452 matches
-
vorbind calm și Încurajator chiar și când Începuseră să-i curgă lacrimile. Logan se uita de la membrii juriului la acuzat În timp ce băiatul povestea. Cei cincisprezece bărbați și femei păreau Îngroziți de ceea ce auzeau. Dar fața lui Gerald Cleaver rămase la fel de inexpresivă ca o bucată de unt. Procurorul mulțumi martorului pentru curajul său și-l lăsă pe mâinile avocatului apărării. — Hai că-ncepe. Vocea lui Watson deborda de Încântare când Sandy Alunecosul se ridică, Își lovi prietenește clientul pe umăr și se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
opacă refuza categoric să lase Înăuntru aer proaspăt. Un miros de picioare Împuțite și de subțiori emoționate umplea Încăperea, În timp ce Cameron Anderson stătea de cealaltă parte a mesei și mințea. Logan și Insch stăteau vizavi de el, ascultând cu fețe inexpresive cum Cameron Andreson dădea Încă o dată vina pentru tot pe Doug Disperatul MacDuff. Fata moartă n-avea nici o legătură cu el. Deci, spuse Insch, cu brațele puternice Încrușiate peste pieptul ca o bute. Ce zici că bătrânul a adus fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi băut - întotdeauna bea puțin; părea fermecat de frumusețea femeii, iar ea, sub privirile soțului și ale celorlalți invitați, nu încerca deloc să-l respingă. În timp ce Calpurnius Piso, tolănit în mijlocul unui grup de prieteni, îi fixa tăcut cu o privire inexpresivă, Callistus - „grecul acela prea palid“, cum îl numeau, cu antipatie, mulți - se apropie de el și, oferindu-i ceva de băut, îi zise că femeia îi plăcea Împăratului. „Sunt plini de vin cu toții“, șopti cineva. Calpurnius Piso nu răspundea; îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în tăcere. — Este bine să fie citite aici, în public, în fața voastră... patres. Apelativul senatorial aulic veni după o pauză - era respect, ironie sau altceva? Callistus se ridică, luă primul codex, îl deschise și începu să citească, cu glasul lui inexpresiv, rece. În spațiul imens al Curiei se materializară fulgerător acuzațiile, apărarea, mărturiile, sentințele pe care aproape toți senatorii le auziseră deja la vremea lor. Callistus citea repede, trecând fără dificultate de la un document la altul, de la un tip de grafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fața ei (care era foarte albă, ca În portretele lui Boticelli, avea un ten de o albeață vineție, caracterizând doar acele ființe ce stau mai mult În umbra alcovului, decât În bătaia vântului și a soarelui, cu niște ochi albaștri inexpresivi și distanți și cu părul lung de un auriu roșcat) m-a zguduit. De atunci, o apăram eroic de bădărănia celorlalți. Ea a simțit această „protecție“ a mea și a Început să mă privească cu mai mare interes decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știa că Henry își eliberase toată după-amiaza așteptând ca ea să se întoarcă. — Bună, zise ea veselă și se aranjă cât putu mai modest pe canapeluță. — Ei? întrebă el. Henry o măsură din cap până în picioare, dar, din fericire, rămase inexpresiv. — Ei bine, e categoric o pacoste, spuse ea înainte să-și dea seama ce stupid sună. — Pacoste? — E arogant — exact cum ziceai și tu — dar sunt convinsă că până la urmă ne vom descurca. Când am vrut să stabilim următoarea întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap și îi aruncă o privire lui Leigh care stătea inexpresivă, cu mâna stângă pe care nu mai avea inelul vârâtă sub coapsă. Adriana se simți prost; probabil că Emmy nu știa că Leigh îi returnase inelul lui Russell cu o seară înainte. — E bună, nu? Am inventat-o chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
japoneze. Peste rîu, pe malul de la Pootung, erau acoperișurile galvanizate și coșurile moderne ale bumbăcăriei tatălui său. Jim Își amintea vag de vizitele pe care le făcuse acolo, momente neplăcute, cînd directorii chinezi Îl plimbau ca la paradă, sub privirile inexpresive a mii de muncitoare. Acum pe malurile rîului era liniște și tot ceea ce Îl preocupa pe Jim era mulțimea de cargouri scufundate. Cea mai apropiată epavă, o costieră cu un singur coș, zăcea În canalul cu apă adîncă la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scuz. — Nu-ți face probleme. Din nas îi curgea un firișor de sânge. M-am apropiat de ea și i-am prins bărbia: — Dă-ți capul pe spate. — Nu-ți face probleme, de ce-ți faci atâtea probleme? Un zâmbet inexpresiv îi îmblânzea chipul. Dincolo de atâta clemență, acum mi se părea că simt o înfrângere. Îi împingeam bărbia în sus, vroiam să înving, s-o înving. — Te culci des cu bărbați pe care nu-i cunoști? Nu-și schimbă expresia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
