977 matches
-
În fond, noi constatăm ușor așa ceva, chiar și atunci când reflectăm în grabă asupra unor stări de lucruri. Sau când suntem atenți la unele moduri aparte de vorbire, narativ sau ludic, literar, metafizic sau religios. La fel și atunci când ne devine insesizabilă - sau chiar absentă - motivația unor credințe și conduite proprii. Deopotrivă când privim cu o anume distanță datele și întâmplările ce compun lumea nemijlocită a vieții. Destule dintre cele pe care le avem în față par să suspende sensul însuși. Ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
despre o asemenea propoziție, ar trebui să știi măcar cine o rostește și cu ce intenție. În paginile cuiva ca Urmuz, de exem plu, ea nu ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de vedere logic, sunt lipsite de sens. Întrucât nu urmează o cale concretă, proprie obiectului în atenție, sunt speculative. Iar dacă se ocupă de chestiuni insesizabile, eterate, cum ar fi limitele gândirii omenești sau un posibil sens al vieții, atunci apar perfect gratuite. Cum mai poți așadar să crezi că au totuși o semnificație? Faptul că ar putea să trezească un alt gen de reflecție, mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
id="184">Søren Kierkegaard, Repetarea, ed. cit., p. 28. 185.</ref>. Gestul lui Diogene este surprinzător pentru cei de față. Nu vorbește, nu spune nimic, doar se plimbă prin fața celorlalți, lăsândui să înțeleagă singuri ce este de înțeles. Mișcarea este insesizabilă, dar, în același timp, simțurile noastre sunt prinse în mișcare, o produc și o suportă. Gândirea nu poate dezlega ideea de mișcare, însă trece ea însăși de la o stare la alta, se vede surprinsă de cele întâmplate. Întradevăr, Diogene merită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cititorul care dorește totuși să afle ceva sigur? Încrezător în posibilitatea unui sens, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în ultima clipă tocmai legea pe care o caută. O întâlnește așa cum este ea, de nevăzut și totuși acolo, insesizabilă și totuși strălucitoare. O resimte asemeni gra ției de sus, fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în locul tău ca să-mi aleagă caii? Po Lo i-a răspuns: — Un cal bun poate fi ales după constituția și înfățișarea sa. Dar calul excepțional - cel care nu ridică praf și nu lasă urme - are o însușire evanescentă și efemeră, insesizabilă precum aerul. Darurile cu care au fost înzestrați fiii mei nu se ridică la asemenea înălțime; ei pot recunoaște un cal bun, dar nu un cal excepțional. Am însă un prieten, Qiu Fang Kao, un negustor de lemne și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cumva ea dezvăluie și un aspect de un ordin mai profund? Nu cumva toată această construcție poetică, bazată pe întrepătrunderea dintre interior și exterior, are ca punct de plecare o interferență subtilă între sufletul autoarei și „sufletul lumii”, o vibrație insesizabilă între „microcosm” și „macrocosm” - ca să păstrăm limbajul hermetismului tradițional? Poate fi o rezonare care nu se produce la nivelul conștientului Verei Crăciun, dar care nu poate trece în actualitate decât sub forma poeziei. Atunci nevoia de poezie este tocmai nevoia
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
curate, luminoase, îndreptate spre a face bine, a ajuta necondiționat și a suporta vicisitudinile vieții de zi cu zi. Vom fi capabili să ne analizăm corpul astral pentru a identifica defectele și problemele noastre interioare care sunt de multe ori insesizabile în plan fizic sau vom ruga o altă ființă din astral să ne ajute cu o descriere exactă. IMPORTANT: În plan astral hainele scumpe și frumoase, bijutieriile, fardurile și cosmeticele, mașinile de lux și casele somptuoase, minciunile, funcțiile și statutul
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
