367 matches
-
și respectarea suferinței altuia. Μ Fiecare moare În felul său, după cum a trăit: cu bunătate sau cu răutate față de alții și față de viață; cu un sentiment de blazare sau cu o curiozitate Încă nepotolită; cu tentația smereniei sau cu obrăznicia infatuării etc. Μ În aprecierea comună, calitatea de psiholog este dată, paradoxal, nu atât de capacitățile intuitive sau de flerul cuiva, cât mai ales de un anumit tip de mentalitate, respectiv de acea convingere a celui În cauză că orice situație
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
relației nu-și cultivă Îndeajuns potențialul aptitudinal și sufletesc, atunci este firesc ca schimburile să fie inferioare celor care ar exista dacă partenerii relației ar trăi ceva mai mult pentru și prin ei Înșiși. Μ Curajul unora provine doar din infatuarea lor, din convingerea că, orice s-ar Întâmpla, ei nu pot fi decât Învingători. Dar un astfel de curaj este Înșelător, deoarece infatuarea nu are, de cele mai multe ori, o acoperire În virtuți psihice reale. Μ Atâta libertate există În comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
relației ar trăi ceva mai mult pentru și prin ei Înșiși. Μ Curajul unora provine doar din infatuarea lor, din convingerea că, orice s-ar Întâmpla, ei nu pot fi decât Învingători. Dar un astfel de curaj este Înșelător, deoarece infatuarea nu are, de cele mai multe ori, o acoperire În virtuți psihice reale. Μ Atâta libertate există În comunitate, câtă libertate interioară a reușit să-și creeze fiecare. Μ La cel Înfumurat (arogant), până și mila pe care o acordă, la un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fapt, Între cele două extreme: a privi uneori lucrurile mai mult prin ceea ce le aseamănă, iar alteori mai ales prin ceea ce le deosebește. Μ Învingătorul nu trebuie să-și savureze prea mult victoria, pentru a nu se umple de mândrie: infatuarea este generatoare de imprudență! Μ Posibile interogații pentru vremurile de azi: de ce privirile oamenilor, atunci când se Întâlnesc, mai mult se evită decât se caută? de ce oamenii mor astăzi de tineri, iar În loc să se apropie cu Încredere de semenii puterii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
decât pentru el). Μ Faptul că, În orice Întreprindem sau realizăm, factorul psihologic joacă un rol hotărâtor reiese și din următoarele două situații ale activității sportive: un boxer pierde Întrecerea pentru că a Început să joace bine Înainte de vreme (graba sau infatuarea Îi va oferi cadou adversarului un surplus energetic spre sfârșitul Întrecerii, când se aplică, de regulă, lovitura decisivă); insuficienta Încredere În propriile-i puteri Îl face pe un fotbalist să nu joace bine când este desemnat de la Început ca titular
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
colegului tradus. Nu se liniști decît după ce îi sugerai ideea că s-ar putea să-l dau cu capul de pereți”. (Horia Bottea, „Schițe de oameni, Poetul Stamatiade”, în „Bilete de papagal”, 1, nr. 38, 16 martie 1928, p. 3-4) Infatuarea sa n-a trecut neobservată nici pentru alții. îmi amintesc de niște notițe usturătoare din „Facla” și de o pagină din jurnalul lui G. Călinescu. Schița „Poetul Lăptucă”, din volumul Căpitanul Străjescu (Biblioteca „Căminul”, f.a.) de Petre Locusteanu, pe care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rezolvare a unei situații conflictuale este în contradicție cu modelele de acțiune acceptate în culturile avansate. În cazul comportamentului de izolare, prin care se refuză contactul social cu semenii, „simularea” și „disimularea” reprezintă formele principale de exteriorizare a atitudinii de infatuare și dispreț pe care individul respectiv o manifestă față de sine și față de semeni. Veșnicul camuflaj, continua preocupare de a se preface, de a face să pară adevărat ceva inexistent, la care se asociază, de regulă, suspiciunea, neîncrederea, manifestată față de semeni
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
animat în activitatea de învățare de motive reprimatoare, cum ar fi teama de pedeapsă, sau de motive egoiste (ex. dorința de a fi recompensat doar el, de a se remarca pe orice cale printre colegi), atunci neîncrederea în sine și infatuarea se vor stabiliza ca trăsături constante ale personalității. În cazul persoanelor indiferente, dezinteresate, cu o motivație la limită, personalitatea se angajează într-o spirală cu direcție progresivă (din punct de vedere calitativ). Efortul educativ va trebui să fie orientat, în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lor, infuența mare a reprezentărilor asupra percepției prezente. Tendința de a fi mereu vesel, optimist, sau invers; după cum unii tind mereu să aibă aceeași dispoziție, pe cănd alții și-o schimbă cu ușurință. Încrederea exagerată, oarbă, neargumentată, întreținută de propria infatuare, și indiferența, nu susțin însă eforturile adaptative. În tratarea acestei probleme vom face referiri, în special, la integrarea socio-profesională a tineretului școlar. Prin urmare, atât considerațiile de ordin general referitoare la problema „integrării”, cât și cele care se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