însă spiritul. Mă simțeam liniștit, învăluit de vântul cald. Mâinile mele azvârliseră prima țărână pe sicriul Italiei și acum lopata paznicului se mișca ritmic, încărcând pământul și descărcându-l. Durerea mai exista încă, dar surdă, potolită de oboseală. Rămânea chipul inexpresiv al șchiopului cu ciuful lui de păr blond, ca o ceapă dezgropată și abandonată pe un strat. Fraternul om de la pompe funebre parea să se simtă în pace cu sine însuși, își terminase treaba până la apus. Pe burtă, împreună cu respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat de Unamuno, nivola (cu accentul tonic pe o), este o soluție inexpresivă (singurul avantaj aparent ar fi menținerea asemănării fonetice cu niebla). Propun, așadar, o deformare echivalentă a rom. roman în riman, soluție care, pentru cititorul român, reprezintă același grad de supriză ca și nivola pentru publicul spaniol. Pe lângă Ceață, am tradus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de Mío Cid, izbutise să ocupe, abia în 1891, amintita catedră de greacă veche la Universitatea din Salamanca.) Din acel moment preocupările lui Unamuno aveau să se centreze exclusiv pe domeniul filozofico-literar (termen la drept vorbind destul de cenușiu și de inexpresiv), animat de o singură problemă obsesivă de natură metafizică, aceea a morții, a morții individuale în primul rând, dar și de cea a morții istorice, a morții prietenilor și cunoscuților săi, a Spaniei, a omenirii, cu alte cuvinte de problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Rămase multă vreme și privi reclama colorată a turnului Eiffel, fixată Între Big Ben și Empire State Building. De ele se sprijinea turnul din Pisa, iar lângă acesta era o moară olandeză În fața căreia pășteau trei vaci grase, cu ochi inexpresivi. Deasupra posterului scria: „Cu voia Domnului: VINO LA BORD - CĂLĂTOREȘTE CA UN LORD!“. Iar dedesubt, cu caractere folosite de obicei numai În cărțile sfinte: „Plătește În șase rate convenabile, fără dobândă“. Mai era acolo și o fotografie din avion a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Bancalari. Am trecut În vagonul restaurant. Bietul Goliadkin a trebuit să se așeze lângă baronne; de cealaltă parte a mesei ne-am pus părintele Brown și cu mine. Înfățișarea ecleziastului nu era interesantă: avea părul castaniu, iar fața cu totul inexpresivă Îi era rotundă. Eu Îl priveam Însă cu oarecare invidie. Cei care, din nefericire, am pierdut credința omului simplu și a copilului nu găsim În inteligența rece balsamul reconfortant pe care Biserica Îl dăruiește turmei sale. La urma urmelor, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe cititorul comun, omul-masă, În planul relativei Înțelegeri, ar fi potrivit poate ca domnia voastră să schițați, În linii mari și cu spirit sintetic, gestația lui Nord-Nord-vest, de la primul simptom până la producția masivă. Vă somez: ab ovo, ab ovo! Chipul aproape inexpresiv și cenușiu până atunci s-a luminat. Imediat aveau să vină șuvoi vorbele precise. — La Început, planurile mele n-au depășit domeniul literaturii, mai mult chiar, al realismului. Visul meu - neîndoios, nimic extraordinar - era să scriu un roman al pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1 pentru violoncel de Bach. Plan general: Ziaristul urcă cu scara rulantă, prins Într-un ghem pietrificat de figuri inexpresive. Plan detaliu: Chipul personajului principal se apropie de obiectiv. Seamănă cu Yves Montand. Zoom. Pupilele i se dilată. Camera se retrage, și se văd trei mineri așteptîndu-i pe cei care ies din gura metroului. Sonor: Acordurile imnului național punctate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
calitate de a face haz de ea Însăși și de toți ceilalți. — Nu, n-a fost ea, am mințit eu oarecum, cu un zâmbet triumfător. Suntem În regulă. — Tu ești În regulă, de data asta, a zis ea cu voce inexpresivă. Dar ține minte că, deși lucrăm Împreună, eu răspund pentru tot ce se-ntâmplă. Vei sta de veghe aici dacă eu voi dori să mă duc să iau prânzul din când În când - am dreptul să o fac. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
poate explica procesul. Duncan, dînsul este... Bărbatul se oprise totuși În drum și-l măsura pe Duncan de parcă nu-și putea crede ochilor. Începu să rînjească. — Pearce! zise el Înainte ca doamna Alexander să poată continua. Iar apoi, la privirea inexpresivă a lui Duncan, adăugă: Nu mă recunoști? Duncan Îl privi atent și-l recunoscu În cele din urmă. Îl chema Fraser - Robert Fraser. CÎndva fusese coleg de celulă cu el. Duncan rămase o clipă prea uluit să poată articula ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Len pocni din degete. Duncan nu știa ce să zică. Încercă să-și imagineze o turmă de fete. Dar fiecare semăna cu figurina din ceară pe care Len o făcuse Înainte, cu linii curbe și proeminente, păr vălurit și față inexpresivă. Clătină din cap și dădu să zîmbească. Len părea dezgustat. — Nici nu știi ce pierzi, Îți jur pe Dumnezeu. Fata-i trăsnet. Are un tip, dar e În armată. Era obișnuită s-o facă regulat, și-acum o pișcă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alerge, printr-o breșă În trafic, și se Îndreptă spre Strand. În cele din urmă, seara se lăsase. Strada era mai Întunecoasă decît atunci cînd o traversase În mașină cu Reggie: În aerul dens al amurgului, chipurile oamenilor erau indistincte, inexpresive, și se trezi că se uită la oameni În timp ce se grăbea, cu un amestec de frustrare, emoție și spaimă. Ce-i spusese lui Fraser nu era adevărat. Nu avea nici o Întîlnire. O căuta pe Kay, asta-i tot. Era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Place, imaginea aceasta Îi dădea mai multă Încredere. Își continuă drumul, trecu de grădina din Foundomnul ing Estate, ezită o singură clipă la intrarea În Mecklenburgh Place, apoi intră În piață. Casele georgiene, delicate ca niște figuri bine-crescute, plictisite și inexpresive, Îi părură amenințătoare - pînă cînd Începu să meargă și văzu cerul din spatele ferestrelor și-și dădu seama că multe dintre ele fuseseră devastate de explozii și foc. Crezu că-și amintește care dintre ele era casa Juliei, deși fusese aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
casa părintească. Îl privi pe Fraser În lumina lunii, simțind cum inima i-o ia la goană, voind să-i spună ce s-a-ntîmplat, dorindu-și să-i spună! - dar era incapabil să scoată un cuvînt. Își coborî privirea și adăugă inexpresiv: — După ce-a murit, eu n-am murit. Asta-i tot. Bine? Se părea că Fraser remarcase schimbarea de ton și continuă: — Așa că te-au adus aici! Ți-au rezervat justiția britanică, nu-i așa! Două vieți distruse În loc de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dr. Fensler. Ar putea beneficia de o exfoliere Alpha-Beta și de-o schimbare de personalitate, în același timp. M-am uitat la Charlie. Pentru cineva mereu fericit s-ar zice că suferise o schimbare radicală de personalitate. Chipul îi era inexpresiv, neîncrezător, vrând parcă să-ntrebe Cine mai e și femeia asta îngrozitoare? Trebuia s-o scot pe mama de aici până n-o făcea și mai lată. —Charlie, e adevărat ce spune Brooke, că deții jumătate din Scoția? Super! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Crawford s-a strecurat Înapoi pe locul din dreapta, scuturîndu-și nonșalant niște așchii de geam de pe haină. — Tot probleme cu televizorul? l-am Întrebat după ce-am luat-o din loc. — Așa s-ar părea. (Ședea lîngă mine cu o figură inexpresivă și din cînd În cînd Îmi trăgea volanul din mîinile nevricoase.) Antenele astea de satelit sînt foarte sensibile. Tot timpul trebuie recalibrate. Proprietarii vor fi recunoscători. Posibili membri? Știi ce, cred că da. Nu m-ar mira să vină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Același grup-cheie - Betty Shand și ceilalți, Hennessy, Mahoud și Sonny Gardner. PÎnă și Gunnar ăsta. — Andersson? Dar Bibi Jansen a murit În incendiu. (M-am Întors acuzator către suedez.) O iubeai. Andersson se uită la mine cu o expresie mai inexpresivă decît rampa garajului, săltînd ușurel pe vîrfuri, gata s-o ia la fugă spre ieșire. Vorbi clar și concis, de parcă și-ar fi ascultat deja propriile vorbe repetate de o sută de ori În cutia de rezonanță a craniului. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]