1,208 matches
-
tremurậnd în zare aducea în existența mea monotonă gustul amar al dragostei stinse; ascultam melodia valurilor, toate curgeau parcă prin mine, iar eu vedeam printre ele pe marinarul plecat în larg, care-și părăsise iubitele, uitậndu-le pentru totdeauna. De aceea, infinitatea mării mă copleșește, zbuciumul ei mă incită, dar față în față cu marea mă regăsesc pe mine însămi de fiecare dată. Valorile în jurul cărora se cristalizează eul meu sunt: individualitatea, dragostea și absolutul. Mă cunosc atật de bine încật la
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în cale, să mă mint spunậndu-mi că tu mă iubești, că timpul rămas din marea trecere va fi numai al nostru, pentru că viața, Yoane, în definitiv este așa cum ne-o croim singuri. Cu tine aș putea iarăși învinge munții, adulmeca infinitatea mării, țipetele gălăgioase ale pescărușilor de pe valuri, mirosul freziilor și, nu în ultimul rậnd, tăcerea, liniștea absolută a depărtărilor. Iar dacă nu, am înteles, voi șterge cu lacrimi nădejdea inutilă, fă la fel, nu-mi spune nici măcar un cuvậnt. Ai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
c? prezen?a dimensiunii infinite a unui spa?iu poate fi perceput? că o „constituire a fini ta? îi Inse?i, ca o deschidere spre infinit ". Astfel, spa?iul care se constituie că peisaj este un spa?iu În care infinitatea ?i finitatea se Îmbin?", pentru c?, prin multiplele sugestii artistice, oric?rui spa?iu finit i se poate atribui o perspectiv? nelimitat?, constituindu se astfel În sugestie a infinitului. Dar nu numai pictură sau arhitectură pot oferi asemenea sugestii ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Poet al „z? rilor dep?rtate", ca ?i Eminescu de altfel, Leopardi a fost unul dintre primii arti?ți care a intuit cel mai bine ideea c? „spa?iul care se constituie că peisaj este un spa?iu În care infinitatea ?i finitatea se Îmbin?" (Rosario Assunto), atâta vreme ce oricare spa?iu finit poate fi deschis c?tre o perspectiv? nelimitat?, constituindu-se În sugestie a infinitului. Pentru aceasta, „cuvintele logice perfecte" cum le numea G. B. Viconu mai sunt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende limită oric?rui spa?iu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemneaz? În versurile Iui Leopardi „limită" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului că „infinitate non definit?" (dup? cum o denume?te Assunto În studiul „Interpret?ri ale spa?iului"). Poetul aspir?, prin urmare, la crearea unor imagini deta?ațe de orice contingen?? real? („Dar stând aici ?i preajma contemplând o, / creeaz? mintea-mi..."). Spa
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și [...] În plenitudinea fiin?ei ?i În miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforic? a „codrilor de aram?". Odat? trecut acest prag perceput că „limit?" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului poetic (v?zut că „infinitate non definit?", cum o nume?te Assunto), „z?ri dep?rtate", orizonturi nesfâr?ițe se Întrez?resc „de departe"; este spa?iul miraculos al „p?durii de argint" În care timpul e perceput mitic, ca regresiune spre vârstă de aur
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmic?. Încrez?tor În propria-i fantezie, În for? a nelimitatei sale imagina?îi („Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur"), Eminescu descoper? astfel În realitate „profunzimea, spa? iul interior, infinitatea" experien?? prin care poetul „poate p?trunde În destinul lumii, sperând că astfel s? se priveasc? pe el Însu?i" (Zoe D.Bu?ulenga). El se simte identic cu „sufletul adânc al lumii, cu semnele ei, elemente ale naturii eterne
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Eugen Simion) „Nostalgia luminii", „albul fantastic al ghe?urilor polare", „boitele de smarald ale palatului", „portalele Înalte de la hale / Cu lungi coloane de z?pad?, cu arcuri de nea argintie" ?i „lampe mari că ni?te albe lune" fascineaz? prin „infinitatea de cuburi de cristal" . „Împ????ia fascinanului Odin", descris? În „Toma Nour" sau „Odin ?i poetul" exprim? astfel „un sentiment dominant de evaziune ", iar eroul, „cuprins de bra?ele albe ale zeului nordic, are sentimentul de a frânge condi?ia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
infinirea" Înseamn? nem? rginirea pierdut? În cel?lalt sens al devenirii): „Infinirea În schimb, cu prefixul ei în, care aduce o nega?ie mai stins?, te trimite Înainte ". Având totu?i la Îndemân? termenii deja existen? i În limb? „infinit", „infinitate", „nem? rginit", „nem?rginire", Eminescu a sim?it nevoia s? creeze al?îi noi: „nefinire ?i infinire". ? i asta pentru c? dimensiunea infinitului a existat Întotdeauna În „nemarginile" sufletului s?u: „ Trecut ?i viitor e În sufletul meu, ca p
