691 matches
-
obiecte: Lucrarea se va numi Gânduri. Nu vi se pare sugestiv? Cristescu se întrebă vag dacă sculptorul nu-și bate joc de el. ― Extrem de sugestiv... Celălalt se ambalase: ― Găselnița mi se pare uriașă. Gînduri! Ce poate fi mai imponderabil, mai inform, mai de coșmar, rotund, convex sau rectiliniu? Gîndul! Ați reflectat vreodată ce formă poate lua gîndul? ― Nu, mărturisi maiorul. Lucrarea v-a fost comandată? Matei își strâmbă gura disprețuitor: ― Pe dracu'! Din cauza scaunului scund, genunchii îi ajungeau aproape de piept. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le discuta ea. În minte îi stăruia un țel, o încăpățînare din ce în ce mai îndîrjită de a nu accepta eșecul reprezentat de situația actuală. Cu multă grijă, începu săși acordeze teleecranul. Imaginea tinerei Împărătese se estompă. Placa vizuală pîlpîi aducînd o lumină informă, dar în cele din urmă contură fața unui bărbat și apoi se stabiliză. Hedrock spuse: ― Convocarea consiliului superior al făuritorilor de arme. ― Dar o să dureze măcar un minut ― spuse cu gravitate bărbatul de pe ecran ― pînă ce stabilim legătura cu diversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PLĂCILE SLĂBITE. PESTE DOUĂ ORE TREABA ERA TERMINATĂ. SECRETUL PROPULSIEI ERA BINE INTEGRAT ACUM ÎN CREIERUL EI. ÎN SFÎRȘIT SE INSTALA SUB UN SCUT DE RAZE PRIVIND CUM UN TUN ENERGETIC DIZOLVĂ NUCLEUL DE PROPULSIE, PREFĂCÎNDU-L ÎNTR-O MASĂ INFORMĂ DE METAL CARE ÎNCEPE SĂ SE TOPEASCĂ ȘI SĂ SE RETRAGĂ DIN CE ÎN CE. AVU TOATĂ RĂBDAREA NECESARĂ. ERA O FEMEIE DE O RĂBDARE INFINITĂ. AȘTEPTĂ PÎNĂ CÎND PE PARDOSEALĂ NU RĂMASE DECÎT O GRĂMĂJOARĂ CA O PATĂ DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ARE EXISTENȚĂ MATERIALĂ. DAR ATUNCI, EXPLICASE INVENTATORUL, DE CE SĂ NU INVERSĂM PROCESUL ȘI SĂ CREĂM ILUZIA SPAȚIULUI ACOLO, UNDE NU EXISTASE NIMIC? CERCETĂRILE FURĂ ÎNCUNUNATE DE SUCCES. INVENTATORUL ÎI RAPORTĂ TOATE DETALIILE LUI HEDROCK, CARE CHIBZUI BINE, IAR APOI ÎL INFORMĂ, PE INVENTATOR ȘI PE COLEGII LUI DE DECIZIA CONSILIULUI ÎN SENSUL PĂSTRĂRII CELUI MAI DEPLIN SECRET. DAR DE FAPT CONSILIULUI ÎI PREZENTASE UN RAPORT NEGATIV ÎN PRIVINȚA INVENȚIEI. ȘI OBȚINUSE RESPINGEREA PROIECTULUI. ODATĂ EXPLORAT, ACEST SUBIECT ERA CONSIDERAT ÎNCHIS ȘI CLASAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
loc, fără să fie nevoie, un sac de ghips și, ca și cum doar hazardul, și nu voința, i-ar fi condus pașii, a ajuns în fața figurilor pe care le modelase, bărbatul, femeia. În câteva secunde bărbatul se transformă într-o grămăjoară informă de lut. Poate că femeia ar fi supraviețuit dacă, în urechile lui Cipriano Algor, n-ar răsuna de pe acum întrebarea pe care Marta i-o va pune mâine, De ce, de ce bărbatul și nu femeia, de ce unul și nu amândoi. Lutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a le da o a doua posibilitate de viață, le-ar fi putut turti fără milă cum făcuse cu cele două figuri de bărbat și de femeie pe care le modelase la început, lutul lor e încă aici, uscat, crăpat, inform, și totuși s-a dus să ridice din gunoi zămislirile diforme, le-a protejat, le-a adăpostit, de parcă și-ar fi iubit mai puțin reușitele decât erorile pe care n-a știut să le evite. Nu va băga aceste păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Șapte Surori, principii inferioare care vor să controleze mersul Creației... În orice caz, după Expansiune, iată și marele răsuflu divin, care În textele cele mai vechi e numit Descărcarea. Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și expulzează materia informă, deja arsă. Numai dacă reușește această operație de purificare Își reia Noul Ciclu. Care, dacă te gândești bine, este și mecanismul neoplatonic al Exodului și al Parodului, mirabila dialectică a Căii Ascendente și a Căii Descendente“. „Quantum mortalia pectora caecae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În Întunecimea pasajului, se dilatau și se retrăgeau, de parcă o răsuflare minerală Înceată Îi Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut pe zăpadă niște cioturi informe a căror carne, cenușie și lipsită de sânge, se răsfrânsese În sus ca niște umflături concentrice. O, amintiri ce mă mistuie... — Golemul! a spus Dee. Apoi Înălță ambele brațe spre cer, și anteriul lui negru Îi cădea În jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avea să devină ca și mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu pricina. Și am privit o vreme fotografia tristă a lui Werner Noth spânzurat de craca unui măr, fără să bănuiesc cine era cel spânzurat. M-am uitat la fețele celor prezenți la spânzurare. Erau majoritatea femei, niște zdrențăroase anonime informe. Și am început în mintea mea un joc, numărând în câte feluri mințise coperta revistei. Mai întâi, nu femeile îl spânzurau. Trei bărbați uscățivi se ocupau de treaba asta. În al doilea rând, femeile din poză nu erau frumoase, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
