1,128 matches
-
profeții socio-politice, Podlipny cumulează în arta sa toate aceste dimensiuni ale unei umanități obosite și derutate, însă tocmai din această pricină cu resurse expresive și simbolice ireproductibile în alte contexte. Microexpoziția de la Ambasada Cehiei, care aduce în fața publicului un număr infim de lucrări față de producția de aproape șapte decenii a unui artist cu o enormă vitalitate, reușește, în ciuda întinderii sale, să ofere un portret complex și convingător al lui Julius Podlipny. Toate dimensiunile artistului, de la cele care țin de psihologia și
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
include și pe Iosif Brodsky, o poezie a bunului plac și a afirmării de sine. Karabcievski are dreptate, în oarecare măsură. Neoavangardismul rus al anilor �70-'80 a folosit unele dintre procedeele maiakovskiene timpurii, refuzând să recunoască și cea mai infimă înrudire cu el. E vorba de caracterul șocant, de jocul de-a cinismul, de umorul negru, în sfârșit, de dezgustul față de cultură. Conceptualismul moscovit seamănă cu timpuriul Maiakovski prin manifestare și prin stilistica happeningurilor sale. Dar conceptualiștii, mai maturi și
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
implică dezastrul. După coeziunea dezastrului, apare nostalgia după inocență, care precede criza. După nostalgie vine un sentiment covârșitor că nimic nu s-a schimbat în realitate. Așadar acesta este un film în care foarte puține lucruri se schimbă, însă schimbările infime care apar sunt declanșate de capacitatea personajului de a face față momentului, de a rămâne deschis în fața problemelor. Personajele sunt întotdeauna tentate de criză, însă adevăratele drame sunt microscopice". Oricum, filmul invocă o comunitate episodică, născută din coincidențe, chiar dacă toți
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
era un Cadillac Fleetwood De Ville din 1993. O (sau îl) cumpărasem în 1999 cu ultimele puteri bănești, știind bine că fac o greșeală imensă. Mă dusesem în Germania la studii. Design industrial. Întreținut de părinți și de o bursă infimă, lucram câteva ore pe săptămână la o agenție de publicitate. Banii îmi ajungeau, ba chiar mă trezisem cu o mică sumă cu care aș fi putut să îmi permit cumpărarea și întreținerea unui automobil, în cazul în care acesta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întrebat. Tu nu ai carte? Nu, domnișoară... Dacă a lipsit când ni s-au dat manualele,... spuse o fetiță fără a fi întrebată, întorcând capul spre cel aflat în dificultate, cu un zâmbet în care se putea desluși o doză infimă de reproș. Nu-i nimic, uite, îți dau cartea mea și eu am să-mi procur alta. Toată clasa rămase cu suflarea tăiată. Copiii în naivitatea lor gândiră: ,,Să-i dea cartea ei! Și ea de pe ce o să ne predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Imagine a unui cosmos spiritual cu tracțiune pe față, În care Motorul dinainte comunică nemijlocit vrerile sale Roților Sublime, În timp ce, În versiunea materialistă, e imaginea unui cosmos degradat, În care Mișcarea este imprimată de un Motor Ultim celor două Roți Infime: de la fundul emanației cosmice se eliberează forțele inferioare ale materiei“. „Iar cu motor și cu tracțiune pe spate?“ „Satanic. Coincidență Între Superior și Infim. Dumnezeu se identifică cu mișcările materiei grosiere posterioare. Dumnezeu ca aspirație etern frustrată către divinitate. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
imaginea unui cosmos degradat, În care Mișcarea este imprimată de un Motor Ultim celor două Roți Infime: de la fundul emanației cosmice se eliberează forțele inferioare ale materiei“. „Iar cu motor și cu tracțiune pe spate?“ „Satanic. Coincidență Între Superior și Infim. Dumnezeu se identifică cu mișcările materiei grosiere posterioare. Dumnezeu ca aspirație etern frustrată către divinitate. Trebuie să depindă de Spargerea Vaselor“. „N-o fi Spargerea Tobei de Eșapament?“ „Asta În Cosmosurile Avortate, În care suflarea otrăvitoare a Arhonților se răspândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al Polului Mistic, Imponderabil Arhonte al Labirinturilor, Imponderabil Arhonte al Pendulului Pendulelor...