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nemarginile" sufletului s?u: „ Trecut ?i viitor e În sufletul meu, ca p? durea Într-un sâmbure de ghind?, ?i infinitul asemenea că reflectarea cerului Înstelat Într-un strop de rou? Dac-a? putea ?i eu s? m? pierd În infinitatea sufletului meu... ". („ S?rmanul Dionis ") Topos poetic În literatura eminescian? A. Aspecte ale istoriei termenului B. Potrivit teoriei esteticianului Oskar Walzel, operă poetic? se structureaz? În trei p???i fundamentale: con?inutul, materia ?i formă sau configura?ia. Con?inutul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
realizarea erotic? ". Alteori este utilizat un sinonim al termenului „paradis" -„Eden": „Lumea ghe?urilor, la care ader? spiritual creatorul din Odin ?i poetul ?i care fascineaz? pe Toma Nour e, mai mult decât aceea a lacului ?i a ??rii o infinitate de cuburi de cristal, un Eden alb, populat de blânde zâne ?i de În?elep?îi omenirii". (Eugen Simion) G. C? linescu vorbe?te despre „peisajele transcendente" uimind prin transparen??? ?i lumin?, În care „arhitectură lui Eminescu dep???? te Închipuirea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de călăreți, luptători și vânători, obișnuiți cu viața În pustietăți, Însetați de infinitul câmpiei și al cerului. Muntele nu le astâmpăra setea de Întinderi pe care să le aștearnă sub copitele cailor, dar le insufla un nemărginit respect pentru cealaltă infinitate, a Înălțimilor. Mai mult decât atât, muntele era sacru, fiindcă el ajungea până la Tengri, Cerul Albastru, iar vârfurile lui erau locuite de spirite al căror nume nu trebuia rostit. În primele zile, Amir plecase singur să cunoască locurile În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
gândindu-se o clipă că Întâlnirile lor sunt tot mai rare și mai improbabile. Ar fi vrut să-i Însoțească În călătoria lor pe mările sudului, ca și cum o chemare nelămurită l-ar fi ademenit spre est, mult spre est, dincolo de infinități de valuri și de ceruri răscolite de furtuni. Dar avea multe vești pentru domnitorul Moldovei, iar drumul prin Balcani era plin de primejdii. Se despărțeau, deci, din nou, deși rămâneau cu toții supuși aceleiași cauze și credincioși aceluiași gând. Își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care te ochesc și că o săgeată, doar una, te va atinge? Sau că brațul tău nu va fi atât de iute și că o sabie, doar una, va ajunge la tine? Că un pumnal va sosi din spate? O infinitate de lucuri se puteau Întâmpla. - Dar nu s-au Întâmplat. - Nu s-au Întâmplat până acum. Dar mâine? Dar În luptele care vor veni? - Va fi liniște... - Va fi liniște? Cât? O lună? Cinci? Un an? Niciodată n-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dintr-o singură lovitură m-a aruncat În apele canalului. Am fugit cu ajutorul unei bărci. Am aflat abia la Istanbul cu cine luptasem. Era căpitanul Oană. Tatăl tău. „Murmurul mării, Își spuse Ștefănel. Ascultă murmurul mării și pătrunde-te de infinitatea lui și de puterea lui. Rezistă. Timpul se Întoarce asupra ta ca un val căruia crezi că nu-i poți rezista. Dar te Înșeli. Îi poți rezista. Trebuie. E abia Începutul Întoarcerii tale. Rezistă. Ascultă. Caută soluția bună. Amintește-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arma și căzu fără viață. Oan-san Îi apăsase fulgerător, cu degetul mare, ceafa. Vertebra cervicală Îi pătrunsese În creier, provocându-i moartea instantanee. Totul se petrecuse În spațiul larg al unei secunde. O clipită pentru un om obișnuit, dar o infinitate de posibilități pentru un Ninja de cel mai Înalt nivel. Nimeni nu Înțelese cum de nici unul din cei patru conducători ai rebeliunii nu mai era În viață. Așa cum nimeni nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Da. Văd că asta devine o a doua pasiune a lui. Dispare. - Ești glumeț. - Sunt, de necaz. Sau ca să evit tonul tragic. Cred că totul e o chestiune de ton. Sau de culoare. Același lucru poate fi privit Într-o infinitate de feluri. Această pădure, chiar poate fi pictată ca o pădure pustie, sau ca o pădure cu suflet, o pădure a tristeții, una a visării, una a Înfrângerii, una a căutării... Depinde ce culori pui. - Interesant. N-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe o revărsare a morții era fiul lui. Căpitanul Oană privi În jur ca și cum ar fi revenit de pe un tărâm al visului. Nu trecuseră decât câteva clipe. Dar totul se luminase. Semnele erau pentru el. După optsprezece ani cât o infinitate de vieți, Ștefănel Îl chema din nou. Îl chemase și atunci, dar el nu putuse auzi. Acum auzea. Sări În șa, strânse frâul și, cu mișcarea lui obișnuită, alunecoasă și extrem de rapidă, scoase spada. - Cincizeci de arcași În avangardă! Săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
