585 matches
-
ar fi fost un dur. Lucrând la acest film am putut să înțeleg că avea o altă față. Aici există patru ore și jumătate despre ce eu cunosc în legătura cu Che. Am descoperit cum a fost obiectul a multor injustiții... Îl respect că figură istorică, ca un bărbat consecvent"! Che apare în spectacolul muzical al lui Ricky Martin, este "Santo Ernesto" sfântul Ernesto pentru mulți țărani bolivieni, lider necontestat la vânzări al firmei "The Che Store", "destinatarul" tricoului numărului 59
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sa, să fie o luptă doi la unul. Dacă una dintre cele trei puteri devine mai puternică decît celelalte două la un loc, atunci apare tirania, cel puțin în putere; dacă se întîmplă ca două puteri să se unească în favoarea injustiției pentru a oprima minoritatea, deci pe cea de a treia putere, aici este vorba de o conjurație împotriva Statului. Dar dacă toate cele trei puterile se unesc împotriva justiției și nu mai simt propria lor opresiune și nici pe cea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
zi pe prima pagină despre „cutremurul de la Royal Opera“!!! Dorisem să mă distanțez de toate montările pe care le văzusem, care puneau greșit accentul (după părerea mea) pe aspectul politic și social al poveștii. Da, În Fidelio e vorba de injustiție, de Închisoare, de drepturile omului. Pizzaro poate fi promotorul oricărei dictaturi. Regia est-germană l-a reprezentat Îmbrăcat În costum fascist (previzibil). Dar interpretarea mea era cu totul alta, În parte datorită unei călătorii. Ascultam Fidelio În mașină, conducând din nordul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
este imoral să îndatorezi generațiile care vin. Altfel, de banii pe care-i dai aici, lipsești de ei Educația, SĂnătatea, Cultura. Iar cei care i-ar primi, de cele mai multe ori, nu mai sunt cei cărora trebuie să le repari această injustiție a regimului comunist. V.A. : Da, legile cu restituirea au fost făcute foarte prost. Au beneficiat de ele, deseori, rude colaterale, alteori indi‑ vizi care nici nu fuseseră rude cu defuncții proprietari. În loc ca legile să-i îndestuleze pe urmașii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
așteptare. Decizia CEDO așa spune : că trebuie să fii consecvent cu politica ta, oamenii trebuie tratați egal. Deci cine a adoptat această politică a condamnat genera‑ țiile viitoare să cotizeze la bugete deficitate de părinții și bunicii lor, creând alte injustiții pentru a o rezolva pe prima. Un lucru e clar la ora asta : prin Tratatul de la Maastricht, oricine vine la putere e obligat să respecte limitele de deficit bugetar. Așa am ajuns în situația că vrem să dăm puncte înapoi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ar fi meritat să fie menținute sau disprețul față de generațiile considerate nereformabile din cauza vârstei la care i-a surprins revoluția. Din punct de vedere macrosocial acest lucru a fost o eroare, iar din punct de vedere individual a fost o injustiție. Nu tot ce a fost clădit, fondat sau inițiat în perioada socialistă este o eroare. Migrația post-1989 este un eșec care afectează țările din est pe termen lung, căci le privează de forță de muncă și de creație. Migrația este
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
mergem sută la sută până la moarte, alături de Axă. Ori triumfăm cu Axa, ori cădem cu Axa [...], însă, eu vreau să răstorn arbitrajul de la Viena - fără s-o spunși să pregătesc campania pentru opinia publică mondială. Antonescu a arătat lui Hitler injustiția comisă la Viena. Potrivit notei de conversație întocmită de interpretul lui Hitler, Paul Schmitd, Hitler a replicat că „era de la sine înțeles că arbitrajul de la Viena nu găsise soluția ideală", dar că, el, Fuhrerul, „poate să-l asigure, totuși, pe
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
reflecția noastră păstra amprenta lecturilor specializate, deși nu era lipsită de aportul istoriilor proprii de viață, el își întemeia preponderent reflecția pe o experiență ieșită din comun, individuală și colectivă, pe care încerca s-o înțeleagă, dincolo de tragedie, absurditate și injustiție, prin recursul la rațiune. După cea trăit la Sofia până la trei ani, Jean-Jacques Askenasy a locuit cu părinții în Franța până la vârsta de nouă ani, pentru a se stabili apoi cu toții în România, unde el avea să rămână, așa cum menționam
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