“ Bramanti făcu o pauză, și mi se păru că rostește ultima formulă cam În silă: „Și Imponderabilul Între Imponderabilii Arhonți, Sclavul Sclavilor, Preaumilul Secretar al Oedipului Egiptean, Mesager Infim al Stăpânilor Lumii și Portar al Agartthei, Ultim Paracliser al Pendulului, Claude-Louis, conte de Saint-Germain, prinț Rakoczi, conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, senior de Surmont, marchiz de Welldone, marchiz de Monferrato, de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai târziu, Theo nu-și va mai aminti, așa că ele făceau parte din latura nedreaptă a calității de părinte. În schimb, copilul avea să-și amintească, până la ultimul cuvințel, toate conversațiile stânjenitoare, avea să-și aducă aminte, în cele mai infime detalii, fiecare moment dificil și avea să reconstruiască întreaga copilărie în funcție de exact aceste amintiri. Așa cum făcuse și Hugo cu părinții lui. Și mai exista un rău pe care el nu putea să-l îndrepte: faptul că amândoi erau morți însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Îi bibileam cu vorbe alese, stârnind pasiuni efemere și măgulind orgolii ridicole. Ne îmbrățișam, ochii ne străluceau de fericire și recunoștință. Dincolo de pupilă, rânjeam de la adăpostul marilor mele teritorii cerebrale. Pe stradă, îmi găseam plăceri extatice, ascunse după un gest infim. Ieșeam după-amiezele pe Calea Victoriei, în căutarea femeilor de rasă; mă atrăgea răceala lor de-abia ținută în frâu, dresată să-ți capteze privirea și să te înrobească, făcându-te să te simți jalnic, nesemnificativ. Nu le priveam. În loc să întorc capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe detașatul, dar, de fapt, mă încânta planul. Intuiam în Gloria o parteneră interesantă, un depozit fragil și-accesibil pentru ideile mele murdare, pe care abia așteptam să le pun în practică. Nu vroiam să ofer nimic, nici măcar o porțiune infimă din corpul meu; privilegiul ăsta îmi revenea mie, seara, departe de-orice privire: eram rege în palatul meu de-așternuturi. Plăcerea venea firesc, bărbătește, ca sexul curbat pe care-l strângeam între degete. Numai cine n-are imaginație sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o încărcaseră înapoi pe TIR, cu tot cu vitrină. Priveam scenele de pe monitor nemulțumit, aproape supărat. Dincolo de incendii și coliziuni, se petreceau lucruri serioase, mai grave decât vocea spășită a comentatorului. Bănuiam că, în spatele pleoapei, cu fiecare clipire, ochiul înregistra niște secvențe infime, invizibile, pe care le transmitea minții fără ca eu să-mi dau seama. Cineva îmi virusa creierul, descărcând datele, ca de pe-un calculator sănătos. Întâmplările strecurate la interval, în fanta subțire și-adâncă dintre pupilă și imaginea trucată, dilatată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urmări putea să iradieze toată povestea asta neprevăzută? Dacă bataia ușoară a unei aripi, în nu știu ce amintire a mea (sau a altuia) mișca violent aerul din fața lui JAL 123, smulgându-i fuselajul și izbindu-l de Muntele Hokkaido? O deplasare infimă a unui gând: 520 de morți. Nimeni n-ar fi sesizat modificările infime de trafic, ai fi putut să te trezești dimineața, să treci liniștit prin bibliotecă și să nu vezi nici o carte. Sau să te duci la uzină, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aripi, în nu știu ce amintire a mea (sau a altuia) mișca violent aerul din fața lui JAL 123, smulgându-i fuselajul și izbindu-l de Muntele Hokkaido? O deplasare infimă a unui gând: 520 de morți. Nimeni n-ar fi sesizat modificările infime de trafic, ai fi putut să te trezești dimineața, să treci liniștit prin bibliotecă și să nu vezi nici o carte. Sau să te duci la uzină, în loc de Facultate. Sau să urci în primul 331 și să fie numai bărbați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu încetinitorul. Între mecanica picturilor lui Varo și mecanica dezastrelor aeronautice se țesea o legătură subtilă, dar durabilă. O studiasem pe Internet, privindu-i tablourile. Ea îmi declanșase frica. Spațiul se fragmenta, cursul firesc al mișcării părea fracturat, un detaliu infim venea să tulbure pedalarea ordonată și liniștită a timpului către secunda următoare. Ceva din angrenajul de linii, roți și rozete care însuflețea personajele pictoriței, făcându-le să se deplaseze precis și diafan din punctul A spre punctul B, se bloca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
35 de lei. Nu-ți mai rămâne nici un suport, nici măcar nu recunoști că ai fost vreodată copil. Amintirile nu se regenerează, nu cresc ca merele-n pom; sunt pur și simplu șterse și-nlocuite cu-altele noi. Deplasarea lor, oricât de infimă, alterează cursul memoriei, deteriorând realitatea, pentru că realitatea-i ce ne-amintim noi despre ea. Dacă cineva ar putea să controleze fluxul ăsta, alcătuindu-i harta, stabilindu-i deplasarea pe baza previziunilor meteo-cerebrale și manevrând rezultatele după bunul lui plac, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
