obișnuită, în bocancii lor negri și grei... - Nu vă deranjați, le-am spus, vin în altă zi, dacă acum... - Nu, mi-a răspuns Pavel, stai, am citit destul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu căpățâna lui imensă stând inflexibilă în spatele geamului. Mă ia de mână și mă dă afară. Tu, mă arată cu degetul, nu mai vii pe aici. Mustăciosul intră înapoi în local și apoi în cămăruță. Se așază pe scaun, calm, inexpresiv, ca de obicei. Îl văd de afară și mă privește. Cu ură și cu scârbă. Se uită și crede că sunt ori un fraier, ori un hoț. Iar eu nu sunt nici una, nici alta. Restul e istorie. Am fost acasă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
japoneze. Peste rîu, pe malul de la Pootung, erau acoperișurile galvanizate și coșurile moderne ale bumbăcăriei tatălui său. Jim Își amintea vag de vizitele pe care le făcuse acolo, momente neplăcute, cînd directorii chinezi Îl plimbau ca la paradă, sub privirile inexpresive a mii de muncitoare. Acum pe malurile rîului era liniște și tot ceea ce Îl preocupa pe Jim era mulțimea de cargouri scufundate. Cea mai apropiată epavă, o costieră cu un singur coș, zăcea În canalul cu apă adîncă la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
capișonul brodat cu perle și fir de aur de pe capul șoimului său. Marele dragoman avea mâini fine, cu unghii foarte lungi, bine lustruite. Mâini de femeie. Privirea ochilor mici era schimbătoare. Trecea cu ușurință de la cruzime la o blândețe placidă, inexpresivă, privire de fanariot, de om care nu-și dobândea onorurile prin strădanii proprii, ci și le cumpăra. Și, cu această privire, își continuă ideea: ― ... m-aș putea bucura, pe de o parte, de protecția, poate chiar de prietenia țarului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toți erau niște idioți. Insch se urcă din nou pe birou și Îl privi pe Logan de sus În jos. — Ai de gând să mă abandonezi, sergent? — Nu și dacă am de ales, domnule. Insch aprobă din cap, distant și inexpresiv. O tăcere apăsătoare Își făcu loc Între ei. Era una dintre mărcile de succes ale inspectorului Insch. Lasă o pauză Îndeajuns de mare În conversație și, mai devreme sau mai târziu, suspectul va spune ceva, orice, pentru a umple tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vorbind calm și Încurajator chiar și când Începuseră să-i curgă lacrimile. Logan se uita de la membrii juriului la acuzat În timp ce băiatul povestea. Cei cincisprezece bărbați și femei păreau Îngroziți de ceea ce auzeau. Dar fața lui Gerald Cleaver rămase la fel de inexpresivă ca o bucată de unt. Procurorul mulțumi martorului pentru curajul său și-l lăsă pe mâinile avocatului apărării. — Hai că-ncepe. Vocea lui Watson deborda de Încântare când Sandy Alunecosul se ridică, Își lovi prietenește clientul pe umăr și se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
opacă refuza categoric să lase Înăuntru aer proaspăt. Un miros de picioare Împuțite și de subțiori emoționate umplea Încăperea, În timp ce Cameron Anderson stătea de cealaltă parte a mesei și mințea. Logan și Insch stăteau vizavi de el, ascultând cu fețe inexpresive cum Cameron Andreson dădea Încă o dată vina pentru tot pe Doug Disperatul MacDuff. Fata moartă n-avea nici o legătură cu el. Deci, spuse Insch, cu brațele puternice Încrușiate peste pieptul ca o bute. Ce zici că bătrânul a adus fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a ridicat un braț lui Dick și apoi l-a lăsat să cadă la loc, inert. Victima avea fruntea rece, dar chipul nu-i era inexpresiv. Amory i-a privit șireturile - Dick și le legase dimineața. Chiar el le legase, iar acum devenise masa asta grea și albă. Asta era tot ce rămânea din șarmul și personalitatea acelui Dick Humbird pe care-l cunoscuse... of, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
anul acela nu căzu zăpadă, dar o dată cu lăsarea nopții, vuietul trist al viforului se auzi la fel ca în fiecare an. Pe locul de onoare din sala mare întunecată, stăteau înșirați oamenii de seamă ai Stăpânului. Chipurile lor grave și inexpresive îi aminteau misionarului de statuile lui Budha pe care le văzuse demult la templele din Kyōto, dar după ce petrecuse ani îndelungați în această țară misionarul știa bine că fețele lor inexpresive nu arătau că nu se gândesc la nimic, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oamenii de seamă ai Stăpânului. Chipurile lor grave și inexpresive îi aminteau misionarului de statuile lui Budha pe care le văzuse demult la templele din Kyōto, dar după ce petrecuse ani îndelungați în această țară misionarul știa bine că fețele lor inexpresive nu arătau că nu se gândesc la nimic, ci că în spatele lor se ascundeau stratageme șirete. Lângă el pe un scăunel stătea, un constructor spaniol adus de la Edo cu încuviințare specială. Spre deosebire de misionar, acesta nu putea sta așezat după rânduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Rămase multă vreme și privi reclama colorată a turnului Eiffel, fixată Între Big Ben și Empire State Building. De ele se sprijinea turnul din Pisa, iar lângă acesta era o moară olandeză În fața căreia pășteau trei vaci grase, cu ochi inexpresivi. Deasupra posterului scria: „Cu voia Domnului: VINO LA BORD - CĂLĂTOREȘTE CA UN LORD!