6,831 matches
-
și după Kropotkin, un camarad, sexul e o chestiune secundară și sfielile delicate sînt dominate de ăideeă. În Rusia europeană sînt nu mai puțin de 366 secte religioase, multe din ele învecinate cu o atitudine politică revoluționară". Dezbaterea e practic infinită, în această atmosferă dostoievskiana, argumentele venind pe o bandă rulantă a minții înfierbîntate: Discuțiile încep, la toată oră din zi și din noapte, cu problemele pe care Europa sau le-a rezolvat cu cîteva sute de ani mai nainte sau
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
un termen de complezenta, extras dintr-un dicționar de curte. Adevărul este că sub domnia în cauză asistăm la apogeul creației noastre interbelice, susținută masiv de Editură Fundațiilor Regale și de alte monarhice gesturi și inițiative: "Suveranul crede în putință infinită de creație a poporului peste care domnește și pe principiul unei libertăți, neîmpiedicată de nici o cenzură, nici de aceea a fățărniciei, a împins această putere de creație la infinit. Se poate discuta dacă marea mișcare provocată de imensele mijloace puse
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Alecsandri ale lui Ghica, operă memorialistica de mare rafinament, exemplu măiestru de expresivitate involuntara i se datorează poetului. Fine sînt aprecierile din eseul Caragiale - marele mim. Are dreptate dl Alexandru Săndulescu, Caragiale mimă, ca geniu, tot ceea ce scria, mereu cu infinită dificultate, efectiv în chinuri creatoare, nefăcînd un pas fără să imite sau să ironizeze pe cineva. În cei șapte ani berlinezi (1905-1912) îi lipsea, acut, suetă de acasă. O suplinea extraordinar în corespondență expediata, pe care o scria cu acribia
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
-și dovedi superioritatea față de iubirea romantică, căsătoria substituie conceptul de coup de foudre cu acela de primă iubire, dragostea dinții. Prima este un cuvînt care, pentru firile fericite cum sînt cele apte de căsătorie, reprezintă "acțiunea care se propulsează, impulsul infinit", multele lucruri care urmează a se întîmplă în viitor. Prima iubire este deci punctul de origine al iubirii care nu se poate propulsa pe șine spre viitor decît rămînînd fidelă impulsului inițial. Eroarea" estetului este că el încearcă să multiplice
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
încearcă să multiplice la nesfîrșit clipă inițială, schimbînd-o însă în același timp (altă iubita, alta iubire, alta clipă), pe cînd căsătoria rectifica greșeală, introducînd noțiunea de fidelitate, ca amintire și celebrare a acelei prime iubiri particulare. Numai ea poate deveni infinită, nu còpiile ei. Prin intervenția religiosului, se-ntelege, definit că spiritual menit să potențeze efemerul senzualului. Esență filozofiei despre iubire și căsătorie la Kierkegaard mi se pare că stă în această frază: "...esteticul este adăpostit de infinitul de dinaintea intrării în
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
aduce laolaltă pe Kierkegaard și pe un alt mare nordic, Knut Hamsun. Nicăieri nu am întîlnit îndrăgostiți atît de bizari că la Hamsun: captivi fără putință de scăpare ai unei permanente apropieri și depărtări, gata mereu să iși afle acea infinită repetare a primei iubiri, pe care o ratează cînd te aștepți mai putin, prăbușindu-se în disperată scormoneală a seducătorilor. Două române de curînd apărute la Editură Univers în seria Knut Hamsun, ce-i drept mai puțin reușite decît marile
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
mai contează că frumosul palat al națiunii propus pentru export e un jalnic, detestabil coteț! Pe ultima sută de metri, ca și cum mizeria guvernanților n-ar fi plutit ca osânza pe burta mitocanilor, două noi sfidări ale bunului simț se adaugă infinitului lanț al rușinii publice care a dominat anul 1999. Mai întâi, primirea lui Teoctist Arăpașu ca membru de onoare al Academiei Române, iar mai apoi respingerea de către comisia mixtă "de specialitate" a Parlamentului a candidaturii lui Horia-Roman Patapievici pentru un loc
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
se audă doar hîțîitul frînghiilor clopotului, ritmice, prevenitoare, Clopotul numărul unu al catedralei de la 1230 scoase deodată un Bang colosal. Poate că la fel răsunase și Bangul universal, cînd cu facerea lumii, răspîndindu-și de atunci și pînă astăzi vibrația concentrică, infinită, înscrisă în materia, în substanța primă a începutului... Se spune,... se mai spune că, auzind primul dangăt al clopotului vestind moartea lui Stalin,...un activist bătrîn mai slab de înger, - dacă or fi avînd și ei îngeri ca ceilalți, căzu
