419 matches
-
toată ziua, se abține chiar să mă ia la întrebări în legătură cu lipsa a doi biscuiți din pachetul lui favorit. Aceasta e maniera lui Barney de a trece peste crizele lui Finn: devine un pic mai curtenitor pentru a contrabalansa parcă insolența fratelui său. Nu e un lucru neobișnuit - așa fac frații, încearcă să obțină avantaje unul pe spinarea celuilalt - însă e mai bine așa decât să trebuiască să suporți văicărelile infantile ale lui Finn. Pentru prima oară îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe, insistențe, insolențe, apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lume. E mai amuzant să sper Într-o himeră, decât să-ți fac ție ceai, spre exemplu. Sunt incapabilă de iubire. Adioooooooooooooooooooooooooooooo!,, ,,Draga meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun pentru ultima oară, Adiooooooooooooooooooooooooooo!. Sunt În drum spre aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Numai atunci când le-am spuscă voi ține o prelegere plicticoasă au fost derutați, nehotărâți. Ce vrusesem de faptsă spun? S-a auzit un râs, s-au auzit câteva vorbe care, În tăcerea jenată a celorlalți, au sunat oarecum ca o insolență. Acolo, sunt obișnuiți ca tot ce spui să aibă un Înțeles ascuns, chiar contrariu și caută insinuarea până și În cea mai plată frază. Am avut atunci o ezitare dacă să arunc sau nu mingea Înapoi. Am ales să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bun decât surorile tale. Mama a bolborosit ceva de genul „Mai bună în nici un caz“. Am simțit că-mi venea să vomit. Aveți sentimente ostile față de Rachel, doamnă Walsh? A întrebat Josephine. M-am clătinat la auzul cuvintelor pline de insolență ale lui Josephine. Și, judecând după expresia consternată de pe fața mamei, mi-am dat seama că trăia aceeași senzație. După aceea, însă, și-a revenit. Nici unei mame nu-i face plăcere să vină la un centru de tratament fiindcă fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Luke din partea mea, mi-a răspuns Nola. Ne vedem în octombrie. în iulie, în New York, te simți de parc-ai fi sufocat cu o pătură udă și incandescentă. Era prea mult. Mirosurile, sunetele, zgomotele de pe stradă, mulțimea de oameni, insolența plină de energie a tuturor, clădirile uriașe de pe Fifth Avenue care închideau căldura umedă de lună iulie, taxiurile galbene bară la bară în traficul asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai cunosc. — Te temi să nu te corup? Tonul pe care l-a folosit m-a făcut să mă simt cam ridicol. Știam că mă privește pieziș, cu un zâmbet sardonic. — Presupun că ești la strâmtoare, i-am spus cu insolență. — Ar însemna să fiu un cretin fără pereche dacă aș crede că am vreo șansă să împrumut bani de la tine. Dacă ai ajuns să lingușești oamenii înseamnă că ai decăzut rău de tot. A rânjit: — N-ai să ajungi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apoi. Patetismul unui trup de martir nu anulează armonia unui efeb grec, cu mușchii admirabil sculptați. Viața însăși e sacră și nu cred că poate fi un păcat recunoștința unui trup întins la soare. Cum nu cred că e o insolență să spun: e omenește să ne agravăm păcatul originar. Mi se poate reproșa că plăcerea de "a fi" (pur și simplu, de "a fi") își ajunge sieși. Da, așa e. O plajă fierbinte nu-i un loc potrivit pentru gânduri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în propriile mele mișcări. Tărăgănările dumitale sunt calculate pentru a răni, și-ți spun: dacă se-ntâmplă să fiu obligat să iau o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vizite... Birică, deci, trebuie să raporteze că a făcut ordine la Buzău... Așa că se va pune capăt misiunii lui de informator, iar ceilalți, În frunte cu maistrul Căreală, nu vor avea În minte decât să se răzbune pe el, pentru insolența lui, pentru inteligența lui. Lucrurile stau sub semnul mizeriei În vremurile de azi. Și pentru că tot am amintit de cireșe, iată și cireașa de pe colivă: eu voi fi numit prim secretar pe moșia Buzăului. E pariul pe care l-am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
simpatie. Îi explicară lui Gajus că se numea Gneus Calpurnius Piso și - din felul cum rosteau numele acela - copilul avu o senzație confuză de alarmă, impresia de perfidie amesteactă cu putere. Bărbatul provenea dintr-o familie puternică și trufașă până la insolență, un neam care, cu ani în urmă, avusese o contribuție importantă la alegerea lui Tiberius. Acum apropiații săi șopteau sarcastic: „Pretendentul s-a întors la Roma...“. În mod ostentativ, el nu schiță nici un gest de salut. Râse doar. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Curierul ceru să fie anunțat cu mare pompă. Germanicus tocmai ieșea din camerele sale, iar curierul îi înmână cu obrăznicie un plic, în public, chiar în mijlocul atriului. — Din porunca împăratului, spuse. Gajus văzu că rigiditatea lui militară se transforma în insolență și fu cuprins de o spaimă irațională. Curierul așteptă documentul de primire și plecă. Germanicus se închise singur în camera sa, ca să desigileze plicul. Lui Gajus i se păru că fantasticele povești ale călătoriei nu mai aveau nici o valoare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simțea ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii voiau să lase la o parte prudența, asemenea unui taur care stă cu capul plecat în fața unei îngrădituri. Insolența voalată a funcționarilor și liberților îi trezea gânduri criminale și îi venea tot mai greu să ascundă toate acestea în spatele unui surâs al buzelor uscate, cu pleoapele întredeschise. După câteva săptămâni, în octombrie, toți locuitorii din Capri, de la ultimul barcagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul plin de insolență al subalternului care s-a dovedit mai eficient decât șeful. După o clipă sosi și executorul. — I-am zdrobit capul de perete, povesti. O broască... S-a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de clivajul dintre o identitate tradițională pierdută și o conștiință modernă traumatică. Există însă și evoluții în sens invers. O deplasare dinspre estetismul decorativist spre tematizarea tradiției autohtone vom întîlni după război la Ion Pillat, în vreme ce „imagistul” Adrian Maniu abandonează insolența dandy cu tentă fauve a începuturilor din „Flori de hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor (forjat la școala unor pamfletari precum Arghezi și N.D. Cocea). Însă tabletele grupate sub titlul ireverențios „Flocăieli“ îl au ca victimă, între alții, pe dogmaticul postjunimist Mihail Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară: „Opaițul Sămănătorului s-a stins de mult. Mai pe urmă, Mihalache Dragomirescu, înțelegînd că tăcerea îi prinde mai bine, și-a șters în păru-i grăsos penița ca s-o curețe de cerneală și hîrtia destinată criticelor sale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În poemele lui Tzara („Am sădit în corpul tău“, „Prietenă Mamie“ ș.a.), lirismul se naște din aliajul de candoare sentimentală jucată și distanță ironică, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe acela asumat al lui Urmuz - au mers, mai tîrziu, reprezentanții Școlii de la Tîrgoviște: Mircea Horia Simionescu în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Radu Petrescu în estetizanta Sinucidere din Grădina Botanică... Cu adevărat, obsesiile autorului sînt falsificarea tradiției, clișeul poluant; nu insolența blasfemică, nu violența, nu scatologicul plebeu sînt armele cu care caută a le „combate”, ci libertatea umoristică - estetică în ultimă instanță - de a jongla cu convențiile, cu locurile comune ale tradiției culturale. Costin a mai publicat la Contimporanul și „notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la râu să se scalde. De multe ori luam diferite chipuri de femei atrăgătoare; principiul meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase, limba mea veninoasă plescăia de plăcere să le cuprindă buzele roșii și cărnoase și să le aplice sărutul mortal. Îi îndrăgosteam ca apoi să-i țin la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Lumea devine vis, visul devine lume", spunea Novalis. Am sperat să mă topesc într-o zi în acea puritate ce dăinuie în noi din copilărie și care nu se poate epuiza niciodată, oricât de tare o bălăcărim cu nesăbuința și insolența noastră. Mă gândesc adesea la acea puritate și o scot timid la iveală dintr-o cutie prăfuită cu jucării stricate și vii, îndepărtate amintiri. O privesc distant și neputincios, pentru ca să eșuez mereu în aceleași erori și alegeri proaste și nechibzuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o piuliță lipsă la etajul superior. Cu toate astea, femeia asta are un efect extrem de puternic, de-a dreptul patologic asupra mea - așa cum are asupra majorității angajaților ei. Îți dau cinci minute, îi spun (din punctul meu de vedere, cu insolență), luând un gât zdravăn de șampanie, înainte să pun mâna pe carnețel și pe pix. — Asta-i o nebunie, șuieră Bea, după ce Vivian a trecut razant pe lângă ea. Tu ești editor de cărți, Claire, nu liderul lumii libere. Ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita să riște doar pentru a sancționa o presupusă violare a nu știu cărui cotlon al ființei sale. Se hotărî. Mâna ei uscată, caldă scoase la lumină, cu o insolență de băiat de cartier, un Durex pe care Îl puse ca pe o cutie de chibrituri În palma lunganului. Acesta Însă nu se pierdu cu firea. Îl examină cu atenția unui numismat, apoi Îi restitui obiectul spunându-i: Păstrează-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
degetul pe rană. „Rana“ era o vagă bănuială că Emmett Sprague ne-a montat pe mine și pe Lee să-l ucidem pe Georgie Tilden. Cu mine a fost insolent: — Să-ți spun unde poți să-l găsești pe Georgie? Insolența i se potrivea ca o mănușă. Dacă ar fi încercat o abordare ocolită, aș fi devenit bănuitor. Iar pe Lee l-a trimis pe urmele lui Georgie imediat după ce Lee l-a stâlcit în bătaie. Oare spera ca mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sunt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot, să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am râs când am aflat capetele de acuzare și pe măsură ce creștea insolența mea, creștea și zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă care ține de libertatea individuală și că n-aveau nici ei dreptul să se amestece în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]