“. Iar dedesubt, cu caractere folosite de obicei numai În cărțile sfinte: „Plătește În șase rate convenabile, fără dobândă“. Mai era acolo și o fotografie din avion a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe un ton prietenos șefului secției de astronomie: - Fii bun, Gunlie, și explică-te singur. Astronomul se urcă pe prima platformă. Era un bărbat înalt și deșirat, ca și Smith, cu niște ochi albaștri, ca două mărgele pe o fața inexpresivă. - Domnilor, începu el cu oarecare emoție în glas, cele trei planete locuibile erau triplete identice, rezultate dintr-un proces artificial. Nu știu câți dintre dumneavoastră sunteți familiarizați cu teoria curentă privitoare la formarea sistemelor planetare, îi asigur pe acei dintre dumneavoastră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de a cultiva, indiferentă la experimentalismele de tot felul, o lirică a emoției pure“. Autoarea este lipsită de temperament artistic, astfel încât versurile ei, șterse, greu de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o anumită știință a surdinelor, cu o tehnică a estompării care răcește pulsiunile pasionale“. Poeta, care avea cândva un anumit fior liric, se dovedește în acest volum apatică; ea își confecționează versurile, ca pe niște raționamente
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
verde“, pentru ca seria să fie completă. În tot volumul există o singură strofă care dovedește o anumită sensibilitate și merită ținută minte: „Pe o sârmă / cu becuri colorate / stau întinse la frig / sărbătorile de iarnă.“ (Dezamăgire) În rest, poemele sunt inexpresive și nerelevante, sunt surogate de poeme. Cel mai regretabil este faptul că Vasile Man se erijează adeseori în sfătuitor al cititorilor, plictisindu-i cu îndemnuri bătrânești: „Nu izgoniți poezia / Când vă bate / La ușa sufletului.“ (Ziua de Crăciun 2000) „Să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am plătit, / altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare, / în rest, femeia n-a avut loc în viața mea.“ (Un gol imens și surd ) Presupunând că monologul este atribuit unui personaj detestat sau compătimit de autor, sinceritatea aceasta ternă, inexpresivă, lipsită de o funcție artistică, tot nejustificată rămâne. Dar nu reiese de nicăieri că este vorba de un personaj privit cu dezaprobare. Dimpotrivă, totul te face să crezi că autorul însuși este cel care se confesează. În texte scrise la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să zboare care-ncotro, / Ca-ntr-un puzzle“ etc. (Bine) Ideea cu băgarea motorului sub un morman de melancolii greoaie ar putea fi folosită de o firmă de salubritate, dar nu prea își găsește locul într-o poezie. Este forțată, inexpresivă, iar unii critici cu mai mult temperament ar eticheta-o drept „o tâmpenie“. Din plăcerea de a șoca, Felician Pop recurge frecvent la cuvinte tari. El face paradă de duritate, dar fără vocație, pentru că este, în fond, un naiv: „Cuvintele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de versuri, renunță la curtoazie și își face datoria de critic literar. inca nu S ´ i totuS ´ i da Îți asumi o mare responsabilitate când publici o carte. Este ca și cum ai scrie simultan cu o mie de stilouri. O frază inexpresivă sau ineptă, în loc să ajungă la o singură persoană, așa cum se întâmplă atunci când trimiți o scrisoare, ajunge la o mie de oameni. Sentimentul răspunderii îi caracteriza, de exemplu, pe marii noștri clasici, care revedeau un text de nenumărate ori înainte de a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl lor. Trupele intrau În noul dispozitiv. * Voievodul privi cu Îngrijorare umărul drept al lui Cosmin Oană. În mod vizibil, căpitanul avea dureri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care măturase o clipă cu privirea tot ce mișca În pădure. Era un chip tânăr, Încadrat de plete castanii, așa cum fusese chipul căpitanului Oană În tinerețe. Un chip luminat de ochi mari, albaștri, care puteau fi blânzi sau necruțători sau inexpresivi. Ochii aceia Îl căutară Întâi pe Alexandru. Buzele rostiră câteva cuvinte. Alexandru Întoarse și el calul și Îl urmă pe tânărul luptător. Apoi ochii albaștri se rotiră asupra pădurii, Întâlnind ochii albaștri ai lui Oană. Căpitanul fu cutremurat. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intim. O strângere de mână? Prea ceremonios. — Cred că ne vedem mâine, a zis Margaret și a făcut cu mâna un semn discret de rămas bun. — Sigur, a convenit Din și a zâmbit, nu unul dintre zâmbetele acelea enervant de inexpresive, ci un surâs delicat și obosit. Părea teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației. Din pricina luminilor, În partea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pieziș, dar știa ce vrea și reușea. Era limpede. De la locul ei, Mini nu putea să nu vadă privirile dulci - Nory ar fi zis zaharisite - pe care Greg le trimetea spre Mika-Le și cărora ea le răspundea cu acea fixitate inexpresivă care o caracter h. a. Dar privirile iui Greg, în drumul lor, treceau peste Adolful, care le înregistra printr-un surâs imperceptibil, totuși neândoios. Urma o aruncătură repede de ochi a actorașului spre Mika-Le, care atunci avea și ea un surâs
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]