talentat", "Sunt valoros" sau să facă alte asemenea afirmații lăudăroase. Chiar dacă majoritatea oamenilor nu spun astfel de lucruri pentru că o invizibilă terță parte - "ei", "toți ceilalți", "marele public "îi împiedică, dorința de a spune "sunt valoros "devine evidentă în metalimbaj. Infatuarea este penibil de prezentă în expresii de genul: "După umila mea părere", preferată de egolatri mai bătrâni, în timp ce mai tinerii folosesc formula: Dacă vreți să aflați părerea mea" pentru a-și arăta propria suficiență atunci când nimeni nu i-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
ea la Origene, preluate în lucrarea Contra Celsus. În cartea Calea/Doctrina Adevărului scrisă de Celsus pe la anii 178 poate în Alexandria, autorul neagă orice valoare creștinismului plăsmuit de iudei și îi acuză pe adepții acestui cult de exclusivism și infatuare: ,,Ca niște lilieci sau ca furnicile ieșite din mușuroi, ca niște broaște pe malul bălților, ori ca niște viermi în gunoaie, așa se întrec creștinii întrebîndu-se mereu care din ei ar fi cei mai păcătoși, însă declarînd în același timp
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
rata șomajului de 5,1% (2005), populația sub limita sărăciei de 5,1% și o rată a inflației de 3,2% (2005). Deși lider politic și economic de necontestat SUA avansează cu prudență pe calea globalizării, refuzând să preia cu infatuare și inconștiență conducerea mișcării, ceea ce ar însemna și preluarea costurilor. Din acest motiv, în urma unor discuții purtate în Congresul American politica globalizării a fost schimbată în sensul etapizării și sectorizării pe zone de interes și prin regionalizare. Astfel, în 1986
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
în cartea sa, va încerca mai degrabă să "sugereze", decât să formuleze, "idea dominantă", ceea ce trimite din nou la artă. Gândul este atat de important, singularitatea abordării, atât de manifestă, încât autorul "Corbului" destăinuiește, nu fără o anumita notă de infatuare - "Între tratatele asupra Universului stelar, cu adevarat limitat, deși se presupune dintotdeauna că este nelimitat, nu cunosc nici unul care să garanteze deducțiile din individualitatea viziunii" [s.n]11. Apropiată de abordarea să, după cum el însuși recunoaște, este Kosmos [Cosmosul], de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte! Naltă și boltită,/ De-o șchioapă să fi fost, de nu mă-nșel,/ Căci pirpirie n-arăta de fel.”481 Vestimentația denotă o viață luxoasă, dorința de infatuare („Frumos ce-i sta cernitul ei mintean!/ Pe braț purta mătănii de mărgean/ și de huzum ca strugurele-n soare,/ și cu pafta de aur lucitoare”482), iar inscripția pe care o afișează la gât nu mai are nevoie de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i mai oferă soției niciun moment de libertate, ținând-o alături ca într-o închisoare. Cecitatea personajului devine însă simbolică, deoarece Ianuarie a fost dintotdeauna orb și neiinițiat, un ignorant căruia destinul nu face decât să-i răsplătească prostia și infatuarea pe măsură. Adulterul femeii ar fi avut loc chiar dacă soțul nu ar fi orbit fizic. Redobândind vederea pe neașteptate, Ianuarie își zărește consoarta în părul din grădină, în brațele lui Damian. Femeia nu se pierde nici măcar în fața acestei situații mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
viața asta și fără să ne mai Îndeletnicim cu absurditățile de a mai cugeta la alta”. Însă, pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că În lumea sentimentelor umane Întîlnim nu numai mari suferințe, ci și o puternică Înclinație spre infatuare, spre supraestimarea eului individual, spre un exces al dorințelor, aspecte care se cer a fi pedepsite. Filosoful Emil Cioran spunea În acest sens, că omul „se Îndepărtează tot mai mult, pe zi ce trece, de vechea-i inocență”, deoarece el
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de faptul că doar cel care a cunoscut suferința (fizică sau morală) Îl poate Înțelege și ajuta pe cel care se află, la un moment dat, În suferință. Prin contrast, bogăția, opulența, lipsa de griji aduc după ele nu numai infatuarea, ci și indolența, sărăcia sufletească. * „Dacă faci așa cum face toată lumea și gîndești așa cum gîndește toată lumea, o vei duce foarte bine cu vecinii, dar vei trage toate consecințele mentalităților și stupidităților lor. Dacă gîndești și te comporți altfel, trebuie să suporți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai prejos decît tine așa cum ai vrea să se poarte cu tine acela care-i mai presus.” (L.A. Seneca) DÎnd fiecăruia ce i se cuvine, obligi pe ceilalți din jur la o atitudine asemănătoare. Este adevărat Însă că „puterea” și „infatuarea” pervertesc atitudinea: „Este cusurul acelora care pot mult, de a fi Încredințați că pot face totul” (J.W. Goethe). * „Am rîvni mai puțin stima oamenilor, dacă am fi mai siguri că sîntem demni de ea”. (Vauvenargues). Este evident că stima