mâna și, dacă nu-l priveai de foarte aproape, nu ți s-ar fi părut altceva decât o mâncărime normală de nas, poate o mică reacție alergică. O umplu din nou Într-o secundă sau două și i-o pasă insesizabil Elisei, care lucră tot la fel de repede, astfel Încât nu puteam fi sigură ce i-a trecut pe sub nas sau când. După alte câteva secunde, cheia se Întorsese la loc În poșetă și amândoi săreau de la locurile lor, pregătiți să ia sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru Moldova, iată-l aici. Cei doi frați fură Înconjurați de oștenii Scutului și Spadei. Ștefănel simți că nu era un gest de agresiune, ci unul de apărare. Până când identitatea lui avea să se lămurească, intra sub protecția Apărătorilor. Zâmbi insesizabil la gândul că lucrurile stăteau, În egală măsură, și invers. Apărătorii intrau și ei sub protecția lui. Își Îndreptă privirile asupra căpitanului Pietro, care Îl studia fără să spună nimic, și spuse: - Ai Încărunțit, Pietro... Acum optsprezece ani aveai părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai mare, diferențele dintre mine și Maria puteau fi numărate pe degetele de la o mână. Era cu doi centimetri mai Înaltă decât mine, iar părul ei era mai lung și puțin mai Închis la culoare. Își ura acei câțiva pistrui insesizabili de pe obrazul drept pe care eu, printr-o nedreptate a naturii, nu-i aveam. Și avea cei mai frumoși ochi verzi, spre deosebire de ai mei, care erau albastru deschis. Iar În rest, eram aproape identice. Dacă aș fi avut o soră
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pământ uscat, ci amintiri, amintiri dintr-o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să o cunoască bine din străvechiul covor moștenit de la tatăl său. Ori de câte ori îl privea, țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de un maestru sensibil la fiecare nuanță. Își savurau reciproc inflexiunile. Era o confruntare blândă între spirite de același nivel, susținută de expresia ochilor, de zâmbetele și mișcările aproape imperceptibile ale mâinilor. Toate având un efect straniu, ca o trecere insesizabilă de la real la ireal, de la realitate la vis și conturând un dialog intangibil din care până și ea, Mariam, soția adorată a prințului, era exclusă. El revenea mereu la un oraș deosebit, un fel de port minunat în care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îndopată cu metal gălbui, robindu-se acestei umilitoare răsplăți. Înainte de a-și lăsa la loc vălul, ea l-a ridicat și mai mult, slobozind o privire pe care Omar o culege, o obsoarbe, ar vrea s-o păstreze. O clipă insesizabilă pentru mulțime, o veșnicie pentru iubit. Timpul are două fețe, Își spune Khayyam, are două dimensiuni, lungimea după soare, adâncimea după patimi. Cadiul a pus capăt acestui moment binecuvântat Între toate; atinge ușor cu palma brațul lui Khayyam, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
surâsul. Apoi moștenitorul a murit. O febră subită, fulgerătoare, nemiloasă. Medicii s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă insesizabilă. Disperată, Terken și-a venit, totuși, În fire. Odată trecut doliul, a făcut să fie desemnat ca moștenitor cel de-al doilea dintre fiii ei. Malik Șah s-a lăsat repede convins, l-a copleșit cu titluri cu totul surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a dat jos din pat. Halatul de un bleu palid se unduia ușor, în bezna camerei, asemenea unui pește. La revedere! spuse Naoko în șoaptă. Am adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de cu o seară în urmă. Îți dădeai seama că plouă doar pentru că vedeai încrețiturile de pe suprafața b\lților și auzeai pic\turile clipocind pe streșini. Când m-am trezit, o ceață lăptoasă învăluia peisajul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
corespondențe minunate, de asemănări subtile, trebuia să le pătrunzi, să te lași pătruns de ele cu ajutorul visului, al oracolului, al magiei, care Îți Îngăduie să acționezi asupra naturii și a forțelor ei punând În mișcare asemănătorul prin asemănător. Înțelepciunea e insesizabilă, volatilă, scapă oricărei măsuri. Iată de ce În epoca aceea zeul Învingător a fost Hermes, inventatorul tuturor șiretlicurilor, zeul căilor Încrucișate, al hoților, dar și meșterul scrierii, artă a iluziei și a diferenței, al navigației, ce te trage către capătul oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bine meseria ca să-și fi găsit o muncă mai bine plătită. Multă vreme crezusem că o făcea pentru că