618 matches
-
existența oamenilor din vârsta de aur, de sub domnia lui Cronos. Această eshatologie va fi amplu elaborată apoi, mai ales sub influența orfismului. Elyseul nu va mai fi doar privilegiul exclusiv al eroilor, ci va deveni accesibil sufletelor celor drepți și "inițiaților". E vorba de un proces destul de frecvent în istoria religiiJor (cf. Egiptul, § 30, India etc.). E necesar să adăugăm că mitul vârstelor succesive nu reprezintă opinia unanimă privind originea oamenilor, în fond, problema antropogoniei nu pare să-i fi preocupat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
De la "viziune" Ia cunoaștere "Extazul" apollinian, deși provocat adesea de "inspirația" (adică posesiunea) zeului, nu implica totuși comuniunea din enthousiasmos-ul dionysiac (cf. § 124). Extaticii, inspirați sau posedați de Apollon, erau cunoscuți mai ales prin puterile lor cathartice și oraculare. (Dimpotrivă, inițiații în Misterele lui Dionysos, bakkhoi-i, nu dau niciodată dovadă de. Putere profetică.) S-a remarcat caracterul "șamanic" al anumitor personaje semimitice, reputați adoratori ai lui Apollon. Hyperboreanul Abaris, preotul lui Apollon, era înzestrat cu puteri oraculare și magice (de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
i se ridice un sanctuar, după ratarea imortalizării lui Demophon, și îi va învăța pe oameni riturile sale secrete abia după ce își va fi regăsit fiica. Inițierea de tip misteric se distingea net de aceea pe care o întrerupsese Metaneira. Inițiatul în Misterele din Eleusis nu obținea nemurirea. Un foc mare ilumina la un moment dat sanctuarul din Eleusis. Dar, deși se cunosc câteva exemple de cremațiune, este puțin probabil ca focul sa fi jucat un rol direct în inițieri. Puținul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faptul că misterul central implica prezența celor două zeițe. Prin inițiere, condiția umană era modificată, dar într-un alt sens decât transmutarea ratată a lui Demophon. Rarele texte vechi care se referă nemijlocit la Mistere insistă asupra beatitudinii post-mortem a inițiaților. Expresia: "Fericit acela dintre oameni." din Imnul către Demeter revine ca un laitmotiv. Fericit cel ce a văzut aceasta înainte de a pleca sub pământ!", exclama Pindar. "El cunoaște sfârșitul vieții! El îi cunoaște începutul!" (Threnoi, fr. 10). "O, de trei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acei muritori, care după ce au contemplat aceste Mistere au plecat la Hades; numai ei vor putea trăi; pentru ceilalți totul va fi suferință" (Sofocle, fr. 719 Dindorf, 348 Didot). Cu alte cuvinte, ca urmare a celor văzute la Eleusis, sufletul inițiatului se va bucura după moarte de o existență fericită. El nu va fi câtuși de puțin o umbră tristă și decăzută, lipsită de forță și de memorie, condiție atât de temută de eroii homerici. Imnul către Demeter nu face decât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
episodul central al epopteiei și că experiența religioasă decisivă era provocată chiar de prezența zeițelor. Nu cunoaștem cum se realiza această regăsire, nici ce urma după asta. Nu știm nici de ce o asemenea viziune putea schimba radical situația post-mortem a inițiaților. Dar nu ne putem îndoi de faptul că epoptul percepea un "secret divin", care îl "familiariza" cu zeițele; el era, întrucâtva, adoptat de către divinitățile eleusiniene 10. Inițierea revela atât apropierea de lumea divină cât și continuitatea dintre viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lumea divină cât și continuitatea dintre viață și moarte. Idei, desigur, împărtășite de către toate religiile arhaice de tip agricol, dar respinse de religia olympică. "Revelarea" continuității misterioase dintre viață și moarte îl reconcilia pe epopt cu ineluctabilitatea propriei sale morți. Inițiații în Misterele din Eleusis nu formau o "Biserică", nici o asociație secretă comparabilă cu Misterele din epoca elenistică, întorși acasă, myștii și epopții continuau să participe la cultele publice, în fond, numai după moarte inițiații se regăseau din nou împreună, despărțiți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epopt cu ineluctabilitatea propriei sale morți. Inițiații în Misterele din Eleusis nu formau o "Biserică", nici o asociație secretă comparabilă cu Misterele din epoca elenistică, întorși acasă, myștii și epopții continuau să participe la cultele publice, în fond, numai după moarte inițiații se regăseau din nou împreună, despărțiți de mulțimea celor neinițiați. Din acest punct de vedere, Misterele eleusine de după epoca lui Pisistrate pot fi privite ca un sistem religios care completa religia olympică și cultele publice, fără să se opună instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știe, "secrete inițiatice", pe care diverșii autori le comparau cu aspectele eleusiniene 1}. În epoca neopitagoricienilor și neoplatonicienilor, unul din clișeele cele mai folosite era scrisul anume enigmatic al marilor filosofi, ideea că maeștrii nu-și revelau adevărata doctrină decât inițiaților. Acest curent de idei își va afla sprijinul cel mai de nădejde în "secretul" de la Eleusis. Majoritatea criticilor moderni nu acordă prea mare importanță interpretărilor alegorice sau hermetice propuse de mulți autori ai Antichității târzii. Totuși, în pofida anacronismului lor, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
