598 matches
-
Tzone ies lucruri imprevizibile, într-o mirobolantă reprezentație care trebuie neapărat să-i scoată în evidență situația privilegiată, dar nu în universul dat, ci într-un univers al viziunilor extravagante, exaltate, care n-ar putea decît să-i ratifice grandoarea ingenuă: "a venit iisus mi-a citit versurile și a plecat cu un zîmbet pe față/ a venit lumina și a venit întunericul mi-au citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față/ a venit timpul și a venit
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
să "însuflețească materia", acest lucru se datora și poeților. Huysmans, Edmond de Goncourt, Verlaine, Nerval completează strălucit lista deschisă de Baudelaire. Una din explicațiile fenomenului ar putea fi echivalența între femeie, dragoste, miros, atracție. Dacă ea (femeia) era fatală sau ingenuă, nu mai avea importanță, exaltarea era proporțională cu natura receptorului. In 1837, Balzac, urmărit de creditori, s-a refugiat la prietenii săi, Guidoboni-Visconti, ca să redacteze, în câteva săptămâni, La Femme supérieure. După o lună de muncă îndârjită scria: "După ce trimit
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
făcut parte din nucleul oniric încă din vremea „ilegalității” mișcării, apartenență pe care, ulterior, opera sa o va confirma cu prisosință, chiar dacă, azi, memoria zglobie a unor scriitori și critici pare a o uita. A doua certitudine: considerat adesea un „ingenuu”, Emil Brumaru este unul dintre marii livrești ai poeziei contemporane. Corespondența sa mustește de referințe literare, de lecturi, de comentarii, de aprecieri asupra literaturii române și universale, clasice și contemporane. Lecturile lui Brumaru nu sunt lecturi de critic, de acord
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
lecturi de critic, de acord, dar de multe ori observațiile sale sunt mai profunde decât ale criticilor profesioniști, inclusiv când la mijloc e o judecată de valoare. Comentând, de pildă, un articol al prietenului Florin Mugur dedicat unor poeți contemporani, „ingenuul” și „seraficul” Brumaru face o distincție axiologică netă: ar fi scris și el câteva rânduri despre respectivii, dar un articol e cam mult, de vreme ce în volumele lor poți întâlni doar versuri bune, nu și poezii... Rămâne, deci, în sarcina viitorului
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
noastre, ideii de solidaritate umană. Prin atelierul lui Ion Dumitriu de lîngă biserică Amzei au trecut în ultimile două decenii aproape toți poeții, prozatorii, teoreticienii și criticii literări optzeciști, aici s-au lansat proiecte culturale, aici s-a întîlnit limbajul ingenuu și taciturn al picturii cu locvacitatea rafinată, cu retorica plină de capcane și cu acea convenție textuala ale unei noi literaturi care a subminat definitiv istoria suficientă și aroganță de afară. Și tot de aici s-a pornit către Piața
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
cel al absurdului!) există în textele ionesciene, chiar dacă e unul "închis, îngropat în magma discursivă". Altfel spus, o "explicație" care vizează misterul, un mister nu doar pînă la sfîrșit indecriptabil, ci și inutil, "de obsesia căruia, ca hermeneut ori cititor ingenuu, trebuie să te debarasezi, fiindcă, pur și simplu, nu ai ce face cu el". Lumea este pentru dramaturg agasant nonsemnificativă. Nu iraționalul se manifestă așadar în opera lui Ionesco, ci neraționalul care provine din îndoiala metodică, din impulsul a ceea ce
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
În timp ce sufletul / Se obișnuiește cu pământul / Și respiră adânc.” Noua carte a Anei Blandiana, despodobită, expurgată, aproape, de metafore, se înscrie în șirul acelora care valorifică fondul dramatic al personalității poetei, atât de mult îndepărtată, astăzi, de spiritul jucăuș și ingenuu al primelor sale manifestări.