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
Pasquali mizează pe competența cititorului. Cina celor trei are, mereu și mereu, în centrul mesei un bloc de tăcere. De fiecare dată, naratorul reușește să îl numească sau să îl sugereze altfel, dar senzația la lectură este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu bolovanii sfărîmați de tată în mină; e o materie lipsită de har, brutală, materie în stare pură, materie
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
fără să mi se mai pară nefirească, fără să mă mai terorizeze cu implacabilele ei, deschizăndu-mi, din contră, ochii spre splendida libertate a spiritului uman de a lua cele mai neașteptate, măi vii și mai originale forme, într-o ștafeta infinită și adesea aleatorie, ăn care prezentul nu e decât miradorul din care privim marele spectacol. Voi ăncheia mărturisirea mea adaptând o metaforă a aceluiași Popper: stând pe mal și uităn-du-ne la fluviul timpului, nu putem spune ăncotro se ăndreaptă, nici
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
că n-ar trebui, că ar trebui să tacă. Parcă n-ar ști: nu poți să taci decât tăcând". Dar ăntre exhibitionisme și tăcere nu se ăntinde oare spațiul discursului normal? Și, la urma urmei, arta fiind un joc specular infinit, n-am putea vorbi și de exhibiționismul criticului care evidențiază cu orice preț o asemenea trăsătură la autorul examinat? Cât de necruțător, cât de pustiitor poate deveni gândul analitic al lui Livius Ciocârlie (ca să ne exprimăm suspiciunea până la capăt: oare
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
care este absolută și nu poate fi rezolvată de nimic și altceva. În orice producere, chiar și în cea mai comună sau cotidiană, acționează cu activitatea conștientă una inconștiență, dar numai o producere a cărei condiție a fost o opoziție infinită între cele două activități este o producere estetică și nu este posibilă decît grație geniului". Conform gînditorului german (a se observă și conotația să psihanalitica), geniul nu poate exista decît pe coordonată esteticului, care îl definește esențial, punînd în valoare
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Sigur, numai cine nu a ăncercat vreodată să traducă poezii geniale cu ritm și rimă poate cărți iar ceea ce face Miron Kiropol cu acest Dicționar al său, ce are menirea de a iniția cititorii francofoni an universul poeziei române, merita infinită gratitudine. De la limba de lemn la limbajul de plastic Recent a avut loc la București un seminar cu o tematica de-a dreptul provocatoare: Zece ani de tranziție an România. Au luat parte economiști al căror nume ănseamnă câte ceva an
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
aveam ce face. Abia mai tîrziu, după ce m-am răzvrătit nu o dată contra metodei, ca tînăr asistent al profesorului devenit și decan, am înțeles două lucruri. Primul era că, decît interpretări îmbibate că un burete de ideologie marxista, documentaristica era infinit preferabila. Iar al doilea, ca, fără un dram de stiință adevărată, istoria literaturii este o îndeletnicire nu doar inutilă, dar înșelătoare că o fată morgana. Astăzi aproape nu se mai învăța istorie literară în facultățile de litere. Nu că n-
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
voi afla-o?/ Furtunile-ntîrzie schizma întărită lacrimile./ Spune cuminecătura despre mine cel de/ dincolo de mine ce stii-voi?"( Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau jucînd pe echivocul biblic al numelui Daniel, precum încă o mostră a înfricoșării rezonante în infinitele spații romantice, constelate reflexiv și opțional: "Daniel nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
cu totul remarcabile - dirijate de tatăl său), am avut o admirare-premonitiune. Nu este loc pentru a comenta ce spunea el într-un "work-shop": "Aspecte definitorii ale ritmului în jazz" (Tendința de erudiție a organizatorilor). Tonul colocvial nu ascundea însă o infinită modestie față de provocările unei profesiuni severe, asumate cu inteligență analitică și efort ambițios. În coerentă continuitate, concertul lui a fost o continuă surpriză a ipostazelor în care jazz-ul aliază în solistica (pianist de anvergură) inspirația clipei, liber romantică sau
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
și entuziaste vocații pluridisciplinare este regizorul Cornel Todea, director de festival, care împreună cu staff-ul sau din UNITER, a legat Ministerul Culturii de Televiziunea Română, de Ministerul Sportului și al Turismului, de B.T.T. și pe toată lumea de mai sus asezându-ne, cu infinite elanuri, în locul geometric unde ne-am întâlnit. La... Costinești, în '99.