puține și aluzive, sunt departe de a constitui elementele unei biografii. Marjan Mole a încercat să arate că până și rarele referințe la personaje și evenimente aparent reale nu oglindesc în mod necesar realități istorice: Vistaspa, de exemplu, reprezintă modelul inițiatului. Totuși istoricitatea lui Zarathustra reiese nu numai din aluzii la personaje și evenimente concrete (micul prinț Vaepya care, "la Podul de iarnă", i-a refuzat popasul etc.), ci și din caracterul autentic și pasionat al poemelor găthă. Pe deasupra, suntem surprinși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întâmplarea unui rege scit, Skylas, care, la Olbia, pe Borysthene (Nipru), se "inițiase în riturile lui Dionysos Baccheios". În timpul ceremoniei (te le te), posedat de către zeu, ci se prefăcea/drept "bacchant și nebun". Era, foarte probabil, o procesiune în care inițiații, "sub puterea zeului", se lăsau purtați de o frenezie considerată de către public, ca și de posedații înșiși, drept "nebunie" (mania). Herodot se mulțumea să reproducă o istorie care i se povestise la Olbia. Demostene, într-un pasaj celebru (Despre coroană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a animalului), despre "kraterizo" (de la krater, vasul în care se amesteca vinul cu apă, "băutura mistică"), despre "purificare" (catharmos), constând mai ales în a-1 freca pe inițiat cu argilă și făină, în cele din urmă, slujitorul îl ridica pe inițiatul prosternat ori întins la pământ, și acesta repeta formula: "am scăpat de rău, am găsit lucrul cel mai bun" și toată adunarea izbucnea în ololyge. A doua zi avea loc procesiunea adepților, încununați cu mărar și rămurele de plop alb
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Bacchantele, și nici într-o operă atât de târzie ca Dionysiacele lui Nonnos. Acest lucru este suficient ca să-1 deosebim pe Dionysos de Zalmoxis, cu care e comparat, și câteodată confundat, de la Rohde încoace; căci zeul geților îi "nemurea" pe inițiații în misterele sale. Dar grecii nu îndrăzneau încă să depășească distanța infinită, care, în ochii lor, despărțea divinitatea de condiția umană. 125. Când grecii redescoperă prezența Zeului. Caracterul inițiatic și secret al tyasiilor particulare pare sigur (vezi, mai sus, Bacchantele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iubirii valorează mai mult decît toată știința lumii; pentru a relua distincțiile făcute de Origen, "înțelepciunea lui Hristos", cea a simplilor credincioși, trece acum înaintea "înțelepciunii acestei lumi", rezervată oamenilor instruiți, și dincolo de "înțelepciunea conducătorilor lumii", apanaj al supradotaților și inițiaților. Forța de propulsie a creștinismului a fost tulburătoare: el a învins o mitologie dominantă subminată nu cu ajutorul unei bune filosofii, ci cu acela al unei mitologii mai puternice. Un mit acționează mai repede și mai puternic decît un concept. Dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acest codex a dobîndit și argumentul fizic al autorității, care a făcut ca lectura textelor sfinte să nu rămînă, așa cum dorea Ioan Gură de Aur, apanajul călugărilor. Pînă la Întrupat, religiile de mistere, cosmopolite și numeroase, nu se adresau decît inițiaților. El a deschis tuturor porțile paradisului. Cît despre religiile instituite, ele erau teritoriale: zeii cetății grecești, cultul civic roman. Iudaismul, mai ambițios, rămînea identitar, defensiv și etnocentric. Revoluția evanghelică se caracterizează prin faptul că are o țintă nelimitată: mergeți și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la zero toate mediațiile introduse de credința creștină. Gnosticul mizează Eternitatea împotriva Timpului, Revelația contra Istoriei, Sufletul împotriva Trupului. Marxismul investește primul termen în cel de-al doilea. Unul descompune, celălalt încorporează. Gnosticul vizează sistematic separarea, Luminii de Tenebre, a inițiatului de profan. Marxistul are în vedere în principal îndemnurile la unitate a teoriei cu practica, a forțelor culturale cu forțele de muncă, a inteligenței cu masele. Gnoza este un elitism individualist: gnosticul se ridică prin știința viziunii în Dumnezeu și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
