1,213 matches
-
observă însă că este necesară identificarea unui optimum al feedback-ului; aceasta pentru că un feedback excesiv poate să se constituie într-o piedică la fel de serioasă pentru activitatea organizată ca și un feedback insuficient. Pentru Wiener, tehnicile comenzii, respectiv comunicațiilor sunt inseparabile una de alta; cele două se concentrează în jurul conceptului de mesaj văzut drept „o succesiune discretă sau continuă de evenimente măsurabile, repartizate în timp” (Wiener, 1966, p. 31). Ca și Shannon, Norbert Wiener și-a îndreptat atenția și asupra zgomotului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a fost creat după chipul și asemănarea Domnului și păstrează în sine imaginea acestuia, chiar dacă imperfectă; în acest fel noi putem să descoperim în Dumnezeu mintea, cunoașterea de sine și iubirea de sine, trei realități unite în aceeași esență și inseparabile, în circumincesiune* și relație reciprocă. în schimb, în om, care e o creatură, aceste facultăți sînt separate, fiecare cu propria ei funcție; ele își regăsesc în minte unitatea: acest lucru este însă imposibil în cazul naturii divine, care e unitară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
confunda cele două naturi în Cristos. în următoarele două, Sever combate interpretarea adversarului său, care îl citește pe Chiril ca și cum ar fi calcedonian. Acesta consideră compatibile formulele „o singură natură a Dumnezeului Logos întrupată” și „două naturi unite în mod inseparabil” și susține că Chiril nu a combătut teza lui Todoret potrivit căreia sînt două naturi în Cristos, ci afirmația că sînt două persoane. în schimb, pentru Sever, physis, natura, și hypostasis și prosôpon, persoana, sînt identice, deoarece el conferă termenului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cf. p. 000 - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru înălțarea la Cer a lui Cristos e interesantă întrucît apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-un singur ipostas în Cristos întrupat. Viziunea Sfîntului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e Ioan Botezătorul, care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu cînd vor fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
geografică e inserată în descriere numai pentru a confirma printr-o documentare de visu un sistem religios exclusiv teoretic, descris pe baza propriilor sale principii. Descrierea lumii se întemeiază pe un adevăr inițial, cel creștin: existența universului constituie o parte, inseparabilă, a unui proiect divin stabilit la început, cînd Dumnezeu a creat lumea. Cînd Dumnezeu a vrut să-l facă pe om, a hotărît că această creatură, înainte de a se uni la sfîrșitul vremurilor cu creatorul său, trebuia să treacă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
punere Împreună a două sau mai multe persoane. Este un tip particular de „psihologie a comunicării”, În care fiecare Îl caută pe celălalt, sau dimpotrivă, Îl refuză. Ea este un discurs despre atracția sau refuzul reciproc. Aceste experiențe sufletești sunt inseparabile, avându-și originea În natura Eului. În felul acesta Psihologia Morală vine să completeze Psihologia Generală, căutând să explice natura persoanei și Înțelesul raporturilor interumane cu ajutorul valorilor morale. Reperele acestor raporturi nu sunt Însă numai de natură sufletească, ca simple
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un tot unitar, complex și indivizibil, o unitate organizată conform unor principii structurale, care-i conferă originalitate și unicitate, ceea ce face ca persoana să aibă o anumită identitate, fiind prin aceasta diferită de toate celelalte persoane, dar, În același timp, inseparabilă de ele. Punctul acesta de vedere s-a impus gândirii specialiștilor și constituie un argument, mai mult de ordin metodologic, ca atitudine epistemologică de factură structuralistă. Considerat Însă din punct de vedere dinamic, modul de a fi al persoanei umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se Întâlnească și să se unească cu sfera spirituală. Orice individ simte și acționează, anticipează și răspunde În relațiile sale cu ceilalți tocmai datorită naturii sale bipolare, psiho-morale. În orice acțiune, mobilurile sunt psihologice, pe când motivele sunt morale. Ele sunt inseparabile În starea de normalitate, iar disocierea lor, sau anularea dimensiunii morale, creează condițiile unei activități aberante În relațiile interumane, atitudini ipocrite și perverse sau chiar de factură pur patologică. Admițând existența mai multor niveluri de organizare structurală ale persoanei umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Sunt vinovat. Reversul situației tragice este mântuirea, salvarea care anulează vinovăția tragică, conferindu-mi În mod reparator posibilitatea de redobândire a identității mele pierdute. Este o reîntoarcere la starea anterioară. Tragicul Închide persoana, pe când mântuirea o deschide. În felul acesta, inseparabile