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
gestul său de a ajuta. * „Cine trăiește numai pentru el, cu drept cuvînt e mort pentru alții.” (P. Syrus) Însă un astfel de om se păgubește singur și Într-un mod penibil În planul vieții sale sufletești, deoarece „egoismul” sau „infatuarea” Îl Împiedică să beneficieze de frumosul din „caracterul” altor semeni. * „O grupă de oameni În care toți sînt educatori, toți se cred Învățați și toți năzuiesc la putere, se prăpădește.” (Böhtlingk) Înțelepciunea populară a sancționat, prin proverbe, această competiție Între
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acestei afecțiuni psihiatrice. Tendințele caracteristice „personalității paranoice” sunt reprezentate prin următoarele aspecte psihopatologice cu caracter constant și specific (Genil-Perrin): Orgoliul constă în supraestimarea propriei persoane (egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului). Este, de fapt vorba despre un tip de vanitate puerilă, de infatuare ridicolă. Neîncrederea, manifestată ca o teamă, o rezervă inutilă, stare de neliniște și susceptibilitate, îndoială, sentimentul penibil de a nu fi înțeles de ceilalți, de a se simți izolat între oameni. Sentimentul de „a fi neînțeles de ceilalți” este compensat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
s-a mutat... dar probabil ca știi mai bine cum stau lucrurile cu el... mie mi-a plăcut că a venit Virgil... întotdeauna mi-a plăcut... Virgil. și pasiunea lui pentru arhitectură. în timp, am reușit, trecând dincolo de aroganța și infatuarea pe care le afișează din plin, să port cu el unele dintre cele mai savuroase conversații... ceea ce am făcut și de data asta... Claudia a slăbit mult de luna trecută de când ne-am văzut la cafea. am întrebat-o ce
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
model pentru noi. Și astăzi, tradiția birocratică, hipercentralizatoare franceză constiuie amprenta esențială a organizării instituționale românești. Tirania Capitalei asupra periferiei (impropriu numită provincie - termen care desemnează un teritoriu cucerit în prealabil și administrat prin reprezentanți), alocarea discreționară a resurselor și infatuarea obraznică a metecilor aciuați la Curte față de ceilalți, simpli cetățeni neînsemnați și meprizabili, reprezintă un efect toxic și distrugător al acestei tradiții. Amplificată de demența "centralismului democratic" al dictaturii comuniste, care ajunsese cu planificarea până dincolo de amețitoare fruntarii ginecologice, această
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pur politice). Se comportă, nu o dată, turbulent, egocentric, uneori crispat, chiar autist. N-are nici pe departe noțiunea disciplinei de partid (termenul pare parodic prin referință la vechiul P.C.R., dar de fapt nu este). Dă dovadă, adesea, în plus, de infatuare și chiar de megalomanie. Trăsături, toate, improprii, orice s-ar spune, vieții politice curente, organizate. Când acești intelectuali sunt și scriitori, complicațiile devin adesea și mai mari. Scriitorul, șef de partid, să spunem, nu va uita niciodată că un alt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
noii clase. Mentalitatea etatistă, deși foarte puternică, nu-l definește în întregime. Dar ea determină un transfer tipic de autoritate și competență. Funcționarul cultural crede sincer că doar el singur exprimă, reprezintă și apără cultura, în speță cea română. De unde, infatuare și suficiență, aroganță și spirit de decizie definitivă, exprimată în primă și ultimă instanță, oriunde s-ar afla pe scara gradată a responsabilităților culturale. Citim într-un interviu al unui fost și actual director de revistă (numele nu are nici o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
plătite de alții. Este definitiv convins că doar el consacră, selectează, introduce în Europa valorile românești. Mica sa mitomanie narcisistă, la limita imposturii, îl face să fie curtat de tot felul de veleitari culturali din țară și străinătate. De unde o infatuare scrobită, o morgă afectată, diplomatică. Ceva între Quai d'Orsay și State Department, doar ros vizibil în coate și fără bani de taxi. Din care cauză, el tapează pe cine poate, cu obsesia eternă a decontărilor. Scriitorul oficial Intenția noastră
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]