772 matches
-
I. L. Caragiale. Fiord imaginar lansa, cu o emisie impetuoasă și sufocată, austeră și barochizantă, modulată ceremonios în versete opulente, de o „calmă disperare”, tema care generează întreaga poezie scrisă de V.: un lamento pentru candoarea agonizantă („cum să scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
personaje ce reprezintă variate ipostaze ale autorului, convins că redactarea la persoana întâi este singura demnă de atenție și încredere. Periodic, V. pare să simtă nevoia să-și reconsidere activitatea poetică, fie ea ludic-ironică sau vizionară: antologia Atelier de potcovit inorogi (2003), cu versuri selectate din cinci volume anterioare, oferă încă o imagine de ansamblu asupra liricii sale, trasând evoluția în cele aproape două decenii scurse de la Mona-Monada la Lucianograme. SCRIERI: Mona-Monada, Iași, 1981; Despre felul cum înaintez, București, 1983; Să
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
Iași, 1996; Iașii între legendă și istorie (în colaborare), Iași, 1997; Lucianograme, Botoșani, 1999; Poeme-Poèmes, ed. bilingvă, Oradea, 1999; Cambei în China. Carte de turism și masaj oriental, București, 2000; Grenade și îngeri. Proze cezariene, Iași, 2001; Atelier de potcovit inorogi, pref. Ioan Holban, Iași, 2003; Iași - citadelă europeană (în colaborare), Iași, 2003. Ediții, antologii: Parlamentari, prefecți, primari de odinioară - Vasile Pogor și Nicolae Gane, Iași, 1993; Mihai Codreanu, Blestemat la neuitare, Timișoara, 1996; Ștefan Vasiliu, Darul duhovniciei, Iași, 1997; Iași
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
vestejit iarba din mine, / apele au miros de sărut putred” (Schimbare). Poeta simte apăsarea timpului bântuit de războaie și cataclisme (seceta planetei, bolile, stresul cotidian etc.) și preconizează o nouă renaștere prin regăsirea ritmurilor naturii („sub pleoapa pădurii / se naște inorogul”). Purificarea se poate face și prin dragoste, prin întoarcerea la marile resurse și candori ale copilăriei. De unde, și evocarea unei mitologii a familiei, prezentă foarte des, ca punct de referință într-un ritual ce instituie un dialog cu ființele protectoare
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
perceptibil și anterior, conduce acum la retragerea în sine și în meandrele memoriei. Tărâmul poetic este unul nordic, întunecat, materia este aspră, densă, înghețată: „În sens invers, mergând/ mereu înspre Nord - eu: suflet arid, pietros,/ mușcând zăbala înghețată a lunii...” (Inorog). Sensul drumului este unul coborâtor, mântuirea e nu incertă, ci infernală: „Și astăzi?... O, trup condamnat la țărână,/ schelet trist de cocor!../ Scară incertă, de oase, pe care cobor...” (Amară). Așa cum mărturisește în Cuvântul autoarei, P. scrie o „carte neagră
PEDVIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288746_a_290075]
-
lui Al. Piru la începutul anilor ‘70, va fi recomandat de critic și publicat în 1972 cu titlul, dat de editori, Cuvintele, frumoase flori. Alte culegeri de lirică, mult analizate de critică, îi apar ritmic până în 1989: Biciul albastru (1974), Inorogul alb (1976), Mai mult pasăre decât înger (1978), Boala crinilor (1980), Obiectele verii (1980), Existența poetului (1982), Vara pierdută (1989). O antologie de autor, Mai mult pasăre decât înger, este imprimată după mai mult de un deceniu de tăcere, în
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
drept „cea care aruncă piatra/ în apa liniștită a simțului comun”, iar seducția aceasta este atât de puternică, încât frizează adesea teribilismul. Își construiește poemele din aglomerări vertiginoase de imagini, bogăția realului, polimorf și proteic, transformându-se în densitate lirică. Inorogul alb aduce o tonalitate nouă: metaforele se împuținează, discursul pierde din impetuozitatea inițială, imaginile se simplifică, nu își mai trădează elaborarea, artificiul, iar ironia devine mai subtilă, ocolind opozițiile șocant-teribiliste, gesticulația fiind înlocuită de hieratism, de o simplitate aproape solemnă
