757 matches
-
ș...ț Personalitățile de netăgăduită suprafață intelectuală care au creat dispozițiunile atât de lăudabile ale noului cod au ascultat, desigur, nu numai vocea sentimentală intimă a conștiinței lor, ci și imperativul de crudă realitate a necesității educării și promovării individului, infuzând forțe noi, amplificând vitalitatea instituțiunii familiei, prin ocrotirea femeii. Această necesitate de apărare socială devenise o problemă ce interesa însăși existența națiunii. ș...ț Trebuie să recunoaștem și să aplaudăm efortul rodnic al noii chirurgii sociale pentru ocrotirea statului în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
1927) și Cuvinte de dincolo (1934), care conturează fizionomia poetică a lui B. Imaginea proaspătă, dinamică, a dimineții, fecioară ce toarnă lumină dintr-o amforă e o viziune dominantă inițial, redimensionându-se în alte câteva poezii, în care lumina armonizează elementele, infuzându-le o energie creatoare. Treptat, apar umbre - ușoare melancolii, apoi dureri provocate de neliniști intelectuale. Dezrădăcinarea, îndepărtarea de natură, revelațiile paradoxale ale spiritului duc la o rătăcire printre incertitudini, creează o predispoziție pentru receptarea predilectă a răului, a vieții ca
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
marile cărți românești de poezie. Reeditate în 1966, primele două volume de versuri ale lui B. suportă modificări (texte eliminate, pasaje, titluri schimbate etc.). Ca urmare, frenezia dionisiacă din Întunecatul April e întru câtva potolită, insolitul e domesticit și se infuzează o doză de optimism conjunctural. Uneori, intervenția este totuși un act creator, limbajul devenind mai criptic, mai aluziv. Aceeași situație o are și ciclul Vineri (1971), cât privește textele vechi. În cele noi, subzistă spaima de neant, precum și „vedeniile” minții
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
discursul obișnuit al Sarei. Acesta din urmă constituie un alt exemplu al importanței pe care o are contextul, și anume considerarea unei expresii lingvistice în contextul stilului de vorbire propriu naratorului. Ambele trăsături ar putea indica emoția cu care este infuzată relatarea, precum și dificultatea de a povesti coerent atunci când intervine amintirea unui episod traumatic. După ce prezintă evenimentul, Sara va localiza temporal secvența pe care urmează să o povestească, apoi ezită („Nu-mi amintesc”) și raportează faptul că s-a născut o
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
extern a condus la reconstrucția bazei teoretice a politicii de securitate națională. Deși aceasta rămâne, În esență, una fundamental neorealistă, identificând statul ca principal actor internațional, dar și ca principal referent al conceptului strategic de securitate, ea este din ce În ce mai mult infuzată de elemente liberale și neoliberale (Miroiu, 2002). Dacă, potrivit Strategiei de Securitate Națională din 2001, principalul interes vital al României Îl reprezintă „menținerea integrității, unității, suveranității și independenței statului roman” (Strategia de Securitate Națională a României, 2001, p. 3.) În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
inedite. În monografia Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare (1985), B. demonstrează caracterul preponderent etic al operei autorului Marei, transpus la un nivel de artă superior, concretizat în personaje vii, autentice. Totodată, surprinde modul subtil în care Slavici a infuzat operei sale o viguroasă sevă folclorică și etnografică, integrată organic universului artistic. Pentru Octavian Goga, B. a manifestat un interes continuu. După o primă micromonografie (1966), și-a extins cercetările, consacrând marelui poet o amplă exegeză (1971); ediția a doua
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
