398 matches
-
să plec, pentru a nu-mi lăsa timp să mă răzgândesc. Acum, mă simt de parcă aș fi trecut un Rubicon. Angoasat, dar și mulțumit. Marea înseamnă enorm pentru mine. Dacă n-aș fi venit, aș fi căpătat o psihologie de infirm. Ar fi trebuit să mă consolez cu ideea că marea ține de trecut. Pentru totdeauna! Și nu mă văd în stare, deocamdată, de așa ceva. Atmosfera de la "Casa scriitorilor" nu mai e cea de altădată. Cei mai mulți "locatari" îmi sunt necunoscuți. Probabil
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doar din mașină în magazin și, pe urmă, de la mașină până în casă. De altfel, e de neconceput să locuiești la Los Angeles și să n-ai mașină. Ar trebui să stai în casă ca un paralitic pe scaunul său de infirm. Încerc să-mi explic de unde vine sentimentul de disconfort pe care mi-l dă un asemenea megalopolis. Am rămas, oare, sufletește un rural? Nu cred. Sau, oricum, nu într-o formă care să mă facă să am nostalgii sămănătoriste. Obsesia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu douăzeci și cinci de cenți, cu un dolar, cu zece dolari, cu o sută de dolari; joacă adolescenți, maturi, pensionari care își aruncă uneori pe postavul verde întreaga pensie pe o lună, joacă până și handicapați, stând în cărucioarele lor de infirmi în fața automatelor care înghit continuu monede. Se joacă la micul dejun, la prânz, la cină, crupierii fiind supravegheați prin camere video ascunse pentru a nu se preta la vreun aranjament. Aud că ar exista, într-adevăr, în America, naivi care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și contur, am fost primul care s-a tăvălit de râs. Dragă înțeleptule, mi-am zis eu. Liniile și contururile vieții par nostime, până când să aibă înfățișarea capcanelor și blestemelor, a invalidării, a handicapului inuman. Poate că suntem cu toții niște infirmi - sau provocați cum se spune pe aici. Eu sunt. Eu am fost provocat și provocarea a câștigat. Fără luptă. Sunt un infirm. Fiecare bucată din mine o infirmă, cu numeroasele mele locuri virane. Sunt un cretin, o putoare ordinară, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nostime, până când să aibă înfățișarea capcanelor și blestemelor, a invalidării, a handicapului inuman. Poate că suntem cu toții niște infirmi - sau provocați cum se spune pe aici. Eu sunt. Eu am fost provocat și provocarea a câștigat. Fără luptă. Sunt un infirm. Fiecare bucată din mine o infirmă, cu numeroasele mele locuri virane. Sunt un cretin, o putoare ordinară, un drogat. Am probleme cu inima. Habar nu am de nici unele. Sunt slab, destrăbălat, șocat, laș. Am nevoie de o nouă dimensiune. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am avut șansa să-i reamintesc. A contracarat enumerându-mi toate torturile rafinate la care mă va supune într-o bună zi și eu l-am tot ascultat până la capăt. A urmat o tăcere, după care am spus brusc: — Ești infirm, nu-i așa? — Am - am... Da, răspunse el. Și atunci, cum crezi că o să poți să te lupți cu mine, jigodie? am vrut să-l întreb. Dar n-am spus (cu toată sinceritatea) decât: „Îmi pare rău. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o gură ale căror contururi, cu doar câteva minute în urmă, mă trăseseră cu fermitate de penis. Acum că Vaughan a murit, vom trăi alături de ceilalți care s-au adunat în jurul lui, ca o mulțime de oameni atrasă de un infirm rănit ale cărui poziții deformate dau în vileag formulele secrete ale minților și vieților lor. Noi toți care l-am cunoscut pe Vaughan acceptăm erotismul pervers al accidentului de mașină, la fel de dureros ca și extragerea unui organ expus prin deschizătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o nuanță de ruj demodată, lipit de-o bucată de gumă de mestecat pe partea de sus a scrumierei; un amestec complex de zgârieturi ciudate, ca o coregrafie a unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient de existența tuturor acestor șoferi, de spațiile pe care le ocupaseră corpurile lor, misiunile, evadările, și plictiselile lor care-mi goleau de sens orice reacție proprie. Conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pornografice” (cf. unei scrisori din 13 iulie 1937 a lui Sașa Pană către Tristan Tzara, v. Manuscriptum, nr. 4, 1982, p. 158) devenise un loc comun al presei naționaliste din anii ’30. Anarhistul, pornograful, străinul (de neam), evreul, bolșevicul, bolnavul, infirmul, plebeul, marginalul social apar drept sinonime ale haosului amenințător, dizolvant, dușman neobosit al ordinii clasice, organice, ierarhice, sănătoase, nobile, constructive și creatoare în spirit „național”. Spectrul conspiraționist al masoneriei iudeo-bolșevice, autoare a unui presupus plan de subminare a valorilor fundamentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încântat de numele lor și le-a învățat pe fiecare, în ordinea nașterii și știa deja care din pântecul cărei mame ieșise. Nu știu daca tata însuși le știa ordinea la fel de bine. El mi-a povestit despre învățătorul lui, un infirm cu o voce splendidă, care îl învățase să citească și să cânte. Mi-a povestit despre loialitatea mamei lui și despre cei cinci frați vitregi, dintre care nici unul nu învățase arta Egiptului. Mi-a povestit despre călătoria la preoteasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere „Taifunul Victoria”, iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de Moașa. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