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
al lirismului, dimpotrivă, uzând mai mult formule deja încercate, devenite manieră. În pofida unor momente inegale, lirica semnată de N. respiră vitalitate, într-un discurs cu amprentă personală, nuanțat și fastuos. SCRIERI: Cuvintele, frumoase flori, București, 1972; Biciul albastru, Cluj-Napoca, 1974; Inorogul alb, București, 1976; Mai mult pasăre decât înger, București, 1978; Boala crinilor, București, 1980; Obiectele verii, București, 1980; Existența poetului, București, 1982; Vara pierdută, București, 1989; O poveste de-o zi, București, 1990; Mai mult pasăre decât înger, București, 2002
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
București, 1990; Mai mult pasăre decât înger, București, 2002. Repere bibliografice: Victor Felea, Două debuturi poetice, TR, 1972, 20; Nicolae Manolescu, Versuri, RL, 1972, 26; Eugen Barbu, „Biciul albastru”, LCF, 1974, 46; Daniel Dimitriu, Recuperări, CL, 1974, 12; Dumitru Mureșan, „Inorogul alb”, VTRA, 1977, 1; Dan Ciachir, „Mai mult pasăre decât înger”, SPM, 1978, 416; Dana Dumitriu, Un strop de viață, RL, 1978, 51; Dan Mucenic, [Interviu cu Mara Nicoară], LCF, 1979, 11; Victor Atanasiu, „Boala crinilor”, RL, 1980, 32; Vasile
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
pe cerul meu/ zadarnic stelele colind/ Doar gheara ta cum calcă greu/ în jungla inimii o simt”, căci „eu caut în zenitul sumbru” nu altceva decât „cumpăna mare a vieții mele”. Alteori, scenariul liric implică invocația, ca în Luceafărul eminescian („Inorog cu norocu-mi coboară/ și te caut și nu te găsesc”), iar întrebarea retorică disimulează mirajul metafizic: „Cine-n doi Pești mi-a pus sorocul/ și-a scris în cartea vieții mele/ cu undița să-mi prind norocul/ și să mă
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
simbolistică biblică implică un nou destin al artistului: „Corabia de chiparos / gemea de viețuitoare; / sub cea din urmă rază de soare, / un glas tăios ca o sabie / îi striga să se urce în corabie. // Dar între slăbiciuni și destine domestice / Inorogul nu voia să s-amestice” (Inorog). Chiar poeziile conjuncturale, înscrise în canonul politico-ideologic din anii ’50-’60 și devenite reprezentative pentru eșafodajul „noii literaturi”, au un substrat meditativ ce reușește să le ridice la un sens istoric mai general, metaforizarea aduce
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
destin al artistului: „Corabia de chiparos / gemea de viețuitoare; / sub cea din urmă rază de soare, / un glas tăios ca o sabie / îi striga să se urce în corabie. // Dar între slăbiciuni și destine domestice / Inorogul nu voia să s-amestice” (Inorog). Chiar poeziile conjuncturale, înscrise în canonul politico-ideologic din anii ’50-’60 și devenite reprezentative pentru eșafodajul „noii literaturi”, au un substrat meditativ ce reușește să le ridice la un sens istoric mai general, metaforizarea aduce chiar a stil prețios, tot
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
de o parte, se manifestă dedublarea eului auctorial ce poartă măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A., la Ierusalim Unicornus, „autorul ilizibil al acestui Calendar”, nepotul lui Inorog Urzitorul, nume și personaj ieroglific ce amintește de fascinantul Inorog din Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Pe de altă parte, e tatonată „Dumnezeirea travestită”, misterul dedublat, dar și „realitatea inexorabilă” a „autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A., la Ierusalim Unicornus, „autorul ilizibil al acestui Calendar”, nepotul lui Inorog Urzitorul, nume și personaj ieroglific ce amintește de fascinantul Inorog din Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Pe de altă parte, e tatonată „Dumnezeirea travestită”, misterul dedublat, dar și „realitatea inexorabilă” a „autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