scriitor. Piețarii ar putea da lecții multor profesori de limba și literatura română cum am avut și io în liceu. Cea mai mare greșeală pe care o fac acești profesori e că prezintă literatura ca pe o artă rezervată exclusiv inițiaților de teapa lor. Ceva ce-ți e inaccesibil ție, ca simplu coate-goale ce te afli. Și atitudinea asta a lor îndepărtează pe oricine de literatură. Profesorul are voce cutremurată de măreție. Totuși, lucru al naibii de curios, vorbește totodată cu dispreț, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceva, mai era cineva: era Pavel Coruț. Citeam pe nerăsuflate toate cărțile lui. Aveam o mare nevoie de acel tip de mesaj, descopeream că mai există și alte lumi, lumi paralele celei percepute de noi, muritorii obișnuiți, lumi accesibile doar inițiaților. În aceste lumi vedeam nevăzutele, auzeam neauzitele, dispăreau durerile și - cel mai important! - primeam puteri nemaiîntâlnite, puteri cu ajutorul cărora puteam schimba și deturna Omenirea spre bine! În plus, apărea un alt element ce era dătător de mari speranțe pentru mine
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai degrabă o preoteasă solară în stare să săvârșească ritualul prin intermediul căruia își caută o posibilă situare în lumea ei. Se cere un contact direct cu cosmosul ca să poți să ajungi să domini relitatea; toate astea sunt posibile numai pentru inițiații care au atins un anumit nivel - acela care le permite nu să se sustragă legilor naturii înseși, ci să fie ascultați de ele. Amplex Câinele meu a devenit neliniștit, e neascultător și nu vrea să se întoarcă acasă. A întâlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
E mai puternică decât toții protagoniștii tragediilor grecești. Medeea sunt eu, închei patetic. Extaz dionisiac Am asistat la un dans magic rezervat bărbaților, care se cheamă căluș: e un mister coregrafic transmis în chip secret din tată-n fiu. Numai inițiații pot participa la el. Ar putea fi o reminiscență a ritului dionisiac încă viu. În primăvară, timp de o lună încheiată (călușul durează chiar treizeci de zile), un număr de tineri dansatori, după ce și-au lăsat locuințele, se duc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la miezul nopții, în mare secret, pe malul unui râu. Misterul ritualului trebuie să rămână intangibil și, ca atare, nici o milă nu există față de cel care, din nenorocire, ar face eroarea să-l dezvăluie. Acesta ar fi decapitat. În căluș, inițiații se dispun în cerc, în jurul unuia dintre ei numit Mutul; acesta din urmă, mascat cu un cap de lup, scoate urlete de fiară înfuriată și poartă în mână o măciucă de lemn ce prefigurează un phalus. Dansatorii îmbracă niște cămăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
intre în echipa mondială care să facă o nouă ordine în universul nostru planetar! Uneori nu putem interveni nici în curtea noastră ca să facem ceva ordine. 96 Specialiști în sacru? În gândirea hindusă ei sunt: yoghinul, șamanul, vraciul, alchimistul, ascetul, inițiatul. Yoghinul face totdeauna contrariul a ceea ce viața îi cere, el trăiește în afara vieții, tinde spre o renaștere inițiatică. Șamanul pune stăpânire pe spirite, acționează pentru alții, ar avea acces la divinitate, el este un ales. 97 Rețeaua nevăzută de căi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și învățat orientalist (totul se petrece în București, pe o misterioasă strada S., aflată lânga Calea Victoriei). Între hârtiile doctorului Zerlendi, autorul descoperă un jurnal, care descrie etapele apropierii de Shambala, tărâmul fericit al spiritualitații curate. Pe acest tărâm descindeau numai inițiații. De aceea, printr-o muncă titanică, care cere multe exerciții puse în practică, doctorul Zerlendi va experimenta transa hipnotică și alte metode spiritualiste, cercetând biografia doctorului sas din Brașov, Hönigberger. În jurnal sunt descrise amănunțit o parte din aceste metode
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
atare realitate este amplu atestată În sursele vremii, diplomatice sau de altă natură. Tendința Regelui Carol I după acest moment zero, oarecum nerealistă, a fost aceea de a „Îngheța” componența grupului de decizie și chiar de a restrânge a cercul inițiaților. Desigur, nu doar membrii Reprezentanței Naționale au fost excluși din procesul de elaborare și gestionare a politicii externe, ci și majoritatea membrilor Cabinetului <ref id="3">3 Cf. Rudolf Dinu, King Charles I and Decision Making Process in the Romanian
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
fidel al tradiției legii morale a Ordinului. Într-adevăr, în tot ceea ce voiu enunța, nu voiu face decât să urmez litera și spiritul, fie parafrazând, fie complectând, fie clarificând. Deci afirm încă o dată, așa cum au afirmat și trebuie să afirme inițiații tuturor timpurilor, că cred într-un singur Dumnezeu, cunoscut și respectat de oameni în forme și limbi diferite. Afirm că orice om de bine și de onoare, pătruns de adevărul legii morale, este un frate al meu, ori cărei seminții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]