1,838 matches
-
în care Săndica nu mai avea răbdare să afle care este situația mamei și cât de grav este afectată de această comoție cerebrală. La serviciu de Urgență când a intrat, o întreagă echipă condusă de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
de program, pe teme "medicale"și despre starea de sănătate a pacientei. Cum era proaspăt divorțat, nu i-ar strica o prietenă ca tânăra din fața sa, gândea el. Săndica a rămas lângă patul mamei plângând ușor în pumni. Întrebă o infirmieră dacă există un telefon public pe undeva prin holurile spitalului și aflând că există, s-a grăbit să-l caute pe Mircea, poate îl găsește acasă, să-i spună de starea gravă în care se găsea mama. Mircea tocmai ce
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
doi fii ai soțului său, Alexandru și Dimitrie, pe care îi adoptase și-i îngrijea cu multă dragoste. Însă în 1888 Dimitrie se sinucide, iar în 1889 Alexandru moare de ftizie. Rămasă singură, ea se angajează pentru câteva luni ca infirmieră la spitalul „Caritatea” din Iași. Îmbonlăvindu-se, se retrage la Piatra-Neamț, unde-și va petrece ultimii ani ai vieții, dedicându-se ajutorării săracilor și instituțiilor de binefacere. Urmărea cu interes evenimentele din țară și a fost foarte îndurerată de urmările răscoalei
ELENA CUZA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366902_a_368231]
-
relaționarea cu cei din jur. Spitalul devenise “loc de pelerinaj” pentru toți tinerii dornici de însurătoare. Care mai de care își aminteau ce rude sau cunoscuți au pe-acolo (motiv de a intra „legal” în spațiul amazoanelor). Angajatele din sat: infirmiere, bucătărese, femei de serviciu, își vedeau copiii, nepoții, vecinii căsătoriți „bine”, că din atâtea fete, una tot se va lua și cu odrasla lor. Era un deliciu să le urmărești: blonde, brunete, roșcate, înalte, scunde, plinuțe, zvelte, cu ochii mari
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
la meci, deci venituri, dar și nemaipomenita oportunitate de a fi văzut în toată splendoarea mușchilor, alergând pe teren...ca să fii tu cel ales, nu să alergi după o fustă. Începuse rivalitatea și între mătușile mele, angajate acolo, una ca infirmieră, alta, ca bucătăreasă. Bucătăreasa avea băiatul bun de-nsurătoare...dar o pușlama, care cu greu terminase o școală profesională. Leneș, nu voia să se angajeze (iar pe vremea aceea era obligatoriu să ai serviciu, că altfel te lua la Canal
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
ale mamei, tânărul fu și el angajat ...la spital. Mai mult fictiv, că pontajul îl făcea mama...cu șefa cea tânără, o olteancă aprigă, pe care o ademeneau cu câte un prânz copios și stilat...în sat, acasă la ei. Infirmiera era bună de papagal. O ochise și ea pe șefa ei de pavilion, o fată mai plinuță, cuminte, retrasă și harnică, care nu pleca din cămin la petreceri și prostii. Făcea goblen, macrame, citea, își vizita suplimentar bolnavii. Băiatul ei
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
fost o încântare vizuală și pentru papilele gustative tot ce au pregătit. Aplaudau mesenii, cu sinceritate, intrarea fiecărui sortiment de mâncare. Parcă îți și părea rău să te-nfigi în aranjamentele acelea dichisite...dar după prima gură, defrișai platoul. Băiatul infirmierei și-a sărbătorit ziua de naștere de Sf.Ilie, când îi și venise ordinul de recrutare, deși în vara aceea abia terminase liceul. Noi mergeam cu mașina spre casa lor și i-am ajuns din urmă pe „porumbei”. Convins de
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
ce se întâmplă: o acceptă nărăvașul, o scoate afară...ce va fi? Dacă ar fi deschis ușa, s-ar fi prăvălit toți trei în încăpere. Dar, spre bucuria tuturor, din cameră se auziră chițăieli. După cheful de ziua lui, băiatul infirmierei plecă la oaste. Dintre toate prietenele care-i scriseseră cu foc la început, sau i-au promis că-i vor scrie, doar „șefa”îi scria cu regularitate, cam la 3 zile. La început nici nu le citea pe cele de la
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