discutabil și ale unor torționari cu capete de broască sau de reptilă, ci „În brațele” și În spațiile igrasioase ale unui sistem de-o sălbăticie și invenție a torturii umane nemaivăzute pe plaiurile noastre, altfel nu lipsite de suferință și injustiție! Și iată cum, soții Ierunca - sprijinindu-se atunci pe vârful disidenței românești Paul Goma, care Încă, naivul, se credea solidar cu ei și cu editorul G. Liiceanu, nebănuind că, la rându-i, va fi uitat undeva, la o margine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
letargie politică, „orașul revoluției” și al primilor martiriă, nu numai că erau priviți cu ură, justificată, de pături largi intelectuale și formatoare de opinie, dar urmau să focalizeze Întreaga și instinctiva antipatie și rezistență adunată În cele cinci decenii de injustiție și ruină națională și economică. Dacă Iliescu ar fi rămas „În mișcare”, dar n-ar fi ocupat un post de prim-plan, foarte curând ar fi fost aclamat și de acele cercuri care-l priveau cu neîncredere, În ciuda acelei aure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
calcul al probabilității, răsturnîndu-i argumentele, ce atîrnă greu adeseori, prin pura instinctivitate, printr-un curaj al minții care se Învecinează cu nebunia. Multă vreme, În „tinerețile mele”, am fost preocupat de literatura europeană care avea ca temă răzbunarea, răzbunarea unei injustiții, se’nțelege, de la Hamlet la Contele de Monte-Cristo; de la Julien Sorel din Le rouge et le noir al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Hamlet la Contele de Monte-Cristo; de la Julien Sorel din Le rouge et le noir al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin „glorie” visam răzbunarea injustiției pe care o suferisem În tinerețe, dar și cea a clasei mele, burgheze, orășenii și intelectualii unei vremi de criză gravă și dublă - războiul și catastrofa ideologică! Sigur, cu psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În care credeam - În care credeau, oricum, acei eroi și acele personaje care ne-au fermecat și „ne-au convins” până În fibra cea mai adâncă a ființei. După cum se vede, a „visa” Înseamnă pentru cei care vor să răzbune o injustiție, de orice fel, o armă extrem de practică, de eficientă. Cine nu visează și În acest mod, dacă nu va fi un invins al realității, ceea ce se cheamă un ratat, va fi un „ciudat om liber”, atât de „liber” de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În aventura deja uzată și compromisă a capitalismului, cum e posibil să „dai timpul Înapoi”, acel „timp al mentalităților evoluate” care condamnaseră fără drept de apel acea epocă a burgheziei industriale și post-industriale, capabilă de atâtea crize, grave inegalități și injustiții și focar a nu puținor conflicte armate distrugătoare la modul aproape absolut, datorită progreselor uimitoare pe care le făcuse tehnica În ultimul secol, tehnică de care au știut să se servească câțiva șefi de state, de la Răsărit sau de la Apus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
petrece și azi același fenomen, mai există marxiști pe glob, marxiști de bună credință și suficient de „naivi” ca să creadă că este posibilă o societate fără clase, unde să fie abolită nu numai degradanta muncă fizică, dar și umilitoarea, Înjositoarea injustiție socială pe care au adus-o după sine toate marile epoci ale organizării omului, chit că se chemau sclavagim, feudalism sau burghezie?! După căderea În 9 noiembrie a Zidului de la Berlin și apoi, În doar doi sau trei ani, demolarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care locuiesc În pensinsula Bretania pentru a reactualiza limba și literatura ca și obiceiurile bretone, aproape dispărute În modernitate! Sigur, va trebui s-o deosebim, această temă - această nesiguranță?! -, de grija și grijile economice, de revoltele care curg din justificatele injustiții și legi Încă ne-conforme necesităților unei mari părți a populației; ca și de discordanțele dintre Nord și Sud, care, deși par a se sprijini și pe motive etnice, istorice sau morale, nu au de fapt legătură directă cu această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am făcut-o dintr-o expansiune morală, doritor de a participa la bucuria națională, colectivă și, mai ales, uimit și „Înfometat” de acea „justiție” care a operat, ca un Deus ex machina, sub ochii noștri, noi, „obișnuiți” de secole cu injustiții și brutale contra-adevăruri sociale. Nu din patriotism și nici pentru că mă „speria” exilul, cel german sau francez, familia