holul clădirii era în întuneric. Lumina din plafon nu s-a aprins când am apăsat pe comutator. Am aprins un chibrit, am văzut că toate cutiile de scrisori fuseseră devastate. În lumina tremurândă a chibritului și în tot interiorul acela inform, ușile îndoite și căscate ale cutiilor de scrisori ar fi putut fi ușile celulelor unei închisori de undeva dintr-un oraș în flăcări. Chibritul meu a atras un polițist. Era tânăr și singur. — Ce faceți aici? m-a întrebat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cazul să se reîntoarcă la datorie. Bobițe minuscule de sudoare i se desprindeau de pe frunte și, sub acțiunea accelerației mereu crescânde a motorului, alunecau ușor spre perete; inima îi bătea cu putere; mintea îi amesteca fără oprire, într-o masă informă, trupuri îmbătătoare de femei. Dacă i s-ar fi cerut să efectueze o comandă manuală de rutină, n-ar fi reușit decât după o bună bucată de timp. Și-ar fi plimbat degetele asupra claviaturii, distrat, și în prima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-ar numi "gîndirea slab("18. Tocmai datorit( acesteia din urm( asist(m la o necontenit( "fabulare a lumii". Potrivit acestei afirmă(îi, (i observa(ia s-ar (nscrie (ntr-un "monstruos joc de fabula(iune" furnizînd mereu noi date sistemului informa(ional ce ne domin( (i ne livreaz( mereu noi fantasme. Astfel, (ncerc(rile de obiectivitate, echidistan((, (tiin(ificitate ar fi inutile (i sortite e(ecului. Totul ar putea fi preluat, interpretat, r(st(lm(cît, combinat (i furnizat mul(imii
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
În afara faptului c( aceste observa(îi au fost desf((urate (n societ((i complet str(ine cercet(torului, ele au fost tot timpul (nso(ițe, sugerate (i comentate de informatori (i traduc(tori, aceștia furnizînd adesea un num(r de informa(îi superior datelor culese de cercet(tor. Obiectele studiilor lor sînt destul de des limitate la practicile (i regulile pe care ei le socotesc simptomatice sau simbolice pentru (ntreaga cultur( a grupului studiat. Acesta este, de exemplu, cazul religiei, al magiei
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
figuri schimonosite și îngrozitoare. Vârtejuri de focuri să crească într-un ritm sălbatic și un zgomot barbar să năpădească întreaga lume, pentru a ști până și cea mai mică vietate că sfârșitul e apropiat. Tot ceea ce e formă să devină inform și un haos să înghită, într-un vârtej universal, tot ceea ce această lume a avut ca structură, consistență și formă. Să fie un zbucium nebun, un zgomot colosal, o teroare și o explozie, după care să nu mai rămână decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
considerându-l pe cel dintâi din perspectiva efectului său, de pildă. De aceea, Ricoeur accentuează - pe urmele lui Frye - asupra valențelor cognitive ale mimesis-ului, strâns legate de mișcarea temporală, atunci când afirmă că povestirea ar fi cea care dă formă succesiunii informe și mute a evenimentelor, cu alte cuvinte că, pornind de la timp, povestirea creează temporalitate. Să ne amintim că Hans Robert Jauss plasa și el mimesis-ul într-un cadru oarecum, atunci când vorbea despre „desfătarea de Sine în desfătarea cu Altul”, pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ce-i drept, nu atât, sau nu numai, la nivelul conținutului - care cel mai adesea este nerealist - cât la nivel formal. Prin „formă” însă, criticulul american nu înțelege pur și simplu textura (după expresia lui Doležel), ci tocmai acea zonă informă în care se întrepătrund diverse modele ontologice. Altfel spus, „ceea ce literatura postmodernă imită, obiectul mimesis-ului în acest caz, este peisajul ontologic, pluralist și anarhic”167, caracteristic pentru etapa actuală, în care realitatea însăși capătă, nu de puține ori, aspectul unei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În evul de cremene. Acestei viziuni, trase din Biblie și din marile poeme metafizice, Îi corespunde un mare proiect liric. Proiectul stă sub o dublă obsesie: aceea a golului și a ordinei care, prin opunere, angajează tema plenitudinii și tema informului. Spre deosebire de Hugo, pentru care punctul de plecare este haosul („la originea lumii după Hugo, și la originea propriei creații verbale [...] se plasează o figură cu un statut În mod vizibil oniric: haosul”, Jean Pierre Richard), În imaginarul heliadesc la Început
