684 matches
-
lua bătălia. Infanteriștii britanici, care aveau să înceapă lupta în prima zi pe Somme - 1 iulie 1916, ar fi fost incapabili să anticpeze că aveau să lupte în aceeași bătălie timp de cinci luni. Pe de altă parte, unii dintre infanteriștii aliați care participaseră la înfrângerea francezilor în bătălia de la Waterloo se așteptau să intre în luptă și în ziua următoare. Batăliile pot fi date pe pământ, pe mare și în aer. Bătăliile navale au apărut încă din secolul al V
Bătălie () [Corola-website/Science/299370_a_300699]
-
apărare la baionetă. Armata britanică era în mod special cunoscută pentru modul de utilizare a baionetei, deși pe la începutul secolului al XIX-lea, în timpul războaielor napoleoniene, focul în rafale rapide a făcut ca modelul de luptă corp la corp al infanteriștilor să scadă în importanță. De-a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea s-au experimentat diferite tipuri de baionetă. În marina Statelor Unite, în timpul războiului civil, s-au montat baionete la pistoalele cu un singur foc, însă ele
Baionetă () [Corola-website/Science/299397_a_300726]
-
polonez, însă, avea puțini oameni sprijiniți de o artilerie necorespunzătoare și nu avea practic nici o fortificație. În fața liniilor poloneze, Armata Roșie a concentrat Frontul de nord-vest sovietic condus de tânărul general Mihail Tuhacevski. Efectivele acestui front depășeau 108.000 de infanteriști, 11.000 de cavaleriști, dotați cu 772 de piese de artilerie și 2.913 mitraliere. În câteva puncte cheie, sovieticii îi copleșeu numeric pe polonezi în proporție de patru la unu. Tuhacevski și-a lansat ofensiva pe 4 iulie de-
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
vieții de familie a lui Socrate există câteva amănunte nu întotdeauna concordante; cert este că el s-a căsătorit cu Xantippe. Socrate a avut trei copii, Lamprocles, primul născut, Sophroniscos și Menexene. A luat parte la trei campanii militare în calitate de infanterist. La începutul războiului peloponesiac a participat la asediul Potideei, în Chalcidica, între anii 432 și 429. L-a avut ca tovarăș de arme pe Alcibiade, pe care-l salvează atunci când acesta, rănit, era cât pe ce să cadă în mâinile
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
în încercuirea de la Demiansk, la o scară mai mică, cu un corp de armată, nu cu o întreagă armată. În plus, Armata a 6-a era cea mai mare din lume, aproape de două ori mai mare decât una obișnuită, alături de infanteriști fiind prinși în încercuire și patru corpuri de tancuri. Pentru toată lumea era evident că pentru aviație era o sarcină imposibilă. Capacitatea de transport a Luftwaffe nu fusese refăcută după Bătălia pentru Creta, cele 300 de tone pe care le-ar
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
proaste din zonă, aflate sub tirul artileriei sovietice, de al cea mai apropiată stație de cale ferată aflată la 531 km. Pozițiile sovietice se aflau la doar 60 km de portul Murmansk și foarte aproape de drumurile germano-finlandeze de apovizionare. În timp ce infanteriștii alpini germani înaintau cu greu, rușii și-au întărit pozițiile aducând în zonă încă o divizie de infanterie și câteva unități de marinari din portul Murmansk. Rușii construiseră o rețea de tranșee foarte puternice și își depășeau din punct de
Operațiunea Silberfuchs () [Corola-website/Science/307009_a_308338]
-
și își depășeau din punct de vedere numeric atacatorii. Pe 22 septembrie, după mai multe încercări nereușite de traversare a râului Litsa, comandamentul german a trebuit să accepte eșecul operațiunii "Platinfuchs". Linia frontului s-a stabilizat pe pozițiile pe care infanteriștii alpini germani la atinseseră în momentul încetării atacului și a rămas aproape neschimbat și destul de calm de-a lungul întregului război. Au existat numai lupte lipsite de amploare între patrulele de schiori. În sud, Polarfuchs a început simultan cu Platinfuchs
Operațiunea Silberfuchs () [Corola-website/Science/307009_a_308338]
-
declanșată manevra de învăluire dublă a infanteriei din cele două pungi de la Volciansk, respectiv Berenkovo, care viza încercuirea pozițiilor germane. Forțele sovietice au întâmpinat o rezistență foarte puternică din partea apărării germane, a căror poziții au fost însă cucerite treptat de infanteriștii sovietici sprijiniți de tirul artileriei și raidurile aviației. Luptele s-au dovedit atât de grele, încât sovieticii au fost nevoiți să mobilizeze al doilea eșalon al forțelor lor, pregătindu-le să fie trimise în prima linie. Intensitatea luptelor a fost