una de cealaltă, tragicul și mântuirea sunt ipostaze ontologice complementare și, În esența lor, experiențe psiho-morale ale persoanei umane. Aparent, aflată Într-o situație tragică, persoana se simte absolut singură, abandonată. Dar, de fapt, ea este tragică numai În raport cu valorile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezintă „omul viu În carne și oase” (M. de Unamunoă și nu ideea abstractă de om. Sarcina pe care orice om o are de Îndeplinit În viață este de a-și actualiza propria sa existență (G. Marcelă. Acest aspect face inseparabilă, tematic, persoana de viață. Pentru K. Jaspers, „Viața omului nu trebuie să se desfășoare În seria de generații care se succed, ca cea a animalelor, după un determinism stereotip. Dimpotrivă, cu toată nesiguranța existenței sale, libertatea de care omul dispune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
problemele celuilalt, ale celorlalți, În asemenea măsură Încât se poate afirma că Noi, persoanele noastre, suntem legați unele de altele prin aceleași probleme comune, În care Eurile noastre se Întâlnesc, fie ca dorințe, fie ca interese, și prin intermediul cărora devenim inseparabili sau chiar dependenți unii de alții. Realizarea de sine, acel „a-fi-tu-Însuți” este aspirația firească, naturală a fiecăruia, iar viața psihică este un lung și permanent șir de Încercări prin care se realizează dorințele și aspirațiile persoanei umane. Viața psihică a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
necesar să analizăm ce reprezintă fiecare dintre ele? Aparent cele două componente par a se suprapune, creând impresia că desemnează același lucru. În esență, ele reprezintă faptul că Persoana umană „este” atât ca viață biologică, cât și ca existență sufletească. Inseparabile una de cealaltă, viața și existența reprezintă dimensiunile faptului de „a fi” al Persoanei, Întrucât cele două componente, somaticul și psihicul, sunt inseparabile și nu pot exista independent, una fără cealaltă. În ce constau diferențele dintre ele? Sunt diferite sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
esență, ele reprezintă faptul că Persoana umană „este” atât ca viață biologică, cât și ca existență sufletească. Inseparabile una de cealaltă, viața și existența reprezintă dimensiunile faptului de „a fi” al Persoanei, Întrucât cele două componente, somaticul și psihicul, sunt inseparabile și nu pot exista independent, una fără cealaltă. În ce constau diferențele dintre ele? Sunt diferite sau se completează reciproc? Viața biologică și existența sufletească sunt complementare. Viața este supusă principiului vital al cauzalității, care o determină și o Întreține
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a fi” specific unei Persoane, reprezintă „marca axiologică” a acesteia. La vremea sa, Buffon spunea: „Le style c'est l'homme”. Am făcut acest excursus pentru a sublinia diferențele dar și apropierile dintre viață și existență. Ele sunt, cum spuneam, inseparabile, reprezentând nuanțele unor „registre de a fi” ale Persoanei umane. Vom trece În continuare la analiza propriu-zisă a temelor existenței. Temele existenței Facem de la Început precizarea că Înțelegem prin temele existenței elementele esențiale care constituie, din punct de vedere axiologic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Perspectiva umanului, considerat ca deschidere, condiție și esență a existenței, nu poate accepta limitele care-l Închid ca persoană, Întrucât acestea Îi anulează posibilitatea de a putea exista. Între persoană și existența acesteia este un raport de interdependență, ele fiind inseparabile. Persoana are permanent tendința de a se proiecta dincolo de spațiul lumii În care trăiește. De ce lumea dată este percepută de către persoane ca fiind limitată? Există ceva care face ca persoana să dorească, să aspire, la ieșirea din lume? Prin natura
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care le-a dobândit prin educație, reprezentate prin locul pe care aceasta Îl ocupă În lume În raport cu semenii săi. Existența persoanei este un fapt complex. Ea reunește valoarea biologică, trăirea sufletească și faptul de „a-fi-În-lume” sau existența socială. Ele sunt inseparabile, dar, cu toate acestea, distincte Între ele. Sunt cele trei niveluri ale existenței care se constituie treptat, În decursul evoluției temporale a persoanei. Ele au nuanțe și grade de dezvoltare diferite, În funcție de originea individului, de mediul său familial și social
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