râse. —Glumă! Doar facem glumă. Lulu Îi dădu șoferului instrucțiuni s-o ia prin „centru“ pentru ca turiștii să poată vedea cam ce le oferă orașul. Făcea acest lucru doar pentru că era itinerarul impus de guvern În Încercarea de a mai infuza puțin capital În afacerile locale. Dar Lulu văzuse dezamăgirea din ochii multor turiști pe care-i dusese În centrul orașului. Mulți Își adăugau Ruili În itinerar doar ca să se poată lăuda că au intrat cu un deget În Myanmar. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de la mama. Nu am mai primit de secole scrisori scrise de mână. Iarăși am plâns olecuță, mai ales la pasajele cu florile din camera mea cu care vorbește ea de dorul fiică-si plecate. Uite așa, noroc cu femeile că infuzează sensibilitate. Altminteri, viața ar fi rece și la obiect. Nici asta nu e rău. Dar nu tot timpul. 25 octombrie Am fost la o prezentare a unei doctorande despre tendințele de coaliție și vot ale femeilor din politica americană. Meseriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cuprins-o ebrietatea nesănătoasă a emanațiunilor. Ideile, ca și aspectele, luau forme azi cumpătate, clare. Moșia grădina, casa, vestibulul luminos, cu petele de alb mat al rufelor, totul își despărțea luminile de umbre, totul era static, nu circula, nu se infuza ca atunci. Străbătând casa, Mini privi lucrurile dezordonate și le sfătui să nu fie triste, să primească legea acelei prefaceri, ca pe o lege vie, care din mumificarea lor dăinuitoare le dăruia transformărei, deci traiului și pieirei. Se uită să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
limbè românè, dar nu avem un popor român, avem o țarè geograficè, un cadou istoric numit România, dar încè nu avem o conștiințè de țarè! Iar astèzi, nu facem decât sè sperèm cè, peste noapte, duhuri bune din vis vor infuza în noi și calitatea de europeni, cetèțeni ai mării familii europene! Ne dorim Europa așa cum ne dorim haine de firme, dar Europa nu e un costum Armâni care sè ne dea iluzia cè suntem domni bine! Iar istoria, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe lângă el, unda de senzualitate îl lăsa fără respirație. Încerca să descifreze enigma privirii care fulgera din umbra coifului, mai ales atunci când bătea din palme, așa cum cerea una din figurile dansului. Savura beția pe care zâmbetul și râsul ei o infuzau în sângele lui. „Da, este cu adevărat liberă. Poate că asta e și trăsătura care mă atrage cel mai mult la ea. Pe lângă multe altele... Dar nu văd nici un inconvenient. Eu nu vreau decât să fie și să rămână ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
potrivește să stăm pe scări. — Mie, în orice caz, mi se potrivește. — Ești o fată ciudată. — Care, parcă, nici nu ar fi o fată. Neașteptata lor scenă de dragoste se datorase faptului că amândoi erau deznădăjduiți. O deznădejde care le infuzase, amândurora, o nesocotință, o indiferență deloc tipice pentru firea lor. Pearl o așteptase întreaga zi pe Hattie, întâi cu încredere, apoi cu întristare și cu bănuieli crescânde. Încercase să-și ocupe timpul împachetând rochiile lui Hattie, dar se oprea întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un poem, cu evocarea lui Emil Loteanu care, filmând Șatra, la Cernăuți, a făcut ca orașul să poată întruchipa, pentru un timp, Viena. Asumându-și, așadar, două destine (pe parcursul destinelor mele - sovietic / și moldo-român), Leo Butnaru creează o poezie infuzată de autobiografismul pe care nu-l poate eluda, marcat, cu deosebire de amprenta antinomică lăsată asupra personalității sale, în perioada formării îndeosebi, pe de o parte de dictatura comunistă, iar pe de altă parte, de cultura rusă de care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la rang de artă, care, în paradigma postmodernistă în care se înscrie, abolește granițele dintre genurile și speciile literare tradiționale, fiind alcătuită din inedite poeme în proză, adesea rimată și ritmată, cu aport masiv al ludicului, dar, în același timp, infuzate / invadate de un lirism irepresibil, indus de realitatea din care, în ciuda lucidității cu care o contemplă, sau poate tocmai de aceea, poetul vrea să evadeze, iar evadarea nu se poate face, desigur, oricum. Privind, deci, apolinic, în ciuda amestecului de trăiri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