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cel puțin pentru un moment, prospețimea și claritatea, Însușirile lor fundamentale. Urmează un vers teribil: „Plecăm pe cărări netezi și foarte-ntortochiate”, demn de Heliade. Netezi și-ntortochiate totodată arată, În confuzia gramaticii, o confuzie mai mare, posibila În ordinea scriiturii: sentimentul informului și, simultan, imperios, nevoia de ordine, spaima de rătăcire. Este spaima omului clasic de a părăsi „drumul rației” ( Poema didactică după Boileau și Horațiu) și spaima, mai adîncă; de a trăi mai mult timp Într-o lume care și-a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nubilă, dar poate simboliza și freamătul materiei tinere. La celălalt capăt se află Steluța: durerea ce se izbăvește În poezie. * Ce Înseamnă, Încă o dată, pentru Alecsandri, a seriei Două lucruri În același timp: 1) a intimiza, a stăpîni și ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului. Un refugiu, o solitudine fecundă și, totodată, o expansiune În spațiile reveriei, o acumulare de peisaje care se constituie Într-un vast peisaj imaginar. Despre figurile acestui peisaj am vorbit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Petrecerea În singurătate. „Valea tristă” și sentimentul securității. O evaziune și un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a existenței. Tema plenitudinii, tema informului. Nevoia de ordine. Scrisul ca datorie sacră. Figura Părintelui și abolirea complexelor. Obiectul supradimensionat. „Sublimul În cele dinafară”. Un obiect poetic „În sfadă” și un subiect „În volbură”. Adorația și greața față de lucruri. Discursul unui poem: O noapte pe ruinele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anume interogație din ochi, motivarea vizitei matinale. Bogdan întîrzia s-o dea și, cu tot aerul lui preocupat, de altfel permanent, se părea că prezența lui este numai convențională (arhitectul era totuși convins că nu). După oarecare muțenie reciprocă, vizitatorul informă pe Ioanide că starea lui Ermil Conțescu era mult mai bună. Nu numai că nu murise, dar nu suferise nici un accident - paralizie, afazie; medicii se îndoiau chiar că fusese o veritabilă congestie, poate numai un fenomen benign de anemie cerebrală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
blazare se ivi în legătură cu strângerea șervetelor de la masă. Ca să lichideze mai repede operația, Ioana împăturea șervetele și fața de masă după terminarea prânzului sau a cinei. Însă le îndoia așa de inegal, încît le transforma într-un morman de cârpe informe, pe care le arunca apoi la o parte. Pe Ioanide afacerea asta îl supăra afară din cale nu din pedanterie sau din excesiv spirit gospodăresc, ci fiindcă fața de masă era o figură geometrică, aproape un pătrat. Nu admitea împăturirea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de regret sau de îndoială cu privire la incizia pe care am făcut-o în perimetrul fondului intim-străin. DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE Ceva este în măsura în care are hotare. Actul hotărârii este actul ontologic suprem. Se poate desigur imagina o lume a indistincției, a informului sau a inconstanței, o lume în care totul se preschimbă înainte de a apuca să fie. Despre o asemenea lume a neașezării s-ar putea spune că este, fără ca propriu-zis ea să și fie. O lume de magme, de lichide, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
precum neființa este despărțită de ființă poate fi sugerată printr-o suită de determinări care țin de însăși substanța răului. Putem concepe răul considerând că el este față de bine precum lipsa de măsură față de măsură, ca nelimitatul față de limitat, ca informul față de cauza formală, ca ființa care stă veșnic sub lipsă față de cea care-și este suficientă sieși."1 În acest sistem de opoziții, se disting clar cele două linii: pe de o parte, [ființa]-binele-măsura-limita-forma-ceea ce este împlinit în sine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]