425 matches
-
sufletul unui bărbat de doisprezece sau de douăzeci de ani atunci când o femeie ca tine nu știe ce face, stăm unul în fața celuilalt, eu aproape cu un cap mai înalt decât ea, Ce facem noi aici, mă întreabă ea ușor insinuant, Hai, vino! Iar eu cu tăria ce-o pot pune acum în vocea mea, Nu! mă privește scurt, înțelegându-mi înduplecarea și se smulge încet din îmbrățișarea mea neîncepută, fără cuvinte, îmi vine acum să alerg în urma ei, mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu, firește îmi iubesc tatăl și nu cred să-l fi contestat vreodată, Capito! În prima seară, îmi spune și privirea lui mi-e inaccesibilă prin ochelarii de soare, am folosit hipnoza de tip matern, cu o voce caldă, apropiată, insinuantă, aseară am încercat și hipnoza de tip patern, cu o voce autoritară care se impune și mi-ai refuzat ascultarea, n-am reușit nici să-ți închid ochii, de aceea te-am întrebat de relația ta cu tatăl tău, Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trebuia să se bărbierească de două ori pe zi. Sprijinit de cadrul ușii, i-a arătat un dispozitiv pe care îl ținea în palmă, asemenea unui polițist cu legitimația în mână. Am adus un cronometru pentru boilerul tău. Vorbise oarecum insinuant. — Îmi pare rău că nu l-am adus mai devreme. E un moment nepotrivit? spuse el, după o scurtă ezitare. Intră, îl invită Lisa. Intră. Era surprinsă, deoarece în Londra nimeni nu venea pur și simplu la ea la apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am venit cu conceptul. Va trebui să înveți câte ceva despre munca de echipă, Ashling. Lisa adresase ultima replică pentru Ashling direct lui Jack. Dar Jack studia fotografia sexy, privind când la femeia senzuală, când la Ashling, cu ochii lui negri, insinuanți și îndrăzneți. Lui Ashling i se părea fierbinte și incomodă privirea lui. —Măi să fie, spuse el, rânjind. Deci, Ashling, asta faci tu în timpul liber? Dirty dancing? — Nu este... Își dorea să îl plesnească. Serios, e un material superb. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de patologul adjunct și de procuror. — Ne pare rău că am Întârziat. Știți cum sunt anchetele pentru accidentele mortale. Atât de multă hârțogăraie! spuse Brian, dându-și la o parte părul moale care Îi cădea În ochi. Aruncă un zâmbet insinuant către Logan. Neața, sergent, mă bucur să te văd din nou! Se opri pentru a-i strânge mâna lui Logan Înainte să se repeadă către propriul șorț roșu de cauciuc. Patologul adjunct și procurorul se mulțumiră să Îl salute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse Logan. Deci unde e? Bătrânul Îi făcu cu ochiul și Își smuci capul În direcția toaletelor. — Habar n-am pe unde ar putea fi, domnule polițist, spuse el rar, accentuând cuvintele cu subînțeles. Termină fraza cu Încă o privire insinuantă aruncată către baie și rânji satisfăcut. Logan Încuviință din cap. — Mulțumesc, ne-ai fost de mare ajutor. Nu, nu am fost, spuse reporterul. Am fost „vag și incoerent“ ca un „boșorog senil“ ce sunt. În timp ce bărbatul se Îndrepta agale către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Perusia. (Iar celor care murmurau că se exagera cu epurarea, Augustus le explicase cu blândețe: „Trebuie să liniștim umbra lui Julius Caesar“.) Ranchiunele și răzvrătirile se adunau acum, asemenea apelor în timpul dezghețului, în jurul lui Germanicus. Dușmanii lui începeau să șoptească insinuant: „Germanicus urzește lucruri noi; tulbură concordia dintre optimates și populares“. Așa-numita concordie a ordinelor - concept virtuozic creat de Cicero - era de fapt o înghețare forțată a condiției violente existente. După masacre, procese, proscrieri, surghiuniri, Senatul era condus acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aproape Încet; era o voce modulată, muzicală și dulce. Se poate constata cât de atent este adolescentul ca să descrie orice amănunt; el vrea să nu scape nimic, căci descrierea este aici chiar o formă de posesie. Ochiul este Îndrăzneț și insinuant: În fiecare dimineață, mergeam s-o văd cum se scaldă; o contemplam de departe când se afla În apă, pizmuiam valul moale și calm ce o mângâia pe coapse ș-acoperea cu spumă acest piept atât de viu, eu vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar cum? - Ai văzut efectul, îi spuse Kara. Cred că metoda am să o păstrez pentru mine. - Așadar, tot scopul acestei demonstrații, este, presupun, spuse cinic Kadesky, să obții o audiție? Kara ezită, iar Rhyme îi aruncă tinerei o privire insinuantă. - Nu, ideea e că asta a fosti audiția. Eu vreau un post. Kadesky o studie