flash-uri eterogene, având drept consecință o poezie abstractă (de pildă: dintr-o perspectivă oglinda ecoului / roade în apele clare nodul amnezic al hainei ce-l îmbracă / cu șapte picioare de lut la masa rotundă în pridvorul / tăcerii / semnul domnesc), infuzată adesea de ecouri livrești, în care, în consonanță cu poetica postmodernistă, structura textului îmbină fragmente construite în vers liber cu pasaje în proză, pentru ca la nivelul ortografiei și al punctuației să fie abolite aproape toate canoanele, în încercarea de a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pivnița fetidă a inimii? De ce, fără drept de apel, carnea, carnalitatea, ca apanaj drăcesc, este condamnată din principiu să fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile sufismului au impus cu înfiorare sinteza lumânare-flacără ca închipuire a relației trup-suflet. Una fără cealaltă, ca plinătatea fără suportul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-și buzele. Chestia e că noi am repetat testul toxicologic în laboratorul nostru. Iar rezultatul nu este negativ. Oh? spuse el, controlându-și vocea. Cum mama naibii? adăugă în gând. — E dificil să faci un test toxicologic, după ce au fost infuzate toate conservantele funerare, dar avem experiență în chestia asta. Și am descoperit că decedatul domn Weller avea niveluri de calciu și magneziu intracelular ridicate... Oh, Dumnezeule, își spuse Marty. — ... precum și o creștere hepatică semnificativă a dehidrogenazei etanol, ceea ce implică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
poemele din Contimporanul nu au, cu puține excepții, nimic agresiv: cele mai multe sînt în nota obișnuită a lui Vinea: lirism fantast, nonfigurativ, discret confesiv, lamentouri angoasate, elegii crepusculare, maladiv interiorizate. Colajul „simultaneist”, în flash-uri al versurilor e mai degrabă static, infuzat de melancolii și spaime. Prin sistemul lor nervos circulă crispări expresioniste, apocaliptice. „Acroșul” la linia revistei se manifestă fie prin procedeul - des uzitat - al dedicației către un colaborator sau altul („Gamă“, „lui Tamas Aladar”, „Pasărea măiastră“, „lui C. Brâncuși” ș.a.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abuzat de culoare ca să înfrăgezească un text nul. Regia - contînd numai pe suprafețe - a imprimat spectacolului un ritm unitar de pictură murală. Ca în vis, figurile desprinse de pe zid s’au mișcat, ochiul nu pipăia volum...”. Expresionismul iudaic central-european care infuzează, în parte, creațiile lui Călugăru sau Fundoianu nu poate fi separat de mistica hasidică proprie tîrgurilor evreiești din Galiția: „Nu este o întîmplare că teatrul idiș, care s-a inspirat din viața ei și l-a interesat atît pe Kafka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desigur tinerețea ei viguroasă”: adică... eliminarea literaturii anarhice, care „n’a ajuns încă la o grefare profundă”, rămînînd la stadiul de „excrescență izolată, parazitară”. Numai că lucrurile nu sînt chiar atît de simple, însăși nevoia Gîndirii - de pildă - de a infuza tinerețe unui „tradiționalism sclerozat” ducînd, în opinia autorului, la un „dezechilibru anarhic” prin „supraspiritualizare”. Cît despre lipsa unei tradiții culturale puternic instituționalizate, aceasta pare a fi fost, dimpotrivă, un factor inhibitor al „tendințelor anarhice”. Acestea fiind zise, ne putem întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în favoarea unei direcții „artiste”, o direcție situată în marginea sau în afara agendei ideo-estetice a criticului sburătorist: „Cît privește caracterul pseudoepic al prozei dlui Arghezi, ca și bariera de calitate pe care dl E.L. o ridică între proza obiectivă și proza infuzată de lirism dela Anghel și pînă la Aderca, aceasta-i o problemă căreia, din fericire, ultimile experiențe apusene, în roman, i-au dat o deslegare, alta decît aceea pe care o vede dl E. Lovinescu” (ibid., p. 344). Recunoaștem, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul sburătorist în proximitatea adversarilor săi dogmatici: H. Sanielevici (cu diatribele sale eticist-sociologizante împotriva tematicii „naturaliste” și „imoraliste” a nuvelelor sadoveniene) și M. Dragomirescu (cu clasificările sale schematice). Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Într‑o haină boemă. Vorbesc despre caracterul boem pentru că trebuie să simțim că suntem eliberați. Ravelstein susținea că În condițiile moderne ne aflăm Într‑o stare de slăbiciune. Starea de tărie - și acest lucru Îl Învățase de la Socrate - ne este infuzată de natură. În miezul sufletului se găsește Eros. Eros este inexorabil atras de soare. Probabil că am mai vorbit de acest lucru. Dacă vorbesc din nou despre el, din pricină că nu mă pot desprinde de Ravelstein care nu se putea desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]