și „realitatea inexorabilă” a „autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal, care își răsfrânge și multiplică trăirile în povești alegorice ori poeme (Copii inocenți în cetatea ocrotită, poeziile lui Inorog Urzitorul), își travestește tragismul în parodie ori joc (sunt pagini întregi unde toate cuvintele încep cu aceeași literă), iar misticismul în ironie lucidă (Despre virilitatea duhului și contrariile ei). Calendarul cuprinde 39 de zile din perioada 21 iunie - 14 septembrie
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
istoric cu fapte de arme petrecute la Castelul Cnejilor de pe Valea Bistriței moldave, la sfârșitul secolului al XVII-lea (Diamantul negru, 1971), prin viața lui Constantin Brâncoveanu și a familiei sale (Comoara Brâncovenilor, 1977), prin descrierea vieții lui Dimitrie Cantemir (Inorogul cel înțelept, 1981) sau a voievodului Radu de la Afumați (Voievodul fără teamă și fără prihană, 1984), dar și prin evocarea episoadelor legate de zugrăvirea Mănăstirii Sucevița (Necunoscuta de la Sucevița, 1982). SCRIERI: Miron Costin, I-II, București, 1939; Meșterul Manole, București
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
veacuri, București, 1976; Cheia inimii, București, 1977; Comoara Brâncovenilor, București, 1977; 1 Decembrie 1918. Alba Iulia, București, 1978; Drum de luptă și glorie, București, 1978; Doi strămoși iluștri - Decebal și Traian, București, 1980; Popasuri la vetrele istoriei românești, București, 1981; Inorogul cel înțelept, București, 1981; Povestiri istorice pentru copii și școlari, I-III, București, 1981-1984; Tudor Vladimirescu, București, 1981; Necunoscuta de la Sucevița, București, 1982; Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii, București, 1983; Voievodul fără teamă și fără prihană, 1984; Oana, București, 1986
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
popoarele păgâne. Întocmai ca și Sfântul Pavel, nici eu n-am să preget „în privegheri adeseori, în foame, în sete și în frig”. Pentru că eu am de răspândit învățăturile Domnului în Japonia. Tocmai insulele acela mici care seamănă cu un inorog sunt meleagul pe care mi l-a dat Dumnezeu de cucerit, iar sentimentul că ele sunt câmpul meu de luptă mă cuprinde chiar și acum, după ce am ajuns în Nueva España, mai puternic de fiecare dată când îmi spun rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
posedându-le, să le câștige încrederea, să le afle rostul subtil, până va fi dobândit permisiunea de a intra desculț și cu capul descoperit în lumea lor. Răsucea între palmele asudate o superbă cupă cu picior. Făcută din corn de inorog, era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in viu", care se curăță și se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
copil de la fată mare/ Nebotezat, necreștinat/ L-oi lua și ți l-oi da..." Când se crapase de ziuă și firul de borangic de care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu "planete de tânăr"; o pereche de "cizme spaniole"; un aparat cu pompiță de colectat sputa; câteva fire de cenușă din cuibul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
posedându-le, să le câștige încrederea, să le afle rostul subtil, până va fi dobândit permisiunea de a intra desculț și cu capul descoperit în lumea lor. Răsucea între palmele asudate o superbă cupă cu picior. Făcută din corn de inorog, era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in viu", care se curăță și se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
copil de la fată mare/ Nebotezat, necreștinat/ L-oi lua și ți l-oi da..." Când se crapase de ziuă și firul de borangic de care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]