formulează Întrebări și caută răspunsuri. Actul cugetării constă În transformarea neliniștii interogațiilor În formularea răspunsurilor compensatorii sau consolatoare pentru individ. În sensul acesta pusă problema, gândirea reflexivă ne apare ca o continuare și o completare a conștiinței morale, ele fiind inseparabile. Ceea ce conștiința morală trezește În noi, ca o stare vag tensională, de cele mai multe ori greu sau chiar imposibil de definit sau de descris, gândirea reflexivă o va formula și explica, făcând-o În felul acesta inteligibilă. Din aceste considerente, cele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trezește În noi, ca o stare vag tensională, de cele mai multe ori greu sau chiar imposibil de definit sau de descris, gândirea reflexivă o va formula și explica, făcând-o În felul acesta inteligibilă. Din aceste considerente, cele două procese sunt inseparabile. Orice frustrare sau tensiune sufletească interioară va fi formulată de gândire ca unui enunț. Conștiința morală reflectă actele noastre, pe când gândirea reflexivă le denumește. Trebuie să vedem În aceasta o dublă funcție: conștiința morală simte și surprinde actul, pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Prin Eu, sufletul dobândește o dimensiune temporală, care este viața sufletului. Dar, În același timp, sufletul nu este separat de corp. Prin corp, sufletul dobândește o dimensiune spațială, care este viața corpului. Rezultă de aici faptul că viața sufletească este inseparabilă, atât de viața corpului, cât și de viața Eului, ea fiind sinteza celor două. Sufletul persoanei umane este intim asociat vieții corpului. Corpul nu trebuie considerat ca fiind „Închisoarea sufletului”, cum au afirmat Socrate și Platon, ci „instrumentul sufletului”, prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Înțelege, Întrucât, așa cum am spus, scapă conștiinței noastre, un timp care nu se poate opri. Rezultă din acestea faptul că persoana umană trăiește o dublă experiență temporală, experiența vieții, În cursul căreia prezentul se scurge ca timp, și care este inseparabilă de individ, și experiența morții, care, abolind scurgerea temporală, este o experiență a unui prezent continuu sau perpetuu, a eternității. În plus, sufletul nu trebuie confundat cu spiritul. Spiritul nu este determinat, Întrucât el nu ține de o cauză exterioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Într-o formă cât mai atrăgătore, sau cel puțin corectă, În fața celorlalți. În felul acesta, accesoriile imaginii sunt elemente care prelungesc și obiectivează tendințele fantastice ale imaginii corporale sau ale imaginii de sine ale unei persoane. Prin acestea, ele sunt inseparabile, ca semnificație, de viața persoanei, de reprezentările psiho-morale de sine ale individului respectiv. În sensul acesta, distingem două categorii de accesorii ale imaginii personale, pe care le vom prezenta mai jos. aă Cosmetica este unul dintre accesoriile imaginii și poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfera Psihologiei Morale sentimentele morale au o altă semnificație, mult mai lărgită, mai nuanțată, față de modul În care sunt prezentate și analizate În sfera Psihologiei Generale. Ele nu sunt numai stări afective, ci devin atitudini afective Întemeiate pe valorile morale inseparabile, În final, de acestea. A te simți sau a te situa alături de celălalt este o atitudine afectivă morală sau un sentiment pozitiv. În mod egal, a te simți străin, nedorit sau ostil față de celălalt sau de ceilalți este tot o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate face o demarcație netă Între aberațiile morale și tulburările psihopatologice ale sentimentelor morale. Diferențele dintre ele sunt numai de nuanță și de predominanță a dezordinilor morale sau psihice, dar În esența lor ele se Însoțesc, fiind În multe situații inseparabile. Vom dezvolta problema patologiei morale propriu-zise. În continuare, vom analiza numai aberațiile sau alterările sentimentelor morale. În ceea ce privește tulburările sentimentelor morale există mai multe teorii care Încearcă să le dea o explicație. Toate sunt de acord În a recunoaște faptul că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se proiectează Într-un alt registru al existenței, cu caracter personal. Astfel, realitatea este depășită, realizându-se eliberarea de constrângeri. Este Însă un act de eliberare interioară, care are o altă semnificație decât cea a libertății exterioare. Sentimentele morale sunt inseparabile de aspirații. Ele constituie un singur complex psihologic și moral prin care individul se afirmă În lume ca persoană pentru sine, precum și În relațiile sale cu ceilalți. Ambele sunt legate, cum vom vedea În continuare, de situațiile limitative și de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rațiune, se manifestă practic prin acțiunile morale ale persoanei umane. Se poate astfel vedea, din punctul de vedere al Psihologiei Morale, existența unei conexiuni Între sentimentele morale, ideile morale și acțiunile morale ale unei persoane, care ne apar ca fiind inseparabile. A. Fouillée aduce o completare interesantă În această privință atunci când pune problema „ideilor-forță”. Ideile-forță sunt cele care, prin caracterul lor, impun o acțiune care mobilizează persoana Într-o anumită direcție, dictată de un scop, În vederea realizării practice a unor valori
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]