972 matches
-
2014): "The inflection of Latin verbs is particularly rich. This is because the inflectional information is expressed jointly by the stem, the tense suffix and the inflectional ending" (Oniga 2014: 109). 53De asemenea, foarte nespecifică este encliza pronumelui reflexiv la infinitivul scurt verbal în structura predicatului complex cu verbul modal a putea, dat fiind că o bine-cunoscută caracteristică a acestor structuri este realizarea pronumelui clitic în domeniul verbului modal (Se puteau vedea), nu în domeniul infinitivului (*Puteau se vedeau):nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este encliza pronumelui reflexiv la infinitivul scurt verbal în structura predicatului complex cu verbul modal a putea, dat fiind că o bine-cunoscută caracteristică a acestor structuri este realizarea pronumelui clitic în domeniul verbului modal (Se puteau vedea), nu în domeniul infinitivului (*Puteau se vedeau):nu poate cetate ascunde-se (CT.1560-1: 7r; Nicolae și Niculescu 2016) --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ IV ix x Cuprins Ordinea constituenților în limba română: o perspectivă diacronică 163 xii Convenții, simboluri și abrevieri 4 Introducere 36 Variație și schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
amintească. O modificare în gramatica politică a limbii române vine să ne întărească convingerea că „nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”. Ia, întrebați, cum face, bă, tu, de la P.S.D., de la P.D. linioară L sau P.N.L., infinitivul lung de la verbul „a opri”? Nu știi? Nu mai are forma ca înainte de alegeri, „oprire”, ci „Oprescu”, adică „a opri ă Oprescu”. În ciuda tuturor, Oprescu, care n-a putut fi oprit de nimeni și de nimic, a spintecat Bucureștiul pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de comparație, adjectivele pronominale (posesive, demonstrative și nehotărâte); - Pronumele: personal, reflexiv, posesiv*), demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, en și y; - Numeralul - cardinal și ordinal; - Verbul: - modul indicativ, condițional (prezent și trecut*), subjonctiv (prezent, si trecut*), imperfect*), mai mult ca perfect*), imperativ, infinitiv, gerunziu*), participiu, acordul participiului trecut; timpuri simple și compuse; diateza activă, reflexiva și pasivă*); - Adverbul: tipuri, gradele de comparație*); - Sintaxa propoziție: subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanțiale; - Sintaxa frazei: juxtapuneRe, coordonare și subordonare; - Tipuri de fraze
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
grande și sânto, adjectivele pronominale, posesive, demonstrative și nehotărâte. Adjectivul posesiv de politețe. d. - Pronumele: personal, de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât. e. - Numeralul: cardinal, ordinal. Exprimarea orei, datei și secolelor. f. - Verbul: modul indicativ, condițional, conjunctiv, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, timpurile simple și compuse, acordul participiului trecut, folosirea auxiliarelor, folosirea conjunctivului, diateza activă, pasivă și reflexiva, construcții verbale perifrastice, concordanță timpurilor la indicativ și conjunctiv. g. - Adverbul: tipuri (de mod, de timp, de loc, de cantitate, de afirmație
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
î protetic în structura unor forme pronominale (îmi < î + mi (h)i; î vocală de susținere silabică a unor structuri consonatice de natură onomatopeică (zvârr! fâșș!): de aici verbe precum a fâșâi, a zvârli, a vâjâi etc.); -î sufix al infinitivului unor verbe postsubstantivale: izvor ® a izvorî etc.). 4. Din perspectiva principiului „străinătății” (occidental-romanice)...; italienii, francezii, spaniolii ar fi nedumeriți - s-a susținut - că, datorită întrebuințării literei î, nu l-ar regăsi în cuvintele pâine, câine, pe a originar, cunoscut din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente lingvistice care aparțin unor clase lexico-gramaticale cu identitate specifică în sistemul vocabularului sau în structura sintactică a limbii dar care, printr-o serie de mutații în sfera lor semantică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune completă în exprimarea diatezei pasive (dar numai aici), odată devenite auxiliare, verbele a avea, a fi (la celelalte diateze), a vrea și a voi cunosc numai una sau două forme sub aspectul timpului: am, aietc. reprezintă prezentul, a fi, infinitivul (în sintagma viitorului și a perfectului potențial-optativ) și prezentul (în sintagma conjunctivului perfect), a vrea, imperfectul, avoi, prezentul. Majoritatea morfemelor libere sunt morfeme