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
de ani, de când a fost înălțată. autor: Adrian Stroescu Evenimentul nu putea fi altfel sărbătorit, decât într-un cadru festiv și special, alături de oameni, de valoare, printre care Ion Caramitru și Sorana Georgescu Gorjan, fiica lui Ștefan Georgescu-Gorjan, constructorul Coloanei Infinite, informează Impact de Gorj. Iubitorii de artă și frumos, care au dorit să se întâlnească cu actorul Ion Caramitru, au putut face acest lucru, mergând la Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu, acolo unde artistul a susținut un recital de poezie
Coloana Infinitului a împlinit 73 de ani () [Corola-journal/Journalistic/24750_a_26075]
-
minuni a lumii, o minune a artei universale iar obligația noastră a tuturor gorjenilor este să o păstrăm, așa cum ar fi vrut Brâncuși. Alături de marele actor, la manifestare a participat și Sorana Georgescu Gorjan, fiica lui Ștefan Georgescu-Gorjan, constructorul Coloanei Infinite. Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuși” a organizat, cu acest prilej și o expoziție de fotografie intitulată „Istoria unui simbol național -Coloana fără sfârșit”, la Centrul de Informare turistică din Parcul Central. „Am vernisat o expoziție de fotografie inedită, în
Coloana Infinitului a împlinit 73 de ani () [Corola-journal/Journalistic/24750_a_26075]
-
ca și cum ar continua un raționament filosofic, fără a fi preveniți asupra evoluției viitoare a textului. Acesta e „proteic” inclusiv în felul în care e un animal marin de mare adâncime: misterios, derutant și alunecos. Personajul din Odysseia făcea uz de infinitele sale posibilități de a-și modifica înfățișarea și pentru a evita contactul verbal. Stephen, din contră, nu pare să aibă alt scop decât de a deschide o multitudine de subiecte de conversație. Aceasta se desfășoară pe tăcute, încâlcită și derutantă
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
spaime. Cățelușa nu-și încetase lătratul zbuciumat. Curând Fiecare clipă furată soarelui din cușca nemiloasă era porumbelul își dădu seama că scăpase. Dar ce folos pentru el o nouă speranță de viață. Târziu, când soarele Fiecare mișcare îi producea dureri infinite. Încetă să se se cățărase în culmea bolții cerești, se auziră pași. mai zbată, așteptându-și în nemișcare sfârșitul. Pepita Zgomotul lor buretos, înfundat, trezea spaime încetă și ea să mai latre. neînțelese în trupul însetat de zborul întoarcerii. Se
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
a studiului e următoarea: ar exista două funcții ale stilului, una tranzitivă (de comunicare) și alta reflexivă (artistică). Ideea va fi combătută mai târziu: textul literar nu e un fruct cu pulpă și sâmbure, ci o ceapă cu un număr infinit de foi. Rarele analize ale lui Vianu sunt minuțioase și utile.
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
regăsesc cuțitul cu mâner negru, îi încerc mai întâi lama pe degetul meu mare, apoi îl împlânt încet în rodie. Încordată, îmi urmărește din priviri fiece gest. O clipă ai putea crede c-o să dispară în fruct cuțitul - clipa e infinită, magazinul la fel. Mișc cuțitul, simțind rezistența sâmburilor tari. Împing apoi violent lama în jos; am impresia c-am pierdut-o. Capătul mânerului s-a înfipt adânc și nu mă mai pot mișca. Îl trag spre mine și, în timp ce lama
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Eugenia Vodă Un mare actor român al acestui secol, Gheorghe Dinică, a împlinit 65 de ani. (Născut 1 ianuarie 1934, București, zic dicționarele). Cu acest prilej, îi uram, si noi, cu infinită admirație, "La mulți ani!"... Și le oferim, cititorilor noștri, în avanpremieră, ca un puzzle aniversar, cîteva fragmente dintr-un amplu interviu filmat cu Gheorghe Dinică. ... Am fost crescut mai mult de bunici. Ai mei erau despărțiți. N-am avut ceea ce
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
adică în spațiul trăirilor dobândite pe calea ideilor recepționate. Marea autenticitate eminesciană își are aici una dintre rădăcinile sale. Opera poetică autentică este o intervenție în Absolut, o sinfonie ce vibrează în spațiu și timp definită la Spațiu și timp infinite, ea este, în fiecare Timp al său, o structurare ce tangențiază filozofia implicată, a noțiunilor fundamentale ale existenței. În măsura în care poetul răspunde în existența sa despre existență, avem clar ritmul interior al operei sale. Acesta, adică ritmul, nu este cadențare, ci
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]