astfel putea să-și continue cercetările asupra prostiei omenești, și Încă dintr-un loc de observație exemplar. Ceea ce numea el stupiditate, paralogismul insesizabil, delirul insidios, deghizat În argumentare impecabilă, Îl fascina - și nu făcea decât să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte Manuzio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e cu totul insensibilă la onoruri și adulații. A acceptat, bunăoară, să cânte la Palat. Te rog, lasă-mă să termin, spuse înălțînd brațul. Nu mai am mult. Și nu e adevărat că nu trăiește decât cu gândul la enigmaticul, insesizabilul poet Adrian. Dovadă legăturile care i se cunosc. - Ce legături? întrebă Hrisanti. - Să-ți amintesc numai pe cea importantă: doctorul Visarion. Că a fost o legătură, iar nu doar amiciție, cum știu că-ți place dumitale să crezi, o dovedește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se privească pe sine aproape de moarte și nu pe semenii săi. În acest sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește pentru și nu împotriva celorlalți. Suferința celui încercat de răutatea semenului determină într-adevăr o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Pentru cel damnat orbirii, orologiul bate, anunță trezitor reperele trecerii fluxului temporal. Aici un aspect adesea neglijat devine capital în contactul cu prezența orologiului. Sunetul cu care, cel mai adesea, semenii văzători se însoțesc zi de zi devenind pentru ei insesizabil întru obișnuință, pentru cel damnat orbirii, generează sentimentul unei cronici rostite prin ecouri metalice, cronici ce vestește apropierea de moarte și îndepărtarea graduală de momentul survenirii în viață. Se pare, astfel, că esența funcționalității și a misiunii unui orologiu ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spirit poteca destinului uman și rostul definitoriu al ființei omenești de a se proiecta explorator dincolo de imedialitate. Acest aspect al mersului și purtării de sine prin secvențialitatea pașilor consecutivi, poate fi postulat aici drept un amănunt, un detaliu retras în insesizabil. Or, cel lipsit de putința mersului prin zăbovirea sa prelungă în efortul înaintării deține capacitatea de surprindere și aprofundare a unui asemenea detaliu. În viața noastră de zi cu zi deschidem fereastra, închidem ușa, screim sau atingem, într-un gest
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cît și din prisma omului de presă. Consilierul PR trebuie să fie foarte atent la un asemenea mod de abordare, iar omul de presă nu trebuie nici o clipă să se simtă analizat, totul trebuind să de-curgă absolut normal, lin, insesizabil, urmînd un firesc al lucrurilor. Consilerul PR trebuie să fie de asemenea foarte atent, să nu se transforme din cel care analizează în cel analizat, pentru că oricînd și altcineva poate proceda la fel, folosind aceleași metode de cunoaștere de altul
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
singura sexualitate legitimă. Pe scurt, morala ca "economie" a eului și a lumii. Astfel, acel otium premodern este urmat de negotium modern. Totul este supus negoțului, la ceea ce se contabilizează, se tezaurizează, se comercializează. Până la uitarea căii atât de misterioase, insesizabile a "reziduului": luxul, surplusul de viață, excesul, intensitatea, prețul lucrurilor fără preț care fac specificitatea existenței. Este vorba, de altfel, tocmai de uitarea unui astfel de "reziduu", după cum au arătat-o atât de bine, fiecare în felul lui, G. Bataille
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
populare -, în toate etapele evoluției acesteia, cuprinde reliefarea raportului dintre uman și divin, manifestată, firește, în mod diferit de la un creator la altul. În poezia lui Paul Aretzu, aceasta are cel puțin două surse: tradiția (a cărei influență este, totuși, insesizabilă) și viețuirea, poetul configurându-și partea cea mai consistentă a credinței prin trăire directă, nemediată: era un car plin ochi și a trecut / pe lângă cuvintele mele și-am început să vorbesc / despre cele văzute și nevăzute. Ecou și mărturie contemporană
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]