continue; funcționează ca expresie a unor sensuri gramaticale precedând sau, în situații speciale, urmând termenul purtător al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminine (cele mai numeroase): carte, înțelepciune, vulpe, vreme, masculine: frate, iepure, viezure, George, Vasile sau neutre (foarte puține): nume, prenume, sânge, spate. Parte din femininele terminate în e se diferențiază de celelalte prin sufixul din care face parte vocala: -re (infinitiv lung): apărare, coborâre, iubire, moștenire, -ătate (-etate, -itate): modernitate, notorietate, singurătate, vietate, -iune: națiune, rebeliune, rugăciune sau prin intrarea vocalei într-un diftong (marcat grafic sau mascat de un hiat): brezaie, copaie, droaie, alee, dropie, idee, meserie, nație, propoziție, revoluție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
arbitraj/arbitraj-e, sondaj/sondaj-e, abataj/abataj-e, personaj/personaj-e etc.; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul - ism, morfem lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la infinitiv, prin sufixul -et(ăt): strigăt/strigăt-e, geamăt/gemet-e, plesnet/plesnet-e, foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e; • substantive formate prin sufixul -ment(mânt): clasament/clasament-e, plasament/plasament-e, tratament/tratament-e, așezământ/așezămint-e etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din perspectivă logico-semantică, prin funcția denominativă, în desfășurarea raportului la nivel lexical, verbul, reprezentat, în ansamblul nedeterminat al vocabularului, prin infinitiv, este alături de substantiv, cea de-a doua categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire) care exprimă noțiuni și care, pe această bază, se caracterizează prin autonomie semantică. Distincția verb/substantiv 1 este fixată, în acest sens, de modul de a fi în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etimologic sau generate, fie prin derivare, fie prin conversiune: vis - a visa a ieși - ieșire noapte - a înnopta a merge - mers zbor - a zbura a culege - culegere cântec - a cânta - cules Marea frecvență și productivitatea deschisă a conversiunii, prin dezvoltarea infinitivului lung, mai ales, a supinului, mai rar, și a gerunziului, în situații excepționale, dar cu o mutație semantică importantă (de la numele acțiunii: a suferi la „obiectul” caracterizat prin această acțiune: suferind) ca substantive întărește interpretarea lui S. Pușcariu, impunând concluzia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi considerată absolută, când unitățile lexicale substantiv și verb nu au alte raporturi între ele: a călători - călători etc. Când, însă, termenii corelativi au aceeași origine, opoziția este relativă: a pleca - plecare, a sosi - sosirea etc.; substantivul provenit din infinitivul lung păstrează în planul său semantic dimensiunea verbală ‘procesualitate’: „Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere.” (M.Eminescu) La nivel sintactic, verbul este, prin înscrierea raportului limbă gândire
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indici: gramaticali (verbul a putea: referirea la același subiect: pot merge/poți merge (să mergi), semantici (a avea, a fi, a veni - schimbarea sensului inițial”) și participarea lor „la un complex cu sens unitar”, împreună cu un verb predicativ („supin, la infinitiv sau la conjunctiv, sinonim cu infinitivul”). În această structură complexă, „semantic, rolul principal revine formei nominale sau conjunctivului; gramatical, rolul principal revine verbului cu sens modal, care poartă semnele predicativității.” (I, p. 204) Limitându-se la o descriere superficială a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la același subiect: pot merge/poți merge (să mergi), semantici (a avea, a fi, a veni - schimbarea sensului inițial”) și participarea lor „la un complex cu sens unitar”, împreună cu un verb predicativ („supin, la infinitiv sau la conjunctiv, sinonim cu infinitivul”). În această structură complexă, „semantic, rolul principal revine formei nominale sau conjunctivului; gramatical, rolul principal revine verbului cu sens modal, care poartă semnele predicativității.” (I, p. 204) Limitându-se la o descriere superficială a acestor categorii de verbe, autorii Gramaticii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II al G.A. (ediția 1963): „Preferăm să analizăm în aceste construcții funcțiunea sintactică a fiecăruia din elementele lor componente: verb predicat + complement (completivă) direct(ă), în cazul celor mai multe, verb predicat + subiect (subiectivă) în cazul lui a trebui (+ conjunctiv sau