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
poet. La Adam este o simulare a inocenței prin care se întoarce în trecut (aceasta nu presupune ignorarea prezentului). Pentru că a fi copil înseamnă să te afli într-o continuă stare de grație, în care stare poți atinge o fericire ingenuă și dezinteresată (Florile-n mai răsar cu duiumul./ De unde culoarea, de unde parfumul? - Copil mirându-se). Am pomenit mai sus de poeziile în care apare spațiul rural. Cu toate că nu sunt chiar puține la număr, acestea nu spun totul despre Sergiu Adam
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
dorință de epatare, ci o trăire sinceră pe mai multe planuri. Și un alt prozator, Manes Sperber, a fost surprins de o grimasă nervoasă. Când vorbea la tribună părea îmbătrânit, ofilit, dar după o pauză de relaxare recăpăta un profil ingenuu de copil. Și el a semnalat vorbirea în cascade, "un alergător de fond care încearcă neîncetat să se depășească singur". Drieu îl portretizează insinuând altceva: "Malraux, care e un adept al lui Nietzsche, un violent apolog al teroarei, apără aventura
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
va veni ceea ce este desăvârșit. Ultimul surprinde și nu prea cu recentul American Experience, volum care, deși nu depășește cu nimic formula poetică de acum trei ani, îi ridică mizele. Aceeași directețe frapantă a notației, susținută pe fundal de perspectiva ingenuă a unui copil mare, sunt recanalizate acum spre o viziune unitară. Oricât am încerca să evităm suprapunerile dintre autor și personaj, așa cum o face Daniel Cristea-Enache într-un balet hermeneutic inutil și greoi, Dósa își valorifică poetic „experiența” de work
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
și Radu Pavel Gheo. "Eseul de față propune, prin selecție " afirmă Ruxandra Cesereanu în Introducere ", o scanare a mentalului românesc la nivelul imaginarului lingvistic violent". În ciuda subiectului tare (în sensul publicisticii de senzație), declarația de intenții a Ruxandrei Cesereanu pare ingenuă, autoarea asumându-și, pe cât posibil, o anume obiectivitate a perspectivei de interpretare asupra definițiilor emoțional-resentimentare ale românismului. Însăși selecția operată de astă dată asupra materialului publicistic și, pe alocuri, literar, respectiv opțiunea deliberată pentru a ilustra imaginarul "românilor" exclusiv prin
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
în el. Scenele muzicale sunt impregnate cu un umor infailibil, care, de altfel, salvează de patetism subiectul. În rolul artistului travestit și... fezandat, Ovidiu Ghiniță face una din creațiile memorabile ale carierei lui, de-o consistență aproape insuportabilă. Cinic și ingenuu deopotrivă, pervers și înduioșător în disperarea sa, Ragnar, personajul său, se împiedică doar în propria-i ostentație. La fel cum Adriana Ghiniță, o actriță plină de energie, își construiește în forță personajul, ca apoi să-l... saboteze cu un soi
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine, și programul teoretic, dar și ampla demonstrație practică a Realismului constructiv. III. și lumile paralele După o pauză semnificativă,de aproximativ zece ani, timp în care se întoarce, pe jumătate ingenuu, pe jumătate savant, la studiul elementar al formelor anatomice, Hans Mattis Teutsch revine în forță, la începutul deceniului cinci, cu o iconografie surprinzătoare și, aparent, nouă. Nudul, masculin ca structură somatică generală, dar asexuat în particular, de fapt un nud
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
gătită fain, "ŕ quatre épingles", pe Athena, - ceștilalți renasc un autor în chip spontan și genuin, de unde și impresia că opera tradusă e una, oarecum, in statu nascendi, e un incompiuto. Primii sunt îndeobște, ingenioși; ceștilalți sunt (sau, numai, par) ingenui... E, pare-mi-se, cazu-ți propriu, Ioana. Rilke al tău are ceva din abandonul unui înger ce surâde, rătăcit, printre mizeriile umane. Are, de-asemenea, o prospețime, o răcoare, o "reveneală" de afresco, atunci când "acuarela suferindă" nu se va
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
pe unde fiindcă așa sunt îngerii După mine Floarea de vișin face mâțanii pe toțI ne clătește în dansa sufletul ni-l afânează și ne deschide ușa la peșteri Floarea de vișin veni și trecu în zigzag prin copaci norocoși ingenua florentină-i grăbita ghicește în palmă Ca o năluca pierii ca amăgirea unei noi pubertăți După ea flacăra șI umbră după ea aceleași chei pentru alte uși După mine din nou `naintea mea după mine să nu mai deschizi la
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
într-o epistolă a unui coleg era pretext de amuzament pentru Tăciune, iată-l, lucid, folosind de trei ori termenul în cauză. Și asta mai mult parodic decât din nesiguranță stilistică. Ceea ce odată l-a contrariat nu se poate repeta ingenuu în scrisul naratorului. Cu adevărat important însă e un alt amănunt: naratorul X (cel de-al doilea, neidentificat) e invitat să continue manuscrisul folosindu-se de propriile amintiri. Și doar de ele. Fără mustrări de conștiință, acesta ne oferă varianta