angajări fictive. Doar când a fost cu embargoul a mai tras și el niște tunuri și-a umplut sacul...apoi, în timp...s-a golit și ăla, că doar nu ține o veșnicie. Au un băiat frumos și timid, polițist. Infirmiera a avut de tras greu. Șefa ei a rămas gravidă și n-a zis nimic, iar soldatul n-a vrut s-o ia de nevastă. De rușine, mătușa a luat-o să nască și să stea cu bebele la ea
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
soacră-sa le dădea la porc, dar care pentru el contau ceva mai mult decât un prânz la cârciumă. Ce mai, fusese bine, numai că s-a vindecat și doctorii l-au dat afară, deși el le mai ajutase pe infirmiere la spălat pe jos ori la curățatul closetelor. Ajuns acasă, este desigur un eufemism foarte departe de valoarea sa conceptuală, își aduse aminte de hotărârea sa. De data asta însă a procedat logic! Întâi a luat măsura procurării bastârcii, ca să
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
sanitar. A refuzat orice ajutor. Cu maxilarele strânse puternic, făcea eforturi vizibile să zâmbească. A mers la grupul sanitar în ideea că, după operație, nu va putea ajunge singur dacă ar fi avut nevoie. Și nu suporta să vină vreo infirmieră ori asistentă la patul său cu acel vas special numit acolo "ploscă", așa cum văzuse că se obișnuiește. Adevărat că erau oameni cu operații complicate, cu lipsă de membre ori cu coloana operată și nu se puteau da jos din pat
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
permiteam decât să mor în spitalul lor trist și depresiv, unde o apă chioara se numește ceai și pe unde gândacii umblă pe și sub paturi. Eu când mă operasem condițiile din spital erau excelente, mai ales la triaj, unde infirmierele și mai ales multe asistente medicale cu aere de dive bosumflate țipă la tine dacă vorbești la telefon, unde pazncii se răstesc la cei care vin cu pacienți că la animale, unde praful este că la mama lui, unde lipsa
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
în care Săndica nu mai avea răbdare să afle care este situația mamei și cât de grav este afectată de această comoție cerebrală. La serviciu de Urgență când a intrat, o întreagă echipă condusă de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă starea bătrânei
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
de program, pe teme "medicale" și despre starea de sănătate a pacientei. Cum era proaspăt divorțat, nu i-ar strica o prietenă ca tânăra din fața sa, gândea el. Săndica a rămas lângă patul mamei plângând ușor în pumni. Întrebă o infirmieră dacă există un telefon public pe undeva prin holurile spitalului și aflând că există, s-a grăbit să-l caute pe Mircea, poate îl găsește acasă, să-i spună de starea gravă în care se găsea mama. Mircea tocmai ce
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
mai vorbească. S-a stins, de dor, la scurtă vreme. Era “plata” pentru zilele și nopțile pe care ea și le petrecuse în sanatoriu, peste program, cu riscul de a fi părăsită de primul soț, când pacientul căruia îi era infirmieră, fusese pe moarte, sau era dragostea zidită în timp? Nimeni n-a știut multă vreme. Doar el a înțeles că nimeni nu l-a iubit pe lume cu atâta devotament. Nici familia lui nu mai avea speranțe că se va
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
timp și cu o fire blândă, cu deosebită înclinație spre frumos, în toate expresiile lui. A fost admirată și prețuită și pentru abnegația cu care s-a străduit toată viața să facă bine, a fost în același timp regină, soldat, infirmieră, artist și mai ales, un OM, un deosebit OM. Aceste însușiri au făcut-o una dintre figurile emblematice, pline de încărcătură emoțională ale trecutului neamului nostru. Cu amintirea acestui chip aveam să mă întâlnesc acum la Balcic. Cu aceste dragi
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
fizică, în ultima parte a vieții, prăbușindu-l definitiv. Pe timpul vieții lui s-a vorbit că ar fi luat un sifilis de la Veronica, care și ea la rândul ei l-ar fi luat de la ofițerii pe care-i sluja ca infirmieră în Iași la 1877 .De altfel povestea a auzit-o și Veronica care, după moartea lui, se simțea că e privită rău de toată lumea, fapt ce o face să plece din București la Văratic și, după aproape patruzeci de zile
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