participa la concurs. Informația nu se-afla undeva în lumea exterioară, ci într-o singură pagină a unui singur număr de revistă, tipărită vizibil, în cerneală alb-negru. Numărul fusese localizat, la fel proprietarul; spre el mă îndreptam acum. Fără segmentul infim de biți, nu știam cu exactitate nici cine sunt, nici cum îmi pot organiza memoria, în vederea tranzacționării finale. Mihnea și Maria n-aveau nici cea mai mică idee. Reprezentam România la Campionatul Mondial al Amintirilor. Fusesem ales, desemnat, mă calificasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Roma va fi silită să Îngenuncheze. Va fi victoria finală a Cuceritorilor: Vaticanul. Cu tot ce Înseamnă asta În lumea neștiută a bogăției, a puterii, a misterului de dincolo de timp. Ceamburul condus de mârzacul Djelma nu era decât o parte infimă din acest mecanism care Înainta implacabil. Avusese o misiune măruntă, aproape jignitor de neînsemnată pentru niște luptători atât de experimentați precum tătarii din Bugeac, care alcătuiau primul tumen de zece mii de oameni din imensa armată a lui Hadji Ghirai, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al căpitanului Cosmin Oană, cel răpit cu optsprezece ani În urmă, la Albești. Dacă acest șir de lucruri... cum spuneai dumneata, căpitane? Neverosimile... Dacă acest șir de lucruri neverosimile se va petrece la timp, atunci avem o șansă, o șansă infimă, să supraviețuim acestei furtuni. Ce face acum căpitanul Oană? - Macină Întrebări și se răsucește În el Însuși. E prea slăbit și prea bolnav ca să vegheze asupra măriei tale. Se Întreabă dacă ceea ce se spune despre conducătorul Cuceritorilor e adevărat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tropote. Undeva, aproape, răsunau porunci În limba turcă. Se auzeau clinchetele de arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se dacă nu cumva făcuse o greșeală fatală așteptând un miracol. Nu fusese nici un miracol. Fusese doar ceață. * - Nu se poate... murmură Erina, cu ochii măriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
viața simplă de la țară, a fost una dintre cele mai insațioase minciuni. Condițiile de trai oferite „oamenilor muncii” păreau similare în întreg lagărul comunist, cu ușoare îmbunățiri, de la est la vest. Spre exemplificare, muncitorii chinezi erau nevoiți să împartă spații infime de locuire (în medie - 2,9 metri pătrați), iar cei din Uniunea Sovietică luptau cu foametea endemică și ravagiile alcoolismului, devenit un fenomen social. O situație mai bună se găsea la proletarii din țările Europei Centrale și Răsăritene, care beneficiau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rurală cum e Târgul frumos. Mortalitatea înspăimîntăroare a rasei române și înmulțirea celor străini într-o țară îmbielșugată și c-o populație relativ rară coprinde în sine condamnarea unui sistem de guvern, condamnarea întregului aparat administrativ, de la capi începînd până la infimii funcționari, în fine condamnarea organizării sociale. Am dovedit asemenea în mai multe rânduri, cu materialul mărginit statistic de care dispunem, că sub sistemul vechi - până la 1864 - populația istorică a acestor țări creștea repede; că de la gonirea domniei fanariote din țară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Meseriașii români, din cauza lipselor de mijloace, lipselor de modele și de exemple nu pot perfecționa modul lor de fabricațiune și rămân într-o stare vederată de inferioritate față cu concurența străină. Toți meseriașii din Iași, chiar în industriile cele mai infime, din cauza lipsei totale de unelte în raport cu progresul modern, sânt străini, și micii industriași români tind a dispărea din zi în zi cu un pas înspăimîntător. Această necesitate a fost atât de mult simțită, încît, în multe rânduri, societăți private și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
elefant Ganesh mă urmărește peste tot, până și în somn. 09 mai 2003 Societatea Academică din Geneva mi-a acordat după multe ezitări suma de 1500 franci (aproape 1000 de euro) pentru a-mi "finaliza" teza de doctorat. O sumă infimă față de cea de care aș avea nevoie pentru un trai fără griji și a mă concentra cu adevărat doar asupra acestei afurisite de teze. O sumă mică față de cât se dă de obicei bursierilor elvețieni unul dintre ei, pe care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mai Întâi le dați pământul, apoi le luați grânele, până la ultima boabă. Nu poți să le iei așa pământul! Mujicului nu-i rămâne nimic altceva din pământul său decât orizontul. Pe cine păcăliți?”. Cel puțin la fel de amenințătoare era și pierderea infimei autonomii sociale și economice pe care o dobândise țărănimea după revoluție. Chiar și țăranii săraci se temeau de colectivizare, deoarece „ar Însemna să renunți la pământul și la uneltele tale și să lucrezi cu alte familii, la ordinele cuiva și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]