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
într-altul, ca în romanul picaresc... Ca în Candide-ul lui Voltaire, să zicem, cu care cartea lui Lucian Dan Teodorovici aduce. Aduce, ba chiar seamănă, ca stil, ca tempo (tempo giusto), ca frazare. (De menționat, în paranteză, că și ingenuul erou al autorului francez va fi fost „... chassé d’un beau château à grands coups de pied dans le derrière”!) Ceea ce, însă, le deosebește ar fi faptul că, în Circul nostru..., oamenii circulă aiurea, că circulația lor semibrowniană e sinonimă
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
Perioada postbelică o să le adopte. Nu mai e, după '44, vorba atît de onoare, cît de onorabilitate, de asigurarea unei poziții în schemă. Într-o lume a lucrurilor sigure, de bine, de rău - același Alecsandri se întreabă, în numele vreunui străin ingenuu, în fața avalanșei de român și românesc amprentînd și denumirea străzilor, și pe-aceea a cașcavalului, "de nu cumva românii se tem să nu fie confundați cu chinezii, în țara lor" - onorul e neschimbător. Onoarea, cu propteaua "pe onoarea mea", un
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
de ceea ce el consideră a fi doar o „afectare morală”, „foarte rizibilă dacă n-ar fi foarte plictisitoare” (p.2), autorul respinge ingredientele fourieriste și saint-simoniene proclamând că „de la căsătoria cu civilizația, societatea și-a pierdut dreptul de a fi ingenuă și pudibondă” (p.10). În aceste condiții, cele mai periculoase vicii rămân ipocrizia și invidia. În viziunea lui Théophile Gautier, raportul societate literatură este unilateral. „Cărțile urmează moravurilor, dar moravurile nu urmează cărților...Nu știu cine a spus, nu știu unde , că literatura și
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
de dincolo aduc cu ei secunde. Nu vă apropiați, nu clătinați bărcile de unde. De dincolo, deja, au venit clipe Și au trecut odată cu fumul din pipe. Un bătrân s-a oprit la copilul din leagăn Și tot ca el de ingenuu meargă-n Lacrimi de vânt, ochi roșii după Floarea ofilită sub timpul din lupă. Mai mare se face durerea pe bancă, Bătrâna se pierde în pulbere, parcă, Cuvântul și el mai mult se mâhnește Sub tăcerea plecată în lacrimi de
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
modernă, de subtilă răscolire a substraturilor, eșuează nu o dată în impresia de desuetudine care persistă în bucățile lui literare, oricît de infuzate cerebral ori "lucrate cu frăgezime" (I. Negoițescu) ar fi ele. E salvat în permanență de stilul cordial și ingenuu, reușind să-și îndeplinească pînă la sațietate dezideratul întru creație : Aș fi fericit să scot din subiectul meu tot ce simt că ascunde ca rezerve de emoție, poezie și grație." Emoție, poezie și grație... Atît a vrut, atît a obținut
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
și devine el însuși, prin investiția de sensibilitate și de inteligență în relația directă cu arta românească de astăzi, un partener al artistului și, în același timp, agentul activ al unei realități căreia comunismul i-a distrus pînă și ipostaza ingenuă de proiect: aceea care privește conviețuirea artei cu lumea reală, fără traume și fără umilințe majore.
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
însă, în priviri lumina de făgăduință a unei plaje incredibile. Asta, desigur, o vedea Ulysse. Era de un arbitrar absolut, de un rose-cyclamen neasemuit, ca un vertij de suprem exotism, - pustiul ei se popula fără de vrere, pentru mine, cu zvîcniri ingenue, de călăreți galopînd juvenil, ieșiseră, ași fi jurat, din primăvara eternă a unui tablou bine știut de Gauguin. Etern sacrala putere a ficțiunii - aceea plastică, de astădată -, corectînd orice prezumpție, de scepticism blazat și de răceală epigonică!
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
aceeași măsură se privesc reciproc, se portretizează recognoscibil sau generic și se scrutează, în același timp, pe ele însele. Se privesc, însă, cu un ochi precaut, care știe să convertească la timp tentația narcisiaca în ironie tandra și în feerie ingenua. Dar ceea ce văd ele cu adevarat, în transparență limbajului și în opacitatea propriului chip, este o configurație misterioasă a feminității, imaginea aburita a unui mit. Prin țesătura unor tuse largi, care amintesc oarecum pensulația lui Sălisteanu, chiar dacă pictorița a fost
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
ca o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. însă nici aceste secvențe vag antropomorfe nu deviază către observația denotativă și psihologizantă, nu părăsesc, nici măcar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenuă de construcții mentale care nu fac decît să certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspiră, de fapt, coordonatele unei existențe morale. Desprinderea
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]