334 matches
-
că, dacă toate țările s-ar democratiza, nu ar mai exista război. Universalizând instituțiile politice interne corecte, s-ar elimina, cu alte cuvinte, amenințarea reprezentată de puterea militară. Această concluzie idealistă este incompatibilă cu realismul, așa cum este el definit aici. Instituționaliștii neoliberali consideră că formele de cooperare internațională în zone de interes specifice pot apărea dacă există instituțiile bine concepute (vezi Keohane și Nye, 1977; Keohane, 1984; Haas, Keohane și Levy, 1993; Keohane și Martin, 1995)9. Odată înființate, puterea nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și dezvoltarea politică; pe de altă parte, analiza politică comparată. Multe dintre studiile referitoare la dezvoltarea politică sînt supuse criticilor îndreptate de Almond și Powell către știința politică tradițională: etnocentrice, descriptive și, de multe ori, formaliste, chiar dacă sînt, evident, ne-"instituționaliste", pentru că rareori au fost în măsură să realizeze o analiză temeinică a instituțiilor care apăreau în țările din Lumea a Treia. De altfel, și în acest domeniu se înregistrează importante contribuții cu tentă comparativă, macrosociologică și teoretică [Zolberg 1966; Moore
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
colective dedicate acestei tematici. Cumva, situația este, totuși, de înțeles: încercând să explice și să ofere, în forma unor predicții minimale, interpretări ale avatarurilor tranziției românești spre democrație, specialiștii în științe sociale și politice s-au concentrat, când în manieră instituționalistă, când din perspectivă "pozitivistă", asupra evoluției arhitecturii regimului postcomunist. În acest context, populismului i-a fost alocată mai ales o dimensiune socio-economică la care ar recurge, din considerente strict electorale, agenții politici instituționalizați partidist, făcându-se abstracție de profilul său
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
City era încă în faza de tranziție de la un sistem în care primarii erau numiți la unul în care aceștia erau aleși pe căi democratice. Astfel, aceiași factori care l-au motivat pe López Obrador să guverneze într-un stil instituționalist se reregăseau și în timpul mandatului lui Cárdenas. O similaritate frapantă între cele două cazuri este aceea că nici López Obrador nici Cárdenas nu au făcut eforturi pentru a construi canale instituționale pentru participarea populară la politicile publice, în linia bugetării
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
astfel statutul de "călcâi al lui Ahile" al dreptei, din cauza căruia dreapta era aprig contestată șide multe ori ajungea în incapacitatea de a crea majorități (din cauza "cordoanelor sanitare" impuse pentru a izola partidele populiste și extremiste de dreapta). Diviziunea dintre instituționaliști și populiști din interiorul stângii, care s-a adăugat diviziunii similare deja existente în interiorul dreptei, pare să transceadă limitele celor două emisfere politice tradiționale și să devină unul structural pentru dezbaterea publică din anii următori. Față de liniile argumentative expuse de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mod corect, că introducerea sistemului electoral proporțional, în fazele de mobilizare de masă, contribuie la stabilizarea alternativelor de partid existente în fiecare țară. În cele din urmă, așa cum amintește Cama [2000: 64 urm.], în examinarea primei democratizări, într-o perspectivă instituționalistă, diferiți autori au evidențiat, la modul general, rolul moștenirii istorice, rolul birocrației statale și cel al adunării reprezentative și aspectele care, într-o anume formă, presupun analiza tranzițiilor succesive spre democrație. 2. Tranziția În acest moment trebuie să se încerce
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente, în funcție de autor și teoria îmbrățișată, structura sistemului (în special de către neorealiști), dinamica (procesele din sistem) și instituționalizarea sa (în special de către instituționaliștii neoliberali). Prin contrast cu nivelul precedent, al treilea orientează observația și explicația în direcția outside→in [lb. engl. din afară în interiorț, în sensul în care în formularea lui Waltz statele nu acționează, ci reacționează la presiunile sistemului. Sistemul este
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
Anna Tiedeman, op. cît., p. 7. 47 Lora Anne Violă, op. cît., pp. 8-13. 48 De exemplu: în ceea ce privește așa-numita politică a rezultatelor. 49 Cf. Joseph Nye, apud. Anna Tiedeman, op. cît., p. 8. 50 Ibidem. 51 Exponenți ai curentului instituționalist. 52 Ioan Mircea Păscu, Nicolae Vintilă Sergiu, Teoria relațiilor internaționale, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe Politice, București, 2003-2004, p. 16. 53 Boulding Kenneth (1989) a teoretizat conceptul de putere; el vorbește despre hard power (ca
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
10, pag. 63-79). În timpul studiilor la doctorantura Academiei de Științe Sociale din Moscova (aa. 1970-1973) I.Ustian, la sfatul doctorului în științe economice, profesorului, pușkinistului-economist A.V.Anikin, I.Ustian a îmbrățișat o nouă temă de cercetare economico-teoretică de abordare instituționalistă pentru obținerea titlului de doctor habilitat în științe economice cu titlul: „Evoluția concepțiilor teoretice ale școlii liberalismului economic clasic, văzută prin prizma operelor poeților geniali ai lumii: Byron, Pușkin și Eminescu”. Teza a fost susținută la 23 noiembrie a. 2009
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]