și vulgarități, iar ziaristul aflat acolo a scris ulterior că toate îi aparțin călugărului beat. Adormit imediat în urma unei injecții, a fost dus în sala de operații, unde piciorul i-a fost pus rapid în ghips. Când s-a trezit, infirmiera i-a pus în brațe un teanc de ziare care relatau pățania lui. Televiziunile și posturile de radio transmiteau cazul călugărului beat la fiecare jurnal de știri într-un mod eronat. „Bărbatul care se recomandă drept călugărul Vichentie”, „bețivul îmbrăcat
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
dar teama că el va înțelege altfel gestul ei, a oprit-o. L-a învelit în prosoape și l-a uns cu ceva alifii găsite prin dulăpiorul în care mama ei mai aduna câte ceva de la spitalul în care lucra ca infirmieră. I-a făcut un ceai dar, când i l-a dus, el adormise și gemea ușor în somnul agitat. S-a spălat și ea adunându-și greu ultimele puteri, gânditoare și plină de grijă față de vânătăile ce le descoperise și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
cine-s eu... nici nu mai știu. Pe-albume praful stă să crească; Uitate poze-n timp, suspină. Și barba vrea să-ncărunțească Ca un arbust de albaspină. Țigara arde-n scrumieră. Prin fumul gros, venind agale, Zăresc parc-o infirmieră Și mă ridic, trosnind din șale. Dar albul se preface-n negru Și-un râs sarcastic, delirant, Ecouri, dintr-un car funebru, Vibrează-n suflet aberant. Mai stai un pic, că nu sunt gata, Să-mi fac măcar o rugăciune
MĂ DOR AMINTIRILE VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356852_a_358181]
-
pot rămâne încă trei zile aici. Mă simt bine. Ia‑mă acasă, mamă! Te rog mult! - Iulica mea dragă, a zis doctorul că aceste trei zile vor fi importante pentru... - Nu mai suport, mamă, înțelege‑mă, te rog! A-sistente-le și infirmierele îmi zic „violata” când șușotesc între ele și râd de mine. Mă simt groaznic. Sunt o individă fără nume. Sunt „violata” și atât! Au venit unele bolnave din alte saloane să mă vadă. M‑au întrebat dacă mi‑a plăcut
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
numeroase conferințe și congrese legate de specialitatea de cardiologie, evident. - Cine sunt cei pe care ii admiri în profesia ta? - Imi admir profesorii ce m-au instruit, colegii și întreg personalul medical - și când spun asta, mă refer inclusiv, la infirmierele și asistentele medicale cu care lucrez și am lucrat. Îi admir pentru devotamentul și dăruirea lor. - Ești membră a vreunei organizații internaționale de specialitate? - Sunt membru al Societăților Franceze și Europene de Cardiologie și ecocardiografie. - Cum crezi că va evolua
O ROMÂNCĂ DIN TIMIŞOARA TRATEAZĂ INIMI ÎN FRANŢA. INTERVIU CU LAURA POP, MEDIC CARDIOLOG LA SPITALUL LAUTEUR –WISSEMBOURG de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355684_a_357013]
-
dar ceva sau cineva ne-a împiedecat să o facem. .Am așezat hainele în dulapul pe care mi l-a arătat,apoi m-am dus în salon. Masă se servea în regim de room-service așa că am gasit mâncarea lăsată de infirmieră pe noptiera de lângă pat. Nu apucase să se răcească . În timp ce mâncăm mi-am adus aminte de viață din căminul studențesc, unde de câțiva ani mă simțeam mai bine decât acasă Gândeam, ca mâncare de la sanatoriu, desi gustoasă, nu se compară
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346203_a_347532]
-
tratament”, gândi Emanuela. „Să se-nvețe minte! Nu tot ce zboară se mănâncă”. Rămase singure, Emanuela săruta cu dor fetița pe obrăjori, în timp ce aceasta îi cerceta cu mare atenție cerceii. S-a mai jucat puțin cu Daniela, apoi, rugă o infirmieră să vină, să rămână cu fetița pentru a putea pleca ea, să nu-i simtă lipsa prea brusc și să plângă. Își luă rămas bun sărutând-o cu dragoste pe obrăjori și pe frunte și, dându-i-o infirmierei în
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
o infirmieră să vină, să rămână cu fetița pentru a putea pleca ea, să nu-i simtă lipsa prea brusc și să plângă. Își luă rămas bun sărutând-o cu dragoste pe obrăjori și pe frunte și, dându-i-o infirmierei în brațe, plecă spre casă. * A două zi de dimineață, Emanuela s-a trezit cu o durere cumplită de cap. A încercat să se ridice din pat în jurul orei 09.00 să-și facă o cafea, însă nu a reușit
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]