profesoară-profitoare, care spuse: S-a făcut târziu, o durat mult, știi cât de mult? ?! Cât ar trebui să dureze „de-adevărate-lea”! Va a Înțeles esențialul și adevărul dureros, convins fiind că el era nenorocit pe viață și că va rămâne un infirm neputincios, Îi dădea dreptate bunicii Ileana, Dumnezeu s-o ierte! când În urma plângerilor depuse de Maria, aceasta Îi spunea lui Victor: Numa’ tu cu bătăile tale ai nenorocit femeia și copchilu’ ista, pe care l-ai ologit pe viață! Și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
întors pricepuse muțenia simplă a celor care, crezând că au încheiat de iubit, cheltuiseră toate cuvintele. Mergeau cu taxiul prin Teheran, duși de un mutilat de război, șoferul Omid, cu amândouă picioarele amputate. Mașina lui adaptată cu două manete pentru infirmi era diferită de celelalte, dar și el era diferit, și acum și pasagerii pe care îi lua. „În cele din urmă, toate ființele asemănătoare se caută și, dacă se caută cu credință, se și întâlnesc.“ Le spusese ideea asta cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
schimb, pe care îl culegea din Piața Vanak bătea clar spre cincizeci și, deși se purta ca un predicator ori ca un chirurg, Omid îl iubea pentru felul în care i se părea că o iubește pe însoțitoare. Degeaba încercase infirmul să glumească, să intre în vorbă. Ei erau ca două pahare pline- ochi cu apă de râu. Într-o zi, un bassidji care îi oprise din drum le ceru actele la toți trei. Șoferul, cu cioturile lui îmbrăcate în zdrențe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și i-o puse sub ochi ca pe un pistol: Ia zi, o recunoști? Când ai dus-o ultima oară și, mai ales, însoțită de cine? Omid se topise ca untul, ghemuit tot pe manetele mașinii lui adaptate pentru un infirm de război: — O recunosc, frate, dar nu-i știu numele. O iau uneori din Piața Vanah ori te miri de unde, însă mereu singură, e o femeie de treabă și care tace. Nu, zău! De-aia te-ai îngălbenit ca dovleacul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că va ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă spun adevărul, nu-mi puteți face asta, sunt infirm de război! — Zău, ologule mincinos? Trebuia să-ți dai duhul pe front, ca părinții mei, urlă comisarul, nu să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă spun adevărul, nu-mi puteți face asta, sunt infirm de război! — Zău, ologule mincinos? Trebuia să-ți dai duhul pe front, ca părinții mei, urlă comisarul, nu să vii aici și să crezi că ai putea să-ți bați joc de mine! Din biroul Corbului Alb se-auziră în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dacă știam cine e, îi spuneam că e urmărită, dar așa, îți spun ție: pare o femeie de treabă și vor să îi facă rău, îndură-te și păzește-o! Sunt Omid, eu sunt șofer de taxi și am fost infirm de război, însă n-au ținut cont de asta! Omar se răcise în tot corpul. Nu își mai simțea brațele și nici degetele, uitase de foame și de Eleonor. Când deschise ochii, se văzu stând călare pe scărița din labirint
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
anunța de pe-acum pe bărbatul tăcut ce urma să devină. Dar era înconjurat de fețe voioase și de prieteni care sfidau apăsarea de a trăi în Iran. Intră în mesagerie și-i scrise: „Armin, dragul meu, cunoști vreun Omid, infirm de război? Tu ce mai faci, fiule? Mama ta e bine? E întâia oară când văd atâtea imagini cu voi și sunt tulburat: îmi par cât o viață din care am lipsit. Tu să știi că atâta vreme cât reușesc să vă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-o când te-ai reașezat În fotoliu, tot cu mâna În buzunar; nu stă nimeni așa Într-un fotoliu, e nenatural și incomod. Plus că de data asta am și auzit declanșarea play-ului. Ar fi trebuit să știi că infirmii au simțurile mai ascuțite decât ceilalți oameni, e o formă de compensare a ceea ce le lipsește. Am așezat reportofonul pe măsuță fără să-i ofer satisfacția vreunui comentariu sau a vreunei Întrebări. Ambele ar fi fost inutile. Profesorul a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rolul neantului. Singurătatea lui pare neajutorată - singurătatea ei mulțumită, hrănită de fru musețe, pare jignită. Și exclamația plină de sugestii a Annei de Noailles: „Singurătate, dubla singurătate în care ni se ascund amanții!“ * Poetul... Civilizația a creat acest tip de infirm împotriva ei însăși. Iluzia, naivitatea și disperarea trebuiau să își aibă profetul lor - dar ce profețesc ele, împotriva cărora omul și-a construit civilizația, ca o „manta azvârlită peste urât“ (Pascal Quignard)? Slăbiciunea istoriei este aceea de a-l fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă în parc. În idilele întâmplătoare, bărbații sunt atât de grăbiți, de parcă ar suferi de grave deranjamente stomacale. Ca orice comoară, femeia este greu de păzit. Firesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor să fie bolnavi de romantism înflăcărat toată viața?..." Știi ce-i de poveste în toată întâmplarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chiar dacă te faci că nu o vezi o simți ritmic de dimineața pînă seara pînă cînd te deprinzi cu ea cum te obișnuiești cu o chiuvetă care curge continuu sau orbul cu Întunericul și Începi să te compari cu toți infirmii pămîntului și nu se poate să nu-ți găsești un ascendent care să te consoleze că nu există o mai eficientă religie a resemnării decît) — ...un salam gros de-l face talienii ăia, Îi zice mortadella, din toate neamurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]