413 matches
-
nici chiar celor mai învățați dintre învățați. Este un loc comun să pretinzi că lectura e obligatorie. Nu este deloc un loc comun, în schimb, să pretinzi că lectura e un viciu. Este chiar o extravaganță, de nu cumva o insolență să spui așa ceva. Dar ar putea, oare, cărțile și lectura deveni un viciu, și, dacă da, în ce condiții? La tinerețe, aveam o credință nezdruncinată de nimic în cărți: consideram că ele, cărțile, sunt parcele vremurilor noastre, urzitoarele teribile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pentru ea. Toată domnia lui nu este decât un șir de abuzuri din partea domnului, de intrigi între domn, boieri și consulul Curții Protectoare, de umilințe zilnice pentru domn și boieri din partea agentului muscălesc, de prilejuri pentru acesta să-și arate insolența și să-și manifeste disprețul către țară și oameni. Acei din cititori cărora nu le-ar ajunge extractele de mai sus și ar voi să mai aibă amănunte asupra protectoratului rusesc în Moldova îi timpul domniei lui Mihai Sturdza, îi
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Operei“. Nu și-a pierdut niciodată gravitatea de senator și defectul lui era, poate, la începuturile lui, acela de a fi puțin scorțos și cu ifos; își înălța capul cu prea mult orgoliu și își manifesta uneori disprețul ajungând la insolență. De necrezut pare faptul că, în timp ce vorbea, i se trimiteau la tribună bilețele scrise cu creionul ăcum se scriau nenumărate în timpul Adunării), și că el avea capacitatea de a citi aceste note vorbind și de a le introduce cu cea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu mele meu și în locul geometrului numele lui Laplace. Poate în acest dialog i-am răspuns lui Laplace cu prea multă asprime; poate în fond el este cel care avea dreptate; dar nu puteam suporta să-l văd tratând cu insolență și cu despotism un fizician doar pentru că nu se bucura, ca el, de un fotoliu academic. Cunoșteam de trei ani experiențele lui Marat și credeam că i se datorează puțină stimă unui om care se îngropa în tenebre pentru a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a fost sin gura împrejurare când a părut sensibil la niște elogii care, în ochii lui, erau întotdeauna prea moderate. ĂMarat a observat foarte bine că ziariștii sunt cei care au privilegiul de a împărți reputațiile; însă morga sa, pretențiile, insolența l-au făcut să fie respins de toți cei pe care îi cultivase. Mă știa legat de unii dintre ei și am impresia că felul de atașament pe care mi l-a arătat timp de câțiva ani se datorează mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din prima zi. De altfel, câtă vreme a fost nevoie de abilitate pentru a trata cu marile puteri, nu exista om mai folositor lui Bonaparte decât Domnul de Talleyrand. O față imperturbabilă, o tăcere de bronz când era cazul, o insolență foarte bine regizată când se ivea nevoia, și maniere politicoase și seducătoare când voia să-i facă să se simtă în largul lor pe cei necăjiți că se înfuriaseră și dornici să se potolească. TALLEYRAND Nu încape nici cea mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al elevilor este contestată, considerând că prin costumul românesc se îndepărtează influențele străine pe care bucovinenii le-au îndurat până la unire 41. Posibilitatea desființării teatrului și a conservatorului cernăuțean, în anii '30, stârnește nemulțumirile bucovinenilor ce acuză Bucureștiul manipulat de "insolența minoritară" că "ne reduc doar la rolul de simpli contribuabili coloniali" sau că această capitală s-a îndepărtat de orice chemări la viața românească (VIII, nr. 1, 1933, p. 1). Față de un astfel de gest protestează și Torouțiu în articolul
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pagina scrisă ca un vîrtej sălbatic, Cioran, tînărul, este asemenea unui vulcan a cărui erupție e oricînd iminentă. Este sincer bulversat de caracterul tragic al vieții, încearcă să-și explice contradicțiile imanente creștinismului, însă fără să ajungă la coerența și insolența eseului publicat mai tîrziu 108, vrea să surprindă unitatea spirituală a Europei pe fondul unor doctrine care au indus germeni de anarhie ș. a. Discursul acesta de început, din texte nepregătite pentru tipar și scrise parcă la prima mînă, nu are