mea, soția mea, se găseau „acolo”, În „libertate sau bogăție”, aveam un editor și mă aflam Într-un „vis” al pubertății, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de pace, un război sau altul, să „răstorni” acea ordine și așezare pe care ai găsit-o În societate când te-ai născut și de „erorile” sau chiar de „injustiția” căreia te-ai convins În anii Înflăcărați ai formării propriului caracter. Este, bineînțeles, disputa eternă Între „evoluție” și „revoluție”, iar timpurile moderne, odată, mai ales, cu cele două mari revoluții, cea engleză și cea franceză, care au semnificat sfârșitul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zeii istoriei - cum o cred unii istorici romantici! - pentru a scoate lumea și deprinderile oamenilor din scleroza unui timp, altădată potrivit și necesar, ajuns Însă „azi” - acel azi În care tinerii revoluționari, cum o spuneam, iau act de absurdul și injustiția socială! - obsolet și reacționar, „ucigaș” de vise și elanuri. Nu vreau să intru aici În discursivitatea unei filosofii a istoriei, dar trebuie să consemnez - propunând „variante muzicale” la un același motiv al disputei Între „tineri și bătrâni”! - că, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Da, „revoluția” m-a ales drept victimă și nu am fost singurul; câteva zeci sau sute de tineri, din imprudență naivă sau din Întâmplare, pur și simplu, sau pentru că purtau acea „ștampilă” de burghez, decretată inamică, au fost târâți În injustiție continuă și flagrantă, eșuând, mulți dintre ei, dacă nu În Închisorile staliniste, cele mai fioroase ale Europei, Într-o marginalitate socială „Închisă” și stabilă. Și atunci, stimatul meu lector, ce mai rămâne din „paradisul tinereții”?!... Nu mult, nu foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
când nu puțini „nedreptățiți brutal” și-au regăsit nu numai ființa, dar și demnitatea. Aceea profundă, de om ce-și Înalță, cum o spune poetul, „fruntea spre stele!”. Sigur, aici nu suntem departe de axul Întregii opere dostoievskiene: suferința. Nedreptatea, injustiția cea mai atroce și mai repetitivă și chiar și crima care Îl „ajută”, până la umră, pe omul stingher și confuz de a se regăsi, de a „re-Întâlni alți oameni”, pe care, până atunci, În tumultul social și prins de interese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
presiunilor și acaparantelor interese sociale, se „pierde pe sine”; de fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o boală, o infirmitate gravă (vezi nuvela formidabilă tolstoiană Moartea lui Ivan Ilici!Ă - Îl Întorc cu fața spre sine. Suferința dostoievskiană este darul acestui mare Rus care ne arată „calea” spre această regăsire de sine, spre această simplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opera sa - și astfel și, mai ales, astfel! Nu numai ca o pictură de moravuri și caractere, ca o mărturie a timpului său. Norocul, În opera dostoievskiană - deoarece vorbim mereu despre noroc! -, are fața aceasta enorm paradoxală a suferinței, decăderii, injustiții, crimei! E greu, Însă, de a aplica această „formulă” lumii noastre, secolului pe care tocmai l-am traversat. E greu, este imposibil să-i convingi pe Nemți - această mare nație creatoare de valori inestimabile! - că cele două războaie nefericite pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ciment, În seara cutremurului din 4 martie ’77. Mai putem vorbi, Într-un asemenea caz, de existența unei justiții a existenței?! Noi, care am vrea cu toate puterile ființei noastre să credem În „ea”?! Da, e adevărat, suferința, suferința, injustiția brutală a oamenilor și a istoriei a făcut din tinerelul Ivasiuc o personalitate, un creator, dar... „cealaltă” suferință, care nici nu este una, moartea accidentală, „absurdă”, a oprit brutal acest „proces” formidabil al renașterii unui individ, al „apropierii” sale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această tendință de egalitate în fața legii și o solicitudine izvorâtă dintr-o înțelegere a rolului femeii în dezvoltarea familiei, celulă socială. Iată care sunt inovațiunile Codului „Regele Carol II-lea” privind femeia: 1) Articolul 155 din noul cod repară o injustiție și o ofensă gratuită adusă femeii de vechiul cod. După termenii vechiului cod, bărbatul, care își surprindea soția în flagrant delict de adulter, dacă ar fi săvârșit asupra ei loviri mari sau chiar omor, putea cere și instanțele de judecată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]