cu atenție. - Ăsta a fost un singur număr. Mai știi și altele? - Destule. - Câte deghizări ai făcut maxim într-un singur spectacol? - Patruzeci și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu fulgi mari, o ninsoare deasă În care alunecau umbre de oameni, siluete de bărbați și femei Îndepărtându-se și pierzându-se În ceața gri a zărilor. Din spatele pinului decorativ, o femeie brunetă păși provocator, de la stânga la dreapta, rostind insinuant: Les voici qui causent Dieu! Ils se proposent De tuer d’un coup Entre chien et loup „ -Înțelegi, deșteptuțule? Eu cred că atunci când a venit, imediat după căsătoria noastră, ne-a aruncat o boabă de mercur În casă!” Și, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prag. Că Judecătorul din mine, privindumi căderile și eșecurile suferite s-a trezit și renunțînd la speranțele strălucitoare, dorește să mă salveze și mă împinge spre o ultimă, supremă nădejde. O amnistie. Viziunile fetide ale propriei descompuneri persistă încă ieșind insinuant din vîrsta mea tînără, acum acoperită de praf. Mă dor și mă întristează întocmai ca amintirea cutremurului. Dar nu mai declanșează nici o alarmă; nici nu mă mai împing spre disperare. Acum văd bine: spunem “eu” însă, de fapt, gîndim nemărginirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ocheade ar face să se-arunce din cărucior pînă și handicapatul cel mai liniștit. ZÎmbetul acela al dumneaei, intelectual pînă la marginea rochiței, cu canini feciorelnici, grimasa de copil, totul e minunat, dar cel mai minunat este textul, lasciv, complice, insinuant, insidios, cu trimiteri În toate părțile, totuși trist pînă la a-i da micului ecran dimensiunile marelui ecran și o vălurire care te urmărește multă vreme, pînă ce apare Dumitru Graur. În legătură cu campania electorală nu pot decît să Întreb unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi vrut să-l șteargă, dar căruia nu reușea decât să-i îngroașe trăsăturile, ceea ce îi apăruse ca un contract nu încetase, nici măcar nu rămăsese egal în actele secundare, ci crescuse ca un aluat, transformându-se în altceva mai insinuant, ce nu mai putea fi numit ca înainte, ci doar cu mult mai rău, întrucât presupunea că acțiunea doar gândită de mult se împlinise acum, închisese cercul sau părea că închisese cercul. Încât trebuia să se poarte de acum încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după bizare asociații cromatice? Dacă își aducea bine aminte de scenă, cumnatul său auzise pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă îi ieșise pâinea din cuptor foarte bine rumenită. Atunci, Iuga a ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră, în bună măsură, porecla de Friț, privi în lungul drumului prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fapte. El a descoperit titlurile pe care am ajuns să le traduc pentru editura Cristinei, el a provocat lecturile politice și dezbaterile din C.a. El ne-a obligat ca, În campaniile politice care au urmat, să fim mai degrabă insinuanți decât direcți, ne-a obligat să Întârziem radicalizarea. * Acum, stând Întins pe banca din pădure, cu mintea destul de liniștită de foșnetul arborilor, privind În urmă la rece, pot spune că ceea ce am numit convertire politică n-a fost, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Încurcat, aș fi fost inhibat și tocmai de asta Îmi era mie teamă. Ateismul meu, ca să devină vindecător, era pe cale să devină demonism. Așa că renunțasem la aerul inofensiv. Mă chinuiam - ăsta e cuvântul, fiindcă nu-mi prea ieșea - să fiu insinuant, aluziv, lunecos ca un șarpe. Încălzit la sânul familiei, fiindcă petreceam din ce În ce mai multe seri Împreună cu ei toți, cu Cătă, cu fetele. Alungasem scrupulele clișeului din O mie și una de nopți, mă vedeam cucerind-o pe Cristina prin intermediul copiilor. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Sacrificiul lor ocupă cel mult o notă de subsol a istoriei, dar oricum, acei oameni au salvat o întreagă armată. Trebuie să recunosc, cunoștințele dumneavoastră mă uimesc. Foarte rar cunoști tinere domnișoare interesate de probleme militare, spune zâmbind misterios și insinuant ofițerul german. De ce? Doar pentru că suntem femei? răspunde Smaranda pe un ton de ironică persiflare. Fiți sigur domnule, ele pot să ațâțe ura, dorința de răzbunare, dar pot să le și îmblânzească, chiar domolească. Puteți vedea exemple nenumărate în legendele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neîmplinite. Cuvintele intră în inimile tuturor, chelneri și clienți deopotrivă încremenesc sub vraja lor, ca fermecați: "Dar eu nu te-am uitat, Și în inima mea te-am păstrat, Ca un vis minunat..." Cu fiecare notă depășită pe portativ glasul insinuant al cântăreței săvârșește un balet intim al sentimentelor în sufletele ascultătorilor ce vibrează la unison, uniți într-o clipă magică de tainica și invizibila acoladă a sunetelor muzicale. Un dop de șampanie pocnește inoportun. Câțiva protestează, scandalizați. Apoi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