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ajută acest suflet plângător să răzbată în flacăra conștiinței. Străbate deșertul ca să ajungă în Mănăstirea Sinai, poate-și va afla drumul, va dezlega taina mersului său prin lume. Aici, pentru că află în viețile călugărilor programe de biciuire a trupului, cu insolență, îi provoacă să-și răstoarne tristețile și ascezele în bucurii. Se procopsește cu mărturisirea unui bătrân care îi dezvăluie că oricât de mult lar fi căutat pe Dumnezeu, nu l-a aflat în altă parte decât în bucuria unei iubiri
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ne va teroriza în continuare. Și poate pentru mult timp. Fără o reală privatizare, o reală proprietate particulară, fără o reală pătură mijlocie, fără eliminarea efectivă a poliției politice, noua clasă își va agita, flutura în continuare și cu toată insolența, mitul său genetic: al situației ireversibile 4. Asemenea unei corăbii de siniștri pirați care arborează la catarg, cu toată agresivitatea, ca să intimideze, să sperie, steagul său negru cu un craniu și două oase încrucișate. Ca să ne paralizeze voința de a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a nu mai vorbi de solicitanții modești și debutanți, acest nou ciocoi roșu promotor pe scară largă al culturii oficiale, transformată, în sfera sa de activitate, într-o proprietate personală, exploatată din plin, abuziv și corupt a marcat o epocă. Insolența, siguranța de mișcări și abilitatea combinațiilor profitabile, cinismul și lipsa conștiinței responsabilității personale, convins definitiv că sistemul este etern și situația ireversibilă, definesc un tip, un stil de viață și o epocă. Evident, el nu se lasă nici azi dislocat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
moartă. Continuă să fie favoritul Academiei, emisiunilor culturale la TV, al publicațiilor oficiale, premiilor unor Asociații etc. Deși a depășit de mult vârsta legală de pensionare, el pur și simplu nu vrea să plece... Mentalitatea aceasta, de mare suficiență și insolență, este de altfel specifică întregii vechi administrații de stat. Invocând într-un oraș oarecare de provincie existența unei cărți de telefoane, alta decât cea oficială ieșită de mult din circulație și deci total inutilizabilă o telefonistă de serviciu m-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în același timp) este cazul revendicării monopolului opiniei literare, ce se vrea definitivă și inatacabilă de către instanța culturală supremă. Un caz tipic: a apărut, după mari eforturi, Dicționarul scriitorilor români I, A C, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (1995). Insolență, bineînțeles, un atentat direct la monopolul ierarhiilor oficiale, deși în treacăt fie spus concesiile Dicționarului sunt destul de numeroase. Autoritatea opiniei critice unice, indiscutabile, trebuia grabnic restabilită și orice concurență, neloială prin definiție, eliminată. Și atunci... Academia trece rapid la contraatac
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
publicat acest text În revista Baricada. textul e deosebit de virulent și așa vor fi toate textele pe care le va publica de acum Încolo. El denunță comportamentul dedublat, modul În care s-a construit complexul vinovăției, nefericirea „tinerilor fără aripi”, insolența lichelelor, excesele de violență acoperite de anonimat, lupta Înjositoare pentru o supraviețuire lașă, acapararea frauduloasă a puterii de către cei din umbră. Neuitând că a făcut cândva curs de psihologie clinică cu Vasile Pavelcu, trasează caracteristicile „sectei parazite”, analizează modificarea malignă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea ! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor. El îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și cei care, la fel ca premierul, încercau să păstreze o poziție neutră, dar binevoitoare față de aliații noștri tradiționali, Franța și Marea Britanie. Căpitanul adăugă că izbucniseră tulburări în țară și, deși totul părea aici calm, vigilența trebuia dublată. Forța și insolența Germaniei, aliată acum cu gigantul din Est, dădeau aripi partizanilor din interior. Jandarmii patrulau prin sate, iar militarii își cunoșteau datoria, nu-i așa? Nici măcar o pasăre nu trebuia să treacă hotarul, într-un sens sau în celălalt. Locotenentul se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