malul Mării Negre. Sentimentul că fratele lui este altcineva decât ar fi putut să fie. Că este un om totalmente schimbat, căruia Îi e greu să intre În dialog cu lumea Moldovei. Chiar cu lumea europeană. Ștefănel era construit pe o infinitate de tăceri. Dar, dincolo de acele tăceri, exista o forță care lui Alexandru i se părea Înspăimântătoare. Ajunseseră la malul mării după două zile de navigat pe apele și prin delta Dunării. Ștefănel alesese un loc pustiu. Apoi tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
câmp» cultural în care frontierele și-au pierdut stabilitatea și importanța.(...) Coexistența limbajelor și duratelor răspunde unui imperativ major școlii contemporane.» <endnote id="3"/>. Dar specificul literaturii, în care «toate științele sunt prezente», este de a-și deschide orizonturile către infinitatea de domenii vecine sau aparent extrem de îndepărtate cu care ideile literare își pot răspunde în mod aproape magic. Cel mai la îndemână exemplu îl oferă în acest sens manualele de clasa a IX-a la tema Literatura și celelalte arte
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
grupează o armie întreagă de malcontenți, de căutători de posturi, oameni fără convingeri, postulanți de toate soiurile, făcători de treburi. Când un guvern a fost mult timp la putere și când n-a știut să transige cu dibăcie c-o infinitate {EminescuOpXI 116} de mici interese, grupul malcontenților se mărește din zi în zi cu toate elementele interesate mai mult ori mai puțin la o schimbare - și criza se produce. Am voit a recapitula toate adevărurile acestea pentru a dovedi ceea ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
schițele sale arhitectonice, să nu observăm pasiunea (sau mania?) pentru liniile simple și repetitive sau oroarea față de complexitate. El Își face un scop din folosirea liniilor drepte și consideră că aceasta este o trăsătură esențială a naturii umane. Citez: „O infinitate de combinații devin posibile atunci când se reunesc nenumărate elemente diferite, Însă mintea umană se pierde și obosește În acest labirint de posibilități. Atunci, lucrurile devin imposibil de controlat. Eșecul spiritual ce rezultă de aici este dureros... Rațiunea... este o linie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Th. Codreanu și D. Vatamaniuc, Editura Porto-Franco din Galați inaugurează o nouă colecție exegetică de "Studii eminesciene" cu reale șanse de a dobândi rangul, demnitatea și interesul celei similare îngrijită de Editura Junimea din Iași. Virtuțile noii colecții derivă din infinitatea paradigmei eminesciene mereu descifrată dar niciodată epuizată, mereu explicată dar niciodată lămurită pe deplin, de unde necesitatea unei permanente scormoniri prin același zăcământ. Theodor Codreanu nu este un nume nou în ansamblul exegezelor eminesciene. A dat dovezi peremptorii în deslușirea tainițelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai mult decât a spune ceva pe nume. Întreaga artă bacoviană este aceea a intuirii lirice a tragismului existențial. Mijloacele sale, departe de a fi cum par, sărace, se multiplică aproape neverosimil, simbolistica apei, a ploii, a căderii sugerând o infinitate de nuanțe, de sensuri imposibil de captat în cuvinte, ci numai în pauze, aluzii, tăceri. Cu toate că descoperirea nu-i aparține, ci a intrat în circulație odată cu Nichita, poetul "necuvintelor" este Bacovia, exprimând esența poeziei sale. Asemeni lui Urmuz, descoperitorul antiprozei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
experiență creatoare a autorului. În cultura germană întâlnim, însă, exemple care infirmă hotărâtor teza vârstei înaintate. Este, bunăoară, cazul lui Novalis, care a murit la 28 de ani. La acest strălucit reprezentant al aforismului, toate gândurile lasă deschisă perspectiva unei infinități de sugestii. În aceeași categorie am spune că se integrează și Fragmentele lui Lamparia. Ele cuprind tocmai ideea de fragment, așa cum își caracterizează și Novalis propriile aforisme. În sensul acesta, Theodor Codreanu gândește și el fecund, adică îi face și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]