presa bucureșteană, și Cuvîntul s-a jucat repetat cu zvonul că guvernul Duca are un "act de naștere" dubios, fiind adus la putere de străini: "față de naționalismul gospodăriei colectivității rumânești - guvernul actual a căutat bunele grații ale bancherilor străini", scrie insinuant Nae Ionescu. Iar Sebastian, care își desfășura ritualele sale atacuri contra "muzei" sale preferate, I. G. Duca, nu putea să nu preia, delicat: Într-un fel, guvernul acesta, înainte de a fi al țării, este al creditorilor de orice fel. Și
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
e mai bine așa, la primăvară vin anglo-americanii și o să le spun: uite ce-au făcut din mine! Și, Costaichie, zic, crezi că or să te facă ei șef mare? (Vintilă se ciocăni ușor cu degetul în piept și susură insinuant): ei pe mine? eu mă fac șef! zice. Pe toți o să vă belesc! Vedeți!" mai zise cu o amară ironie în glas, dar și ca un fel de încheiere asupra acestei hazlii istorii. "Hazlii ziceți? Ehe, dom' profesor! o să auziți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pubertatea, până când experiențele nu mai puteau fi identificate, cu-atât mai puțin reconstituite: dosarul sexualității mele avea pagini lipsă, șterse, completate, bruiate, nimeni n-ar mai fi putut pune mâna pe el, pentru a-l face public. Uram bârfele, comentariile insinuante despre aventurile unuia sau preferințele altuia, dar trebuia să mă supun interesului general, altfel aș fi părut suspect. Drept urmare, mințeam și eu din greu. Improvizam adrese și numere de telefon, descriam corpuri inexistente, le atașam și-un nume, o fizionomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inventate de dumneavoastră. Dar nu el e acum la mijloc... — De unde știți că nu el e acum la mijloc? strigă deodată Ippolit și izbucni într-un hohot de râs, care semăna mai mult cu o criză. — Ideea e subtilă și insinuantă! îl lăudă Lebedev. Totuși nu el e la mijloc; problema noastră este dacă nu cumva „izvoarele vieții“ vor fi slăbit odată cu amplificarea... — Rețelei de căi ferate? strigă Kolea. — Nu a căilor ferate, domnule adolescent pătimaș, ci a întregii direcții, căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care răstoarnă pe Ștefan Rareș (15511552), omoară pe [Ioan] Joldea Vodă (1552), întronează pe Alexandru Lăpușneanu (în prima domnie, din 1552-1561), îl alungă și încununează pe Eraclide Despota, îl macelă și îl urcă pe scaun pe Ștefan Tomșa... Dincolo de paralelismele insinuante, parțial negate, parțial deconspirate de articolele pe care le scrie în presa vremii, unde critică virulent ceea ce el consideră a fi decadență și sterilitate la noua generație de politicieni, percepută ca incapabilă să îndeplinească programul revoluției pașoptiste (pe care Hasdeu
INTERFERENȚE ISTORICE ŞI LITERARE ÎN POEMA HASDEEANĂ ŞTEFAN TOMŞA VODĂ ŞI VORNICUL ION MOȚOC ÎN PRINSOARE LA LEOPOLE (1564). In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1728]
-
numai de bine. La mulți ani ! Acum trec la altă problemă, care este la ordinea zilei. Problema matrimonială, la vârsta noastră destul de înaintată, este plină de riscuri și neprevăzute. Nici nu putem bănui câte sunt și cât de rele și insinuante pot fi. Ne zdruncină sufletește și ne fac zilele amare. De aceea e mai bine, socot eu, ca să rămânem în singurătatea noastră liniștită, așa cum ne-a sorocit soarta. Trebuie însă să ne întărim sufletește, să fim atenți cu sănătatea și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
deschis (câtă vreme s-a mai putut). La o critică "de sus", înserată în paginile ziarului regional de partid, secretarul Filialei a putut să-și permită să răspundă (printr-o adresă oficială) astfel: "Articolul este considerat de noi gratuit și insinuant, iar autorul său, un trambulinist insolent, care intenționează să se îngrașe din propriile-i gunoaie literare (...) Recomandăm a analiza cazul și a încredința autorului spălarea, eventual, a podelelor redacționale". În paginile revistei ("Iașul Nou", "Iașul Literar"), condeierii localnici își turnau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]