statele europene", care constituie însă preludiul unei apropieri tot mai mari între statele totalitare. Ofensiva hitleristă în Europa Centrală Anul 1937 aduce o perioadă de răgaz în escaladarea violenței care caracterizează de doi ani politica statelor totalitare. Convins însă că insolența și intimidarea îi vor permite să-și realizeze scopurile și că nu are de ce se teme de democrațiile "decadente" și erodate de spiritul pacifist, pe 5 noiembrie Hitler își anunță colaboratorii cei mai apropiați că a venit momentul ca Reichul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
soi de curaj, de aventură intelectuală. Mi l-am amintit și l-am urmat mereu, ca atitudine și deschidere, în tot ce am făcut ulterior. Apoi, recunosc deschis că m-au influențat tinerii din Cenaclul Literar 19, Alexandru Mușina, cu insolența lui pozitivă, cu detașarea celui ce-și cunoștea drumul și știa că este singurul autentic, dar și elevii Andrei Bodiu și Caius Dobrescu cărora le-am admirat și le-am prețuit, părintește, capacitățile de sinteză teoretică, deschiderea remarcabilă spre literatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cei care luptau și vegheau” s-au despărțit pur și simplu În două - adică de o parte au rămas cei mai mulți, săraci și nedreptățiți, iar de partea cealaltă o mînă de Îmbogățiți fulgerător, enorm, și care și-au și afișat cu insolență mărcile averilor lor, a fost prea târziu pentru „a da lucrurile Înapoi”! Aminteam mai sus de paradoxul care face astfel Încît cei mai puțin interesați de „revenirea comunismului”, deci de centralizarea funcțiilor și de naționalizarea averilor mari, sunt tocmai, și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încercând să scape nu de realitate, ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a unui nomenclaturist de vârf, educat și sprjinit de fostul șef absolut al K.G.B.-ului, Iurii Andropov - Gorbaciov! Nici un autor literar sau de S.F. nu ar fi Îndrăznit să dea spre publicare o carte care ar fi „desenat” cu atâta „insolență imaginativă” și „lipsă de simț realist” sfârșitul, cum o spuneam, năruirea extrem de improbabilă, de „fantezistă”, a unui imperiu ce domina aproape o jumătate de omenire, „Înzestrat” cu o ideologie care o făcea, În ochii a milioane și milioane de naivi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valori, criterii, și a „amintirii” celor care ne-au fost Înainte. Deoarece această luptă s-a dus; În forme, e drept, mai puțin radicale, mai puțin consecvente decât ne-am fi dorit-o, dar de aici până la a afirma cu insolență și cu un zâmbet disprețuitor pe buze - acele „buze” ale unui „cap” ce Încă nu a produs valori de nici un fel! - că toate valorile acestei perioade, cele literare În speță, sunt false și că - așa cum o a firma și dramaturgul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
persoana și scrisul meu. Da, după cum se vede, securitatea „noastră” le-a permis celor invidioși și frustrați, semidocți și impostori, să se răzbune cu vârf și Îndesat asupra cuiva care Îi Întrece radical În profesiune și care mai are și insolența de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică ce, noi nu suntem liberi sau ce vrea să spună un Breban sau un Goma sau un Baconski, că noi am fi, cum se spune... niște
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alta istorică sau politică nu face decât să coloreze, să pună Într-o lumină, uneori, e drept, insuportabil de dură, de brutală, ceea ce zace În adâncul firii lor, idiomatice și universale, și care este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se supără pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne supărăm pe nimeni, atunci când „Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]