811 matches
-
contribuie la delimitarea a două etape. Cea dintâi, incluzând versurile din Urme, Poeme (1975), Pământ de bun venit (1976) și Cumpăna soarelui (1981), mizează în principal pe construcția de cadre peisagistice (Alb, Zare cu plop), subordonând tendinței de a evoca instantanee din natură celelalte posibilități tematice de dezvoltare a discursului: poezia de dragoste (Zbor de revedere, Rondelul serii cu ploaie), simbolismul biblic (Păstorul Abel, Babel continuu, Geneză cu exod amestecat). Pe de altă parte, seria anunțată timid înainte de 1989, odată cu Anotimp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
Voiculescu, Maria Giurgea, Gh. Storin, Ion Manolescu), care îl vor urma atunci când, după primul directorat, își alcătuiește o trupă ce devine cunoscută sub denumirea de Compania Dramatică Davila, inaugurată oficial în august 1909. Cu acest prilej, I.L. Caragiale trimite un instantaneu, Începem!.... În spectacolele companiei proprii, directorul era uneori și actor, ba și electrician, mașinist, recuziter, pictor. Capabil să muncească încordat, până la uitarea de sine, se destinde în activități mondene și sportive (automobilism, vânătoare, petreceri, vizite la Curte). Membru fondator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
1998, 20; Grigore Chiper, Ars moriendi, „Contrafort”, 1998, 7-8; Ionel Savitescu, „Întotdeauna ploaia spală eșafodul”, ATN, 1998, 8; Grigore Scarlat, Cassian Maria Spiridon, PSS, 1998, 9; Grigore Scarlat, Sentimentul de om e o povară, ST, 1998, 11-12; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 230-234; Munteanu, Jurnal, VII, 288-293; Lucian Alecsa, „Clipa zboară c-un zâmbet ironic”, CRC, 1999, 11; C. Rogozanu, Poeme despre moarte, RL, 1999, 36; Daniel Ștefan Pocovnicu, La tensiunea lirismului gravitațional, ATN, 1999, 12; Mircea A. Diaconu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
Își freacă ciocul un crab / apare dintr-o crăpătură... / soare-n miezul nopții ce multe scoici / pe plajă-n seara asta... / maree-n reflux Considerentele repetate cu asiduitate de Edward Weiss sînt acelea că haiku-ul surprinde un fapt, un instantaneu care se petrece Într-o atmosferă, Într-o ambianță. Că, Într-un fel, este vorba de relația macromicro, că acel detaliu surprins este pur și simplu Înglobat În rama spațio-temporală (și emoțională) ca-ntr-un decor căruia, de fapt, Îi
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poemul? Esențialul juxtapunerii - diferența autentică. În modul cel mai firesc, cele două părți stau mai puțin alături și mai degrabă unul Îl cuprinde pe celălalt, facînd parte din aceeași Înscenare. Una este scenografia generală În care se petrece cealaltă: Întîmplarea, instantaneul. Nu e vorba deci de o alăturare a unor imagini care nu sînt (În mod normal, realmente) Într-o contiguitate firească, ci de imagini care fac parte, evident, din același Întreg: totul și partea, Întregul și detaliul. Dacă ne gîndim
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și detaliul. Dacă ne gîndim mai bine, În felul acesta se vulgarizează acea surprindere a clipei și a revelației În haiku. Există În teoria respectivă un reducționism evident. Clipa (revelația cu profunzimea ei spirituală nevăzută) devine doar platitudine a unui instantaneu fotografic. Diferența aparentă dintre cele două părți este doar de cadraj care explicitează cerceveaua spațio-temporală În care un blitz luminează un fapt banal. La urma urmei, În felul acesta, semnificația juxtapunerii de diluează, dacă nu se pierde iremediabil. Reducerea dimensiunilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
veveriță: oprirea subită după o goană de zvîrlugă. Și poza țeapănă și iscoditoare dintre puseele de alergare. Pornind de la poză, m-am gîndit, Încercînd diverse variante, la situația privilegiată a celor vînați de aparatele de fotografiat, la flash-uri, la instantanee, la gestul expresiv surprins Într o clipă de har. Și, la divele care pășesc cu nonșalanță pe covorul roșu al consacrării, arcuindu-și bustul, talia, zîmbetul. Veverița le Întrecea. Și covorul ei de frunze, și alura de driadă (nimfă a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
moment trecut, prezent sau viitor. Am vrut, din contra, să prind acea clipă În care vîntul se mărturisește pentru eternitate. În care Își spovedește firea. vînt În rafale - iar și iar redeschisă poarta trîntită Un haiku nu evocă un oarecare instantaneu datat astăzi, ieri sau mîine ci o nălucire a eternității existentă din veci și pentru totdeauna. Înc-o dictare Ideea, mai bine zis impulsul, de a scrie poemul mi-a venit așteptîndu-mi nepoata să-și facă porția zilnică de zbenguială În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de frapantă precum aceea din preludiul episodului Sirenelor nu poate fi găsită nicăieri 406. Unul dintre aceste pasaje este primul mare segment al episodului Wandering Rocks, care va fi analizat în detaliu acum. Episodul Wandering Rocks prezintă un montaj de instantanee de pe străzile Dublinului de la 3 p.m. la 4 p.m. din data de 16 iunie 1904 (Bloomsday), în care personajele principale și aproape toate personajele secundare sînt înregistrate în imaginația cititorului în locațiile lor de pe harta orașului. Aici Joyce utilizează tehnica
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Dimitriu, Nichita Stănescu. Geneza poemului, Iași, 1997; Pop, Pagini, 75-83; Simion, Fragmente, I, 80-86, II, 95-97, 250-252, III, 277-296; Virgil Mihaiu, Nichita Stănescu postum, ST, 1998, 4-5; Ion Pop, Nichita Stănescu și facerea poemului, VR, 1998, 7-8; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 189-199; Nichita Stănescu, PRA, II, 991-1027; Sub podul lui Apollodor. Despre Nichita Stănescu și alți poeți din lume (Gheorghe Pârja în dialog deschis cu Adam Puslojić), București, 1998, passim; Cărtărescu, Postmodernismul, 319-323; Dicț. analitic, II, 18-21, 223-225
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
parte a activității de revista „Viața românească” și de ambianța literară de aici. În afara câtorva colaborări sporadice la alte periodice, semnează frecvent în paginile revistei „Însemnări ieșene”. Cărțile de proză publicate - Miniaturi (1923), Cucoana Olimpia (1924), Umbre chinezești (1930) și Instantanee (1945) - s-au aflat în atenția criticii. Volumul de debut este premiat de Societatea Scriitorilor Români, iar manuscrisul „romanului” Cucoana Olimpia primește un controversat premiu la un concurs al ziarului „Dimineața”. În ultimii ei ani de viață se îndeletnicește cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
de I.S. Turgheniev) și din cehă (Oameni la răscruce și Jocul cu focul de Marie Pujmanová). Lumea și timbrul care definesc proza scrisă de M. tind către arta dificilă a miniaturii, exersată îndelung Într-o suită de crochiuri, secvențe, scene, instantanee, serie deschisă monoton adaosurilor, multiplicării, din păcate din ce în ce mai șterse și neselective de la o carte la alta, până la antologia Miniaturi din 1969, este surprins „pe viu” spectacolul mozaicat al vieții obișnuite într-un oraș de provincie. E o agitație obscură, previzibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
copiilor, ca miracole intacte, nepervertite încă, atitudinea autoarei se schimbă, din exuberanță și fascinație nedisimulată născându-se poeme în proză cu o imagistică barocă, înscrisă în zona candorii. SCRIERI: Miniaturi, Iași, 1923; Cucoana Olimpia, București, [1924]; Umbre chinezești, București, 1930; Instantanee, București, 1945; Miniaturi, București, 1969. Traduceri: N.V. Gogol, Serile în sat la Dikanka, București, 1948; I.A. Goncearov, O poveste obișnuită, București, 1951 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Merele de aur. Culegere de basme ale popoarelor URSS, București, 1951 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
de măsură importantă dar în același timp imperfectă a resurselor de putere blândă, deoarece răspunsurile variază în funcție de cum sunt formulate între-bările, iar dacă la anumite intervale de timp nu sunt formulate aceleași întrebări, rezultatele sondajelor ajung să reprezinte doar niște instantanee, și nicidecum un profil întreg, surprins în evoluție. Părerile se pot schimba, iar aceste schimbări nu pot fi surprinse de către un singur sondaj. Mai mult decât atât, liderii politici trebuie să ia deseori hotărâri nepopulare, deoarece acestea apar ca necesare
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
între familia regală și clericii wahhabiți a eșuat deoarece puterea blândă a radicalismului islamic s-a concentrat în direcția lui Osama bin Laden și a obiectivului acestuia de a răsturna guvernul saudit, și nu în direcția consolidării acestui guvern. Un instantaneu al acestei situații a fost suprins de către un sondaj efectuat în mai multe țări cu populație predominant musulmană la puțin timp după încheierea războiului din Irak. Majoritatea cetățenilor din Indonezia, Iordania, Pakistan, Maroc și teritoriile palestiniene au precizat că au
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
al tragedianului în fața puterilor implacabile. Înfruntarea cu timpul este pentru el mai mult decât drama firească a oricărui om care descoperă că îmbătrânește, ea înseamnă punerea în discuție a structurii sale poetice. Căci B. este unul dintre marii poeți ai instantaneului, ai stării lirice de o clipă. Emoția lui e întotdeauna legată de o circumstanță perisabilă, care ocupă adesea primul loc în arhitectura unui poem. Literatura română cunoaște destul de puțini poeți atât de hărțuiți de teama de singurătate precum acest poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
ale lui Trofin Lîsenko; asta la puțină vreme după ce, în 1946-1947, Ucraina a cunoscut o nouă foamete de proporții care a secerat mai mult de 700.000 de vieți omenești. 12. Departe de miturile productiviste, realitatea industrializării sovietice: aici, un instantaneu din timpul construcției metroului din Moscova (1934-1935), una din mândriile regimului. Se pot vedea aici metodele rudimentare de evacuare a pământului de către muncitori, care erau adesea deținuți în închisorile Gulagului. =CULTURA= 13. Acest tablou al pictorului comunist Edouard Pignon constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în capitală, dar și în orașul de provincie ori în sat. Imaginea ei se compune linear, cumva stereotip, fără vreo surpriză privitoare la o posibilă schimbare a manierei jurnaliere, specifică. Aici se agită de-a valma, surprinși în câte un instantaneu realistic, politicianul, gazetarul, funcționarul, învățătorul, studentul, șeful, slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.d. De fapt, C. schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
distincții analitice și abstracte, și nu exprimă cu adevărat și adecvat ce anume face ca ceva să fie cu adevărat o orchestră, un întreg (Jan Smuts). Gîndirea sistemică vede întreguri, principii generale, interrelații și modele de schimbare, în loc de părți sau instantanee statice. Ea se impune tot mai mult, începînd cu sfîrșitul secolului al XX-lea și traversează toate științele, de la fizică și inginerie pînă la economie, sociologie și științe politice. În acest tip de gîndire nu faptul este important, ci relația
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
forma acestui principiu profund din care totul decurge. După Babel, suntem cu toții încuiați în limbaj, în propriile construcții despre realitate, realizate pe baze lingvistice, marcate de subiectivitate. Dar există un limbaj universal, care nu are nevoie de cuvinte, înțelegerea fiind instantanee, spontană, un limbaj pre-Babel la care trebuie să revenim. Numai cînd unu a devenit doi, pozitivul și negativul arhetipal, în stadiul incipient al manifestării, din această pereche de opuși au apărut stîlpii universului, între care s-a țesut rețeaua vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Negoițescu, Scriitori contemporani, 425-428; Ierunca, Semnul, 213-218; Perian, Scriitori, 11-22; Ioan Moldovan, Melancolie și resemnare, F, 1997, 9; Regman, Dinspre Cercul Literar, 195-198; Octavian Soviany, Mașina de catastrofe, APF, 1998, 4; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 225-229; Liviu Ioan Stoiciu, PRA, I, 537-540; Florin Mihăilescu, Coerența substanței, ST, 1999, 1; Cărtărescu, Postmodernismul, 389-392; Dicț. analitic, II, 329-331, IV, 548-549; Milea, Sub semnul, 110-112; Ion Bălu, Liviu Ioan Stoiciu și romanul textualist, CL, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este reversul acelor situații în care dramatismul, tratat cu o subtilă ambiguitate, emite reflexele unui comic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
o retorică cu caracter tehnic. Concluzia autorului siracuzean este că limbajul, metodele și principiile ce provin din domeniile tehnice au invadat spațiul politic subjugând-ul. Anul 2013 a prilejuit apariția unei alte lucrări deosebit de importante, intitulată "Frammento e Sistema. Nuove instantanee sulla contemporaneità". Pe parcursul acestei contribuții, autorul începe analiza de la ipoteza că există o criză reală a conceptelor de Suveranitate și de Stat. Demersul său cu caracter științific este o tentativă foarte interesanta de a citi și interpreta realitățile cu care
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
și altele) pentru atenția acordată de poet „formelor expresiei”. Observații similare s-ar putea face și despre, bunăoară, secvența a opta, imnică, dedicată oglinzilor, ce urmează același model constructivist. În ansamblul său, poemul e de altminteri structurat ca suită de instantanee ale cotidianului citadin, luate ca puncte de reper și de pornire ale procesului imaginativ, ca „temă” pe care se glosează În deplină libertate, cu o inventivitate ieșită din comun și cu acea voluptate senzorială de atîtea ori remarcată la poetul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
când pe întâmplări erotice unde predomină spectaculosul: castrări, violuri, pedepsirea femeilor adultere etc. De multe ori textul este un monolog prin intermediul căruia se încearcă ilustrarea mentalității țărănești: „niciodată nu piere omu’ cu scaun la cap”. Prozatorul, altfel capabil să imprime instantaneelor sale un ritm alert și să revitalizeze cotidianul, face abuz atât de metafore, cât și de cuvinte și expresii regionale și scade valoarea textului prin adăugarea unei încărcături inoportune, mitice sau fantastice, ca în Ion Mortu. Următoarea carte, Discuții din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]