infinitiv) etc. (p. 98), ar conduce la anularea unor distincții existente în mod obiectiv în interpretarea prin textul lingvistic a unei realități extralingvistice: Trebuie să fie la Veneția. (verb predic. + subiect propozițional) - necesitatea (1) (2) (1) (2) Trebuie să fie la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează funcția numai sintactic și numai în enunțuri sintactice îndeajuns de lărgite, de multe ori superioare unității sintactice de bază - propoziția. Pe de altă parte, auxiliarele intră în sintagme predicative cu teme verbale (cu tema participiului: am cântat; cu tema infinitivului: voi cânta etc.), semiauxiliarele preced forme verbale morfologice deja constituite (conjunctiv: „Trebuie să fie bolnav...”; prezumtiv: „Trebuie să fi plângând pe undeva...”; infinitiv: „Mă pot îmbolnăvi dacă...” etc.) Semiauxiliarele se apropie de verbele predicative prin păstrarea unui sens lexical (nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altă parte, auxiliarele intră în sintagme predicative cu teme verbale (cu tema participiului: am cântat; cu tema infinitivului: voi cânta etc.), semiauxiliarele preced forme verbale morfologice deja constituite (conjunctiv: „Trebuie să fie bolnav...”; prezumtiv: „Trebuie să fi plângând pe undeva...”; infinitiv: „Mă pot îmbolnăvi dacă...” etc.) Semiauxiliarele se apropie de verbele predicative prin păstrarea unui sens lexical (nu cel obișnuit, ci unul derivat). Se îndepărtează de verbele predicative prin pierderea autonomiei acestui sens. Semiauxiliarele nu sunt o categorie de verbe speciale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimării acestor valori modale: Putea să alunece și să-și frângă gâtul. Cel mai adesea, semiauxiliarul a putea se construiește cu modul conjunctiv: Poți să mă bați, eu tot nu plec. Sunt, însă, destul de frecvente sintagmele cu verbul principal la infinitiv; în structura acestora, pe de o parte, infinitivul verbului principal poate apărea fără prepoziția-morfem: Poți avea vreo 15 anișori..., pe de alta, elemente lingvistice aflate într-o relație sintactică directă cu infinitivul pot trece în fața semiauxiliarului: Îl poți ruga oricât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să-și frângă gâtul. Cel mai adesea, semiauxiliarul a putea se construiește cu modul conjunctiv: Poți să mă bați, eu tot nu plec. Sunt, însă, destul de frecvente sintagmele cu verbul principal la infinitiv; în structura acestora, pe de o parte, infinitivul verbului principal poate apărea fără prepoziția-morfem: Poți avea vreo 15 anișori..., pe de alta, elemente lingvistice aflate într-o relație sintactică directă cu infinitivul pot trece în fața semiauxiliarului: Îl poți ruga oricât, e tot degeaba. Când verbul principal se află
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însă, destul de frecvente sintagmele cu verbul principal la infinitiv; în structura acestora, pe de o parte, infinitivul verbului principal poate apărea fără prepoziția-morfem: Poți avea vreo 15 anișori..., pe de alta, elemente lingvistice aflate într-o relație sintactică directă cu infinitivul pot trece în fața semiauxiliarului: Îl poți ruga oricât, e tot degeaba. Când verbul principal se află la conjunctiv, întreaga sintagmă variază în funcție de număr și persoană, indiferent de forma temporală a semiauxiliarului: pot să mă rătăcesc, poți să te rătăcești etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se află la conjunctiv, întreaga sintagmă variază în funcție de număr și persoană, indiferent de forma temporală a semiauxiliarului: pot să mă rătăcesc, poți să te rătăcești etc.; puteam să mă îmbolnăvesc, puteai să te îmbolnăvești etc. CÎnd verbul principal este la infinitiv, rolul gramatical revine semiauxiliarului, care exprimă numărul și persoana verbală: Pot răci, poți răci, putem răci etc., dacă... Verbul A FI Se opune, ca semiauxiliar, verbului predicativ, prin lipsa de autonomie semantică și prin caracterul limitat al capacității sale flexionare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acesta este interior propoziției: „Om de pădure sunt și-mi place frunza.” (L. Blaga) „De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat viața, „Îi plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună.” (M. Eminescu) Când subiectul este exterior propoziției sau este un infinitiv, verbul rămâne invariabil, în forma de singular: „În genere îmi place a reprezenta pe femeia agresivă.” (M. Eminescu) Un grup de verbe de acest tip sunt (sau pot fi) însoțite de pronume personale în dativ, când verbul reclamă existența unor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]