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
al luptei domnea încă în toate trupele din cetate. Comandamentele germane de toate treptele au știut să facă față cu ușurință situațiilor celor mai grele. Aprovizionarea pe calea aerului își urma același curs ca și înainte. Soldatul german, în special infanteristul, continuă lupta cu același elan al soldatului invincibil. Toți erau conștienți de altfel că rezistența era ultima lor șansă. Superioritatea zdrobitoare a inamicului în forțe și mijloace le-a pecetluit însă definitiv soarta". După ce rușii au ocupat aerodromul Pitomnik, la
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
mulți dintre ei, aceasta avea să fie bătălia finală. Confruntându-se cu situația disperată, regele, împreună cu experimentatul Iancu de Hunedoara, au rupt cavaleria de spahii, fiind deciși să-l atace chiar pe sultan, care era protejat de cavalerie și de infanteriști formidabili. Tânărul rege a fost omorât în timp ce lansase un atac fără să-l mai aștepte pe Iancu de Hunedoara și pe forțele acestuia să-l ajute. Infanteriștii otomani l-au decapitat pe Vladislav și i-au înfipt capul într-o
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
să-l atace chiar pe sultan, care era protejat de cavalerie și de infanteriști formidabili. Tânărul rege a fost omorât în timp ce lansase un atac fără să-l mai aștepte pe Iancu de Hunedoara și pe forțele acestuia să-l ajute. Infanteriștii otomani l-au decapitat pe Vladislav și i-au înfipt capul într-o țepușă. Descurajați de moartea regelui lor, armata maghiară a fugit de pe câmpul de luptă. Nici trupul regelui și nici armura sa nu au mai fost găsite vreodată
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
reușit să mobilizeze rapid escadrilele Royal Australian Air Force și să le trimită în sprijinul Royal Air Force. Royal Australian Navy (RAN) a întreprins operațiuni de luptă împotriva Italiei imediat după intrarea ultimei în război în iunie 1940. Mai târziu, trupele de infanteriști australieni au luptat în campaniile împotriva Italiei și Germaniei din nordul Africii și din Europa. Submarinele germane au operat în apele australiene de-a lungul întregului război. Cea mai mare parte a efortului de război autralian a fost făcută după
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
liniilor defensive al Axei dintr-un anumit sector, dar intrau în acțiune de îndată ce linia apărării inamice era străpunsă. Asaltul Armatei a 3-a de Gardă a fost declanșat în dimineața zilei de 16 decembrie 1942. Pentru a accelera străpungerea de către infanteriști a apărării tactice a Axei, Leliușenko a ordonat celorlate două corpuri de tancuri pe care le avea la dispoziție (Corpurile al 17-lea și al 25-lea) să sprijine atacul pușcașilor în faza inițială a bătăliei. Corpul al 24-lea
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
au lansat atacurile pe 30 octombrie 1941. După ce primul atac a eșuat, forțele Axei au început un asediu îndelungat, în timpul căruia fortăreața a fost puternic bombardată. Un al doilea asalt al forțelor Axei din decembrie 1941 a eșuat de asemenea, infanteriștii și marinarii Flotei Mării Negre continuând să luptate cu dârzenie. Orașul a fost cucerit în iunie 1942 și a fost eliberat după lupte sângeroase în mai 1944. Sevastopolul a primit titlul de Oraș Erou în 1945. Portul Kerci din estul Peninsulei
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
spargerea inițială a frontului german fiind promițătoare, odată cu crearea unei pungi de 20 km lățime și 10 km adâncime. În această zi a fost eliberat orașul Iarțevo, un important nod de cale ferată de lângă Smolensk. Pe flancul sudic al atacului, infanteriștii sovietici au atins malurile râului Desna și au forțat traversarea, stabilind mai multe capete de pod pe malul apusean. Ca urmare, linia defensivă a Smolenskului a fost depășită, expunând soldații care apărau orașul manevrelor de învăluire prin flanc. Generalul Kurt
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
să construiască numeroase corăbii și să pregătească marinarii care să le guverneze, toate activitățile comerciale ale orașului trebuind să fie încetinite. Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști. Dat fiind faptul că nu fusese semnat un contract ferm cu privire la plecarea tuturor cruciaților cu corăbiile venețiene, mulți luptători au ales să plece din alte porturi, în special din Marsilia și Genova. În 1201, cea mai mare parte a efectivelor
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu tiruri de artilerie. În ciuda preciziei reduse, artileria medievală producea pierderi grele inamicului în cazul tragerilor de aproape. Pentru a evita creșterea pierderilor, cavalerii în armură trebuiau să atace. Infanteriștii din spatele zidului de care deschideau focul cu arbaletele și muschetele pentru a-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
muschetele pentru a-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii fără cai, pradă sigură a husiților, care în scurtă vreme și-au câștigat o reputație sumbră de războinici care nu iau prizonieri. După moartea
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
ruine ale mânastirii Vodița se pot vedea și astăzi lângă biserica de lemn construită în anul 1995. Mânăstirea Sfânta Ana a fost ridicată pe Dealul Moșului din Orșova între anii 1936-1939 de către ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, care a luptat ca infanterist în Primul Război Mondial și a fost decorat cu ordinul “Mihai Viteazul”. Mânăstirea a fost construită în memoria mamei ziaristului și are hramul Sfânta Ana, sărbătorit în fiecare an la 25 iulie (Adormirea Sfântei Ana). Lăcașul este o mănăstire de
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
întâi în armată iar mai apoi în poliție, rareori este menționat în cărțile care vorbesc despre expediția Carter-Carnarvon care, în 1922, a descoperit mormântul Faraonului Tutankhamon (KV62) în Valea Regilor din Egipt. În timpul Primului Război Mondial a fost pe pământ francez ca infanterist în Regimentul Ducelui de Wellington (mai nou, "Middlesex Regiment"). După terminarea războiului a fost transferat în Poliția Militară, și trimis în Gibraltar, unde - trei săptămâni mai târziu, a abandonat vasul militar destinat pentru Constantinopol (Istambulul de azi). A fost unul
Richard Adamson () [Corola-website/Science/306958_a_308287]
-
Acest eșec militar a grăbit îndepărtarea lui de la putere, iar iranienii și-au reconsiderat tactica luptei în orașe, dar și tactica generală a luptei în câmp deschis, folosind tancurile ca principală forță de șoc, în cooperare cu valuri succesive de infanteriști, sprijiniți de tiruri de artilerie combinate cu suport aerian al elicopterelor de atac. Între 1983-85, Irakul s-a dotat cu arme antitanc de ultimă oră, asfel că blindatele iraniene au suferit din nou pierderi grele, deși erau sprijinite de infanterie
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
flotei persane, deși mulți conducători greci îl dezaprobă, făcând presiuni pentru retragerea la sud de Pelopones. Spartanii, încorsetați de o tradiție militară care descuraja ideile inovatoare de genul celei propuse de Temistocle, îl trimit pe Leonidas împreună cu 300 de hopliți (infanteriști bine înarmați) să apere trecătoarea de la Termopile împotriva valului copleșitor al armatei persane. Deși incredibil, Leonidas și cei 300 de spartani ai săi reușesc să-l oprească pe Xerxes până când un trădător le dezvăluie persanilor o potecă ascunsă care le
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
În avangarda flotei grecești se află cele mai bune nave, pe care se îmbarcaseră hopliții bine înarmați, purtând coifuri, platoșe și scuturi mari și rotunde. Aceștia vor fi luptătorii care, cu săbiile și lăncile lor, vor duce greul luptei împotriva infanteriștilor ambarcați ai perșilor, dotați cu armament mai ușor. În partea stângă a flotei persane, după direcția de înaintare, se află un detașament de infanteriști fenicieni îmbarcați, oameni care colindaseră Mediterana în lung și-n lat și călătoriseră și în apele
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
rotunde. Aceștia vor fi luptătorii care, cu săbiile și lăncile lor, vor duce greul luptei împotriva infanteriștilor ambarcați ai perșilor, dotați cu armament mai ușor. În partea stângă a flotei persane, după direcția de înaintare, se află un detașament de infanteriști fenicieni îmbarcați, oameni care colindaseră Mediterana în lung și-n lat și călătoriseră și în apele de dincolo de aceasta. În dreapta sunt navele orașelor grecești din Ionia, aliații perșilor din Milet, Samothrace și Efes. În